“Tre’ să mă dau după lume, e clar!”
Sunt vorbele unui prieten, un baiat foarte bun , dar care e chinuit de “duhul lumesc”, asa cum spunea Parintele Paisie Aghioritul. Doamne ce dreptate avea dragul nostru parinte si cat de chinuiti ne lasam uneori de acest “duh lumesc”!Ce este de fapt acest duh lumesc , sau duhul lui antihrist , cum il numesc unii? Nu stiu sa-l explic in termeni teologici, dar pot sa-l descriu asa cum il simt uneori la mine sau la cei din jur.
Putem sa ne dam seama ca ne chinuie duhul lumesc atunci cand ne e rusine sa ne recunoastem fecioria in fata colegilor, sau atunci cand incercam prima tigara pentru a fi acceptati intr-un grup, sau atunci cand refuzam conversatia cu Dumnezeu pentru a petrece timpul in fata televizorului, sau atunci cand refuzam sa ajutam pe cineva din lene sau mandrie, sau atunci cand nu ne putem imagina viata fara comfort, si de fiecare data cand ne calcam in picioare principiile si uitam de voia Domnului pentru a fi bine priviti de societate… si pentru ce fel de societate facem asta?
E de ajuns sa ne uitam in jur si putem vedea ca facem asta pentru o societate care nu da doi bani pe cetatenii ei, si de multe ori le incalca drepturile. E incredibil cum ii intoarcem spatele Dumnezeului care S-a rastignit pentru noi, si facem asta doar ca sa fim pe placul lumii… lumea care in ansamblu, ne-a facut mai mult rau decat bine.
Si acum multi ar putea zice: Si ce e de facut? Sa nu ne mai dorim nimic, sa nu ne pese de parerea celorlalti, sa parasim toti lumea si sa intram cu totii in viata monahala? Nici pe departe! E de inteles ca dorim sa primim aprecierea unor persoane, sau ca avem visuri, dar nimic nu trebuie pus mai presus de Dumnezeu. Daca dragostea unei persoane pentru noi sau realizarea unui vis sunt conditionate de schimbarea noastra intr-un mod potrivnic Lui Dumnezeu, atunci nu sunt demne de realizare. Ar trebui sa ne straduim sa-L avem pe Hristos in centrul sufletului nostru iar iubirea pe care El o radiaza sa se rasfranga asupra persoanelor pe care le iubim si ne coordoneze actiunile. Daca am incerca sa vedem lumea printre razele acestei iubiri, nu ne-am mai face rau singuri si nici celor din jur, n-am mai fi dezamagiti, n-am mai simti ca “tre’sa ne dam dupa lume” ca sa fim acceptati si n-am mai simti acel gol in suflet.
Am vazut cum se schimba oamenii pentru societate, se descotorosesc de inocenta mult prea devreme, preiau comportamente straine lor de la ceilati, mint si se mint pe ei insisi , pana cand ajung sa priveasca in oglinda un strain. Si aici apare deruta, “golul” din suflet, mania pe ceilalti pe care ii invinuim de pierderea identitatii noastre, depresia si alte dureri. Dupa parerea mea, asta se intampla pentru ca alegem calea cea mai usoara. Intr-adevar, pare mai usor sa ne dam noi dupa lume ca sa fim acceptati, desi stim ca nu e bine, decat sa ne aparam credinta si principiile in fata lumii.
Am cunoscut si oameni care au ales calea mai dificila, care si-au aparat credinta, si-au pastrat principiile, si chiar au reusit sa-i faca si pe altii sa creada, sa vada adevarul, sa renunte la omul vechi, cel impovarat al societatii contemporane si sa-l instaureze pe cel nou… dispus sa creasca duhovniceste prin dragostea Lui Dumnuzeu si al fratelui sau care i-a facut cunoscuta dragostea divina. Doamne cat ii apreciez pe oamenii astia! Sunt minunati. Au mereu o privire pasnica si blanda, sunt linistiti, impacati cu ei insisi, cu lumea si cu Dumnezeu.
Spre deosebire de ceilalti, ei nu sunt niciodata deprimati, nu se simt singuri, nu sunt nemultumiti, indiferent ce li se intampla, si asta nu pentru ca ar fi viata lor cea mai grozava sau ca n-au niciodata necazuri, ci pentru ca il au pe Dumnezeu mereu cu ei. Dragostea Lui ii mangaie. Ei au bucurie si aici in viata de pe pamant si probabil o vor avea si in cea vesnica. Iata de ce cred ca nu e bine sa ne lasam prinsi de duhul lumesc si sa ne transformam dupa moda. In primul rand pentru ca desi pe moment obtinem ce dorim, in final ne distrugem psihologic si sufleteste, si asa apare degradarea morala care ne aduce doar suferinta inca din viata pamanteasca si apoi , pentru ca ne indepartam de Dumnezeu, iar fara El ne lipsim de tot binele. Asa cum spunea parintele Paisie , duhul lumesc ne atrage in chip dulce si apoi ne amaraste vesnic.
(Laura)
dany
septembrie 21, 2009 @ 10:19 am
cat adevar in acest articol si cati dintre noi ne regasim in aceasta descriere din pacate
„Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? (Matei 16:26)
admin
septembrie 21, 2009 @ 10:25 am
Ma regasesc zilnic in postura asta. Mi se-ntampla sa fac lucruri lumest doar ca sa pot sta cu prietenii mei…dar de multe ori simt cum cad in pacat.
laura
septembrie 21, 2009 @ 2:38 pm
Si eu ma regasesc…chiar daca nu prea am pomenit de mine acolo.partea proasta e ca nu am nici o scuza. Cei mai multi dintre cei care gresesc asa au cate o scuza, cum ar fi de exemplu, ca n-au avut parte de o educatie ortodoxa in adevaratul sens al cuvantului. eu am avut parte,si mi-a scos Dumnezeu in cale oameni cu totul deosebiti… si tot gresesc, mai mult decat aia care n-au avut parte de ce am avut eu. Mi-a dat Dumnezeu mai mult decat altora si tot o dau in bara mereu, n-am fost in stare sa pastrez nici ce am avut la inceput, apoi sa mai si sporesc…. de unde oare zace atata lasitate in mine? ma tot straduiesc eu , dar nu prea reusesc. Parca as construi un castel din carti de joc. Sper doar sa am atata intelepciune intr-o zi, cat sa actionez cum trebuie.
moldovanu
septembrie 21, 2009 @ 4:47 pm
fratilor ma regasesc si eu pacatosul ,dar am hotarit sa parasesc imprejurimile pacatului si am skimbat viata de oras la tara ,plus o sa incerc sa vorbesc cit se poate de des despre Dumnezeu caci numai asa putem tine flacara credintei aprinsa,acuma de curind am gasit un site al unui prezidentiabil Marian Bataiosu -BATAIOSU.RO-nu stiu ce sa zic ,dar omul acesta imi inspira incredere ca se va lupta pentru neamul romanesc si credinta stramoseasca ORTODOXA-ce parere aveti?
D
septembrie 21, 2009 @ 6:23 pm
Cui i se da mult, MULT i se va cere ! Si eu ma gandesc cu groaza la acst lucru.
Dan2
septembrie 21, 2009 @ 7:13 pm
Foarte frumos articol! Bravo Laura! Sa stiti ca citindu-l ma regasesc ,foarte frumos ai scris aici „Putem sa ne dam seama ca ne chinuie duhul lumesc atunci cand ne e rusine sa ne recunoastem fecioria in fata colegilor, sau atunci cand incercam prima tigara pentru a fi acceptati intr-un grup, sau atunci cand refuzam conversatia cu Dumnezeu pentru a petrece timpul in fata televizorului,….” Imi dau seama ca fac asta , dar imi dau seama prea tarziu de fiecare data . Si in mare parte eu cred ca e de vina anturajul prost . Nu stiu in ce masura am dreptate dar asta cred .
moldovanu
septembrie 21, 2009 @ 7:50 pm
…SA TE IERTE DUMNEZEU PENTRU CENZURA PE CARE O FACI ,DE FAPT NE VA JUDECA DUPA FAPTELE NOASTRE ,DACA ERA ACEL E-MAIL INDICAT ERA PENTRU CA IMI PASA DE ACEST POPOR SI VREAU SA AIBA UN CONDUCATOR DEMN CREDINCIOS ORTODOX ,FIE VOIA MATALE DACA NU VREI SA FACI VOIA LUI DUMNEZEU
Război întru Cuvânt » Tr
septembrie 22, 2009 @ 10:17 am
[…] Ortodoxia tinerilor: “Tre’ să mă dau după lume, e clar!” […]
florinm
septembrie 22, 2009 @ 10:53 am
Sunt multi care nu se „dau dupa lume” – iehovisti, adventisti etc. Si acestia refuza multe lucruri ale lumii, unii chiar invocand numele Domnului Hristos ca pricina a renuntarii lor.
Dar noi, pentru cine ramanem ai Domnului? Pentru parintii nostri? Pentru cei dragi, care traiesc la fel si pe care nu vrem sa-i dezamagim? Pentru cei carora vrem sa le fim exemplu? Eu cred ca acestea de mai inainte sunt motive „exterioare”, care mai devreme sau mai tarziu ne vor arata ca sensul renuntarii noastre a fost unul fals, si renuntarea va fi deturnata spre o imbratisare a lumii, una patimasa.
Noi suntem ai Domnului si trebuie sa ramanem asa din dragoste pentru noi, pentru sufletul nostru, pentru binele nostru, caci dupa moarte este viata, fie ea in rai sau in iad. Viata noastra aici, sinceritatea noastra ne va asigura un bilet intr-un loc sau altul din vesnicie. Daca noi traim dupa Voia Domnului, si Domnul vine in noi.
Privind astfel problema, a te da sau nu dupa lume nu e o intrebare dificila, caci e clar ca in lume nu-l gasim pe Domnul, lumea nu vorbeste despre El, ci despre alte probleme, aruncandu-L in derizoriu. Si chiar daca uneori mai vorbeste despre El, o face deformat, Il modeleaza dupa tiparul ei, Il fac un Dumnezeu universal, care chipurile, este acelasi pentru toti. Pai Dumnezeu este Acelasi pentru toti, pentru ca El este, El este acolo si aici, Acelasi. Dar nu toti slavesc Acelasi Dumnezeu, fiecare ii da insusirile care il indreptatesc pe el insusi.
Deci ce interes avem sa ne dam dupa lume, in afara de acela ca nu ne vrem binele? Suna dur, suna putin la extrem aceasta cum ca nu-mi vreau binele, dar recunosc: nu de fiecare data imi vreau binele, si fereasca Domnul sa ma gaseasca sfarsitul nefacand Voia Sa! Asta ma cutremura, ma infricoseaza, caci dupa mintea mea nu pot face nimic, afara sa VREAU, sa ma predau pe mine Voii Sale, sa fiu un fiu ascultator al Sau, al Bisericii Lui. In felul asta, smeriti si simpli, vom ajunge, cu Voia Domnului, sa cunoastem si dragostea adevarata, nefatarnica, neprefacuta, dragostea care “Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr” (Corinteni I, cap.13, 6).
Doamne, ajuta!
Adriana
septembrie 22, 2009 @ 7:49 pm
Frtii mei,nu uitati ca tot ce e cu neputinta la noi,este cu putinta la Dumnezeu,care vede stradania fiecaruia sau mai binezis regretul pentru pacatul comis si toate aceste izbanzi,vin numai ca dar al lui Dumnezeu pentru rugaciunea insistenta. Si eu ma regasesc aici ,intrutotul dar totodata vreau sa va incurajez ca am mai scapat de cateva dintre ele numai cu rugaciunea. Un exemplu :a trebuit sa ma rog pentru a renunta la t.v. timp de aproape doi ani si aduc mereu Slava lui Dumnezeu,iar atunci cand nu am simtit ajutorul si intrat in ispita,imediat mi-am dat seama ca mi-a folosit si toate ispitele imi folosesc,mult de tot. Regretul pentru comiterea lor este apasator si atunci simt si mai mare atractie catre rugaciune. Din toate astea pot sa va spune,eu personal,am avut multe de invatat si cel mai important este ca mi-am dat foarte bine seama ,ca NIMIC NU POT FACE CU A MEA PUTERE.Toata puterea si ajutoruleste numai de la Dumnezeu si nu ni-L poate oferi fara rucaciunea de suflet ,fata catre fata. iertati spovedania.
Oana
septembrie 22, 2009 @ 9:23 pm
„Daca dragostea unei persoane pentru noi sau realizarea unui vis sunt conditionate de schimbarea noastra intr-un mod potrivnic Lui Dumnezeu, atunci nu sunt demne de realizare. Ar trebui sa ne straduim sa-L avem pe Hristos in centrul sufletului nostru iar iubirea pe care El o radiaza sa se rasfranga asupra persoanelor pe care le iubim si ne coordoneze actiunile.” Notati dragii mei asta intr-o agenda, sa va amintiti mereu ca Hristos trebuie sa fie prezent mereu intre noi!
Viorel
septembrie 22, 2009 @ 9:33 pm
@ Adriana
Vazand ca nu mai apari, m-am gandit, ca „gustand si vazand ca bun este Domnul”(in spovedanie) te-ai lepadat de net!
D
septembrie 22, 2009 @ 9:43 pm
Poate asteapta sa vada cum da fratia ta exemplu ! 🙂
jan
septembrie 22, 2009 @ 9:50 pm
păi Dumnezeu există doar pe net, nu putem să renunţăm aşa uşor :-))
ar fi indicat să ne rugăm şi pentru renunţarea la net
Adriana
septembrie 22, 2009 @ 10:18 pm
era o alta Adriana cea care a scris 😉
Eunichi
septembrie 22, 2009 @ 10:28 pm
Fratilor, eu cred ca ne inselam daca vom crede ca putem spori duhovniceste in lumea de azi. Nicioadata n-am vazut un indemn public pentru tineri pentru o autentica viata ortodoxa, viata monahala. Stiu ca tine de chemarea fiecaruia dar…. Se spune mereu ca putem sa ne mantuim si in lume, ca au fost sfinti care s-au sfintit in lume… Asa este dar sunt atat de putini. Eu cred ca mantuirea in lume este un mare, cel mai mare risc.
D
septembrie 22, 2009 @ 10:30 pm
Si ce propui, toti la manastire ? Ai impresia ca acolo e mai usor ? Am o veste pentru tine: acolo este MULT mai greu !
florinm
septembrie 22, 2009 @ 10:41 pm
Eunichi,
daca in lume te lupti cu oameni, in manastire ai de-a face direct cu „altcineva”. Ghici ghicitoare!
Crezi ca e mai simplu?
Ascultare, infranare, slujire Domnului poti face si in lume, daca vrei.
Problema chemarii e altceva.
Si despre risc, de fapt e invers decat ai scris mai sus… Caci mult ti s-a dat, mult se va cere de la tine.
Domnul sa te ajute sa-ti gasesti calea, cu ajutorul unui duhovnic!
Viorel
septembrie 23, 2009 @ 1:21 am
@ Eunichi
Fiule daca vrei un exemplu de sfintenie in mijlocul orasului si cu familie, cauta cartea „Jurnal duhovnicesc”, http://www.librarie.net/carti/80915/Jurnal-duhovnicesc
O poti comanda on-line de la adresa de mai sus.
Rodica
septembrie 23, 2009 @ 10:52 am
Viorel, poti sa-mi spui de cine este scrisa cartea Jurnal Duhovnicesc?Vreau sa o caut la biblioteca si pe site-ul indicat nu e nici o descriere.
M-ai socat Eunichi!Te intreb cine sta in calea ta, sa cresti duhovniceste?Asta ce inseamna, ca numai calugarii se mantuiesc???nu se poate…Fii tu intre acei „ATAT DE PUTINI”.
admin
septembrie 23, 2009 @ 10:54 am
Pr. Arsenie Boca ne spune in acest sens: „Mă, nu toţi din lume se prăpădesc, nici toţi din mănăstire se mântuiesc”
Viorel
septembrie 23, 2009 @ 12:41 pm
@ Rodica
Cartea este o selectie din jurnalul unei crestine care a trait(sau poate mai traieste) in Bucuresti prin anii ‘71,73. Avea familie, traia in lume, in plina epoca comunista si cu toate acestea practicand Rugaciunea lui Iisus sub STRICTA INDRUMARE a parintelui ei duhovnicesc, in scurt timp a primit de la Dumnezeu rugaciunea inimii. In editia anterioara cartea avea doua volume. Acum cele doua volume au fost se pare reunite intr-unul singur. Eu o am si am citit-o. Editure Bizantina este condusa de Pr. Constantin Coman.
Rodica
septembrie 23, 2009 @ 1:27 pm
Multumesc ,mult Viorel, am sa caut la biblioteca.
Eunichi
septembrie 24, 2009 @ 9:59 pm
@Viorel
Multumesc. Auzisem despre aceasta carte, o voi comanda negresit.
@Rodica
Una din piedicile in calea manturii in lume este pierderea timpului de „dragul” lumii. Un parinte din Patericul egiptean spunea ca in pustie a scapat macar de ispita vazului si de cea a auzului. Parintele Arsenie Papacioc este cam singurul care recomanda crestinilor viata monahala. Spunea undeva ca daca iti place sa dormi mai mult (adica ai aceasta patima) mai bine sa dormi in manastire, iti place sa mananci macar mananca in manastire.
@Florinm
Ai dreptate frate intr-un fel. Dar la manastire nu esti singur… De fapt nici cu internetul ortodox nu esti singur.
D
septembrie 24, 2009 @ 10:05 pm
„De fapt nici cu internetul ortodox nu esti singur.”
Da, asa e. Esti cu multi. Dar virtual, nu in mod REAL.
Eunichi
septembrie 24, 2009 @ 10:07 pm
@ florinnm
Pentru ce ne dam dupa lume? Ca sa n-o ranim. Pentru mine este foarte delicata problema cu lumea.
D
septembrie 24, 2009 @ 10:12 pm
Desi nu mie imi e adresata intrebarea, nu stiu cum am putea rani lumea. Ea nu „sufera” de sensibilitate. Cred ca ne dam dupa lume pt. ca e mai comod, din spirit de turma (sa fim ca ceilalti), si mai pot fi si alte motive.
florinm
septembrie 24, 2009 @ 10:31 pm
Eunichi, asa cum spune si fratele D, nu ne dam dupa lume ca sa n-o ranim. Cum sa ranim lumea? Poate te referi la anturaj, dar si anturajul ni-l putem alege, si poate ca si cei din anturaj au nevoie printre ei de vreun rebel, dar in alt sens.
Dar motivul principal pt care ne dam dupa lume este propriul confort, asa ne simtim noi mai bine, caci ce ne ofera lumea, daca ne dam dupa ea? PLACERE, frate! Asta iti da lumea: placere trecatoare, pieritoare, de oameni morti. Placerea pe care ti-o da lumea se duce in vant, pe cand placerea pe care o simti cand esti „rebel” fata lume, adica esti credincios cand celalti nu sunt, esti bland, cand ceilalti nu sunt (bland, nu prostanac), cand esti smerit, cand ceilalti sunt mandri, cand tu mergi la biserica atunci cand ceilalti n-o fac, cand esti linistit, calm, cand nu te dezici de Dumnezeu in ciuda greutatilor cu care te confrunti, poate se vor intreba si unii dintre ei: „Mai, dar cum poate fi asta asa?”
Noi, chiar daca nu suntem calugari, chiar daca traim in lume, nu suntem ai lumii…
Citeste, te rog, cartea Cuv. Paisie Aghioritul, „Viata de familie” – acolo vei gasi un fel de antiteza intre viata in calugarie si cea in casatorie. Si repet – vrei sa-ti afli calea? Vorbeste cu duhovnicul, el e real. Pe internet nu stii peste cine dai.
D
septembrie 24, 2009 @ 10:37 pm
Vrei sa-ti afli calea ? Vorbeste cu Dumnezeu, El e si mai real. In plus, nici un duhovnic responsabil nu ti-ar spune in ce parte sa o apuci (doar daca nu are cumva vreo descoperire in acest sens). Te va ajuta insa cu sfatul si cu rugaciunea.
florinm
septembrie 24, 2009 @ 10:52 pm
D, prin duhovnic ne vorbeste Hristos. Intr-adevar, acela poate nu ii va spune: „fa asta, sau fa cealalta”.
De unde stii care e raspunsul Lui Dumnezeu, daca n-ai ancora aici, pe pamant? Multi au crezut ca au vorbit cu Dumnezeu, ca L-au vazut chiar, insa de fapt vazusera pe altul, din inchipuire de sine. Duhovnicul e ancora, ascultarea si rugaciunea ne deschid mintea sa pricepem ce trebuie.
Stiu ca si tu ai spus cam acelasi lucru, dar nu vreau sa plece baiatul cu vreo parere gresita.
Rodica
septembrie 25, 2009 @ 12:17 pm
Eunichi, pot vorbi cu tine prin email? ai si idei interesante.
george
septembrie 25, 2009 @ 6:02 pm
Cum spunea Mantuitorul Iisus Hristos : intâi lumea l-a urât pe El,pe cel care a venit sa ne spele de pacate,sa ne mantuiasca,caci ce-i foloseste omului de ar castiga, ar avea toata lumea,de-ar face voia lumii, pentru ca da, din usurinta, din comoditate, alegem calea mai usoara, cea insuflata de inselatorul,daca si-ar pierde sufletul,cum spune la Evanghelie. Omul nu poate sa de-a nimic in schimb pt sufletul sau, singura cale este cea aleasa de Hristos,prin crucea pe care tb s-o purtam fiecare,acesta este modelul nostru , nu lumea, pofta lumii,deci sa facem voia Lui si sa nadajdum la mantuirea noastra.
stefania
septembrie 25, 2009 @ 7:09 pm
Cu adevarat ne indepatam de credinta,insa in timpurile pe care le traim,daca nu insistam in rugaciune si bineinteles de multe ori nu stim ce sa cerem sau daca e corect ce cerem,cadem in deznadejdie,in singuratate si atunci facem lucruri necuvioase si stam in sfatul necredinciosilor,consider ca viata lumeasca e la fel de grea ca si cea de la manastire.Tot ce ne incojoara sunt ispite,insa Hristos ne a dat sa alegem,fiecare dupa putinta si intelepciunea lui are timp sa se indrepte.Dumnezeu a zis incuiete in camara inimii tale si te roaga,nu sa te inchizi in casa,ce vreau sa spun ca te poti uita si asculta la tv sau radio dar nu toate sunt bune,ca poti iesi cu prietenii,ca poti servi un paharut mic de vin ca si :vinul veseleste inima omului,dar toate cu intelepcine si cu frica de Dumnezeu,iar intelepcinea vine prin rugaciune si frica prin smerenie.
Viorel
septembrie 25, 2009 @ 8:19 pm
@ Rodica
Ei, ai gasit cartea?
Rodica
septembrie 28, 2009 @ 7:23 am
Viorel, nu am ajuns la biblioteca, dar o caut cu siguranta. Trebuie sa ajung la biblioteca Facultatii de Teologie, poate acolo o gasesc. Am o lista de carti care trebuie sa le ridic.Dar cateva zile mai am de pus pentru iarna. Sper sa ajung vineri.Multumesc.
Viorel
septembrie 28, 2009 @ 10:40 am
@ Rodica
Spor la treaba! Doamne ajuta!
Ciprian
octombrie 5, 2009 @ 9:02 pm
Mult adevar in articolul de mai sus. As avea si eu o modesta rugaminte la voi, daca nu e cu suparare. Eu fiind inca un biet elev de liceu, as avea nevoie de sfaturi duhovnicesti in legatura cu calea pe care o am de parcurs de acum inainte de la oamenii trecuti prin viata si cu mai multa experienta de viata ca mine.
Sunt multe exemple in Vietile Sfintilor, insa indraznesc sa va cer si voua ajutorul in acest sens.
Nadajduiesc ca bunul Dumnezeu o sa imi ajute mie pacatosului…
Doamne ajuta!
george
octombrie 5, 2009 @ 9:24 pm
@ciprian
Pentru inceput sa mergi la duhovnic sa te spovedesti si sa te rogi inainte la Dumnezeu sa-ti spuna prin acest parinte cuvant de folos, de invatatura.
Sa asculti de parintele duhovnic, de parintii tai, sa-ti faci un program zilnic pe care sa-l respecti: rugaciuni dimineata, la masa, pentru luminarea mintii,de seara, sa faci fapte bune,sa tii post.
Sa multumesti in primul rand pentru toate bunului si AtotMilostivului Dumnezeu, pentru parintii care ti-a daruit, pentru ca esti sanatos, pentru toate.
Sa ceri binecuvantare de la duhovnic si sa-ti fie povatuitor in toate, sa nu te rusinezi, pentru ca esti in fata lui Dumnezeu, sa te indrume pe calea cea buna.
Doamne ajuta!
florinm
octombrie 5, 2009 @ 9:29 pm
Draga Ciprian, cand cerem sfaturi duhovnicesti, mergem in primul rand la duhovnic. Sunt si printre noi amatori de dat sfaturi (nu ma ascund nici eu), dar pentru binele tau – cum alegi ce e bun de la fiecare? Aici nu cunosti pe nimeni, nu poti merge chiar pe incredere. Cu toate ca e un site ortodox, tu esti la inceput iar noi suntem oameni si putem gresi. Intreaba-ti duhovnicul, fa-ti-l prieten. Si in timp, vei creste si vei sti ce sa alegi si de la noi 🙂
george
octombrie 5, 2009 @ 10:10 pm
@florinm
ciprian
sa ma ierte Dumnezeu pe mine pacatosul si voi fratilor, ca n-am stiu sa ma abtin sa dau sfaturi,sa mergi la duhovnic frate Ciprian.
alina
octombrie 6, 2009 @ 10:26 am
Sa luptam sa nu ne dam dupa lume, Doamne ajuta!
Ciprian
octombrie 8, 2009 @ 11:30 pm
Va multumesc pentru cuvintele de folos si sper sa imi ajute Bunul Dumnezeu intru toate si sa ma ierte pe mine pacatosul.
Doamne ajuta!
Pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor Sfintilor Tai, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii.
mihaela
decembrie 8, 2009 @ 8:45 pm
Doamne, fii bun si ajuta-ne sa nu Te parasim orice ar fi, sa-ti aducem doxologie si lupta cea buna in dragostea de Tine si de semeni. Amin
Jamaica
februarie 11, 2010 @ 1:04 pm
cum ma regasesc in acest articol….. si cat adevar cuprinde
AM
februarie 19, 2010 @ 12:04 am
Foarte adevarat tot ce s-a scris aici…sper ca multi din cei tineri il vor citi. Altfel, mai tarziu devine totul mult mai dificil si mai dureros.
Bogdana
martie 7, 2010 @ 9:38 pm
ador site-ul asta
Admin
martie 7, 2010 @ 9:42 pm
Ne bucuram Bogdana ca-ti place!
Lucia
martie 7, 2010 @ 11:16 pm
Bogdana,
E normal să-ţi placă acest site, mai ales dacă-L adori (numai) pe Domnul Dumnezeu!