Trenul loveşte un automobil pe calea ferată. Nimic întâmplător.

Astăzi deschidem o nouă categorie de articole în secțiunea Credință și Știință, numită: Armonia universului.

Pentrucă mass-media împreună cu învățământul preuniversitar și universitar susțin constant și fără niciun dubiu că universul s-a creat la întâmplare acum câteva sute de milioane sau miliarde de ani, și lumea noastră așa cum arată astăzi, a evoluat dintr-un ”mic bulgăre” de energie-materie, am vrea și noi să susținem constant, cât de des se poate, că aceste teorii sunt o glumă, iar complexitatea incredibilă a lumii noastre strigă secundă de secundă în conștiințele noastre, că avem un Creator, un Dumnezeu care a făcut totul din iubire pentru noi oamenii.

Dacă programe de televiziune precum Discovery sau National Geographic afirmă de câte ori au ocazia că lumea s-a creat singură, deci întâmplător, acum câteva miliarde de ani, atunci vom susţine şi noi de mii de ori, la fel ca şi ei, că lumea noastră a fost creată de Dumnezeu acum 7600 de ani.

Chiar şi noi creştinii, dacă auzim o minciună repetată la nesfârşit, spusă de persoanele din jurul nostru, ajungem până la urmă să tindem spre a o crede. Acesta e motivul pentru care am hotărât să combatem minciuna îmbrăcată în halatul ”științei”, susţinând şi noi cât de des se poate adevărul unui creaţii care funcţionează mai miunţios decât un ceas elveţian şi este mai frumoasă decât se aşteaptă şi cel mai mare ateu.

În acest prim articol aş vrea să discutăm despre întâmplare şi despre termenul „întâmplător”.

Ateii, oamenii care nu cred în existenţa lui Dumnezeu, explică apariţia Universului prin teoria Big-Bang. Această teorie postulează următoarele: „Universul s-a extins de la o singularitate primordială fierbinte și densă acum aproximativ 13.3-13.9 miliarde de ani. „Teoria Big Bang” este modelul care explică apariția materiei, energiei, spațiului și timpului, altfel spus la existența Universului.” Mai pe scurt spus, Universul a apărut din explozia unui ”mic bulgăre” de materie fierbinte şi s-a extins. Această teorie explică doar ”apariţia” Universului nu şi apariția vieții, așa cum o cunaștem astăzi.

De acest lucru se ocupă Teoria Evoluţionismului, formulată pentru prima oară de naturalistul Charles Darwin, care susţine că toate formele de viaţă de pe pământ provin dintr-un strămoş comun: bananele, păsările, peştii şi florile, toate sunt legate între ele și își au originea într-o primă formă de viață. Teoria lui Darwin postulează apariţia vieţii din non-viaţă, creaturile complexe evoluând din strămoşi cu o structură genetică mai simplă.

Practic cele două teorii, Big Bang și Evoluționismul, au ca numitor comun ideea că Universul, în toată complexitatea lui are drept cauză întâmplarea. Sigur că teoriile devin pe parcurs complicate, dar aş vrea să nu pierdem esenţialul: oricât de ingenios şi oricât de mulţi termeni ştiinţifici ar fi folosiţi pentru a prezenta apariţia vieţii prin evoluţie naturalistă vreau să reţineţi un lucru extrem de important: totul a fost întâmplător. Şi asta o susţin chiar ei, adepţii acestor teorii, nu noi.

Presupusa explozie a acelui punct de materie şi evoluţia Universului prin fel de fel de combinaţii chimice s-a făcut întâmplător, fără un plan pus la punct, fără o minte inteligentă care să guverneze toate reacţiile. Pur şi simplu s-a întâmplat. Asta susţin ei. E ca şi cum ai detona o bombă într-o cameră vidată şi prin explozia ei, dilatând timpul la milioane de ani, ar apare o grădină frumoasă de flori, cu păsările ciripind, cu un mic lac pe care răţuştele înoată.

Aş vrea ca oricând auziţi discuţii despre crearea lumii şi evoluţia vieţii să fiţi atenţi la acest aspect al desfăşurării argumentelor, care reiese fără să fie precizat punctual, direct: totul a avut la bază întâmplarea.

Dicţionarul Explicativ al limbii române defineşte termenul întâmplare astfel: „Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. Ceea ce se întâmplă; lucru petrecut în mod incidental.”

Noi oamenii folosim acest termen în mod constant în viaţa noastră, caracterizând diferite situaţii şi evenimente impredictibile. Haideţi să luam un exemplu.

„Un automobil a fost lovit foarte puternic pe calea ferată de un tren de călători. Pasagerii automobilului au ajuns în stare foarte gravă la spital.”

Care sunt şansele ca un automobil să se întâlnească cu un tren exact în acelşi punct, exact la aceeaşi oră? Dacă automobilul ar fi întârziat puţin, șoferul ar fi văzut calea ferată ocupată de tren şi ar fi oprit aşteptând trecerea acestuia. Dacă trenul ar fi întârziat puţin atunci automobilul ar fi trecut fără a se mai întâlni cu trenul, şi fără a mai fi lovit. Acest „accident” (chiar termenul accindent presupune în definiţia lui întâmplarea) este perceput de mulţi dintre noi ca o întâmplare negativă, ca un ghinion, şi asta pentru că din experienţa noastră ştim că şansele de a te întâlni cu un tren în aceeşi secundă pe doi metri pătrați de cale ferată sunt foarte mici.

Şi totuşi haideţi să analizăm puţin lucrurile. Trenul care trecea pe acolo avea un program bine stabilit şi dacă vom veni mâine la aceeaşi oră aproximativ, vom vedea că va trece exact prin acelaşi loc prin care a avut loc accindetul. Dacă ne gândim la reţele de cale ferată occidentale, care au întârziere câteva minute pe an, atunci putem spune că zilnic acel tren intersectează drumul naţional exact la aceeaşi oră (plus-minus câteva secunde). În al doilea rând, trecerea la nivel cu calea ferată era fără bariere, fără semnale acustice şi luminoase, dar era semnalizată prin semne de circulaţie, cu 150 de metri înainte de a o întâlni. Conducătorul autovehicolului avea obligaţia să oprească la semnul STOP şi să se asigure temeinic înainte de a trece. Prin urmare accidentul a avut loc în primul rând din cauza nerespectării regulilor de circulaţie. Este de precizat că nerespectarea acestor reguli a survenit în urma alegerilor conştiente pe care şoferul le-a făcut la volan.

Şi totuşi, sunt şi alţi şoferi care nu respectă semnalizările la trecerea căii ferate şi nu dă trenul peste ei. Şi ajungem iarăşi la întrebarea: cum oare de s-a întâlnit cu trenul exact în acelaşi timp?

Haideţi să mai sondăm puţin situaţia: Automobilul a plecat din oraş la o anumită oră. Un calcul simplu ne ajută să aflăm timpul care-i va lua automobilului să ajungă până la calea ferată. Timpul e distanţa de parcurs împărţit la viteza medie pe care o va avea până acolo. Viteza medie este calculată în funcţie de viteza pe care automobilul o are în zonele urbane şi în zonele dintre oraşe. E posibil ca în drum automobilul să întâmpine diferite situaţii care să-i încetinească viteza medie: maşini de mare tonaj care circulă încet, căruţe care nu pot fi depăşite imediat ci după o anumită aşteptare, aglomeraţii în trafic şi alte asemenea.

Ajungerea automobilului la 10.04 AM pe calea ferată exact la momentul impactului cu trenul nu este o întâmplare ci are în realitate mici evenimente care au prelungit timpul parcurs de automobil. Dar nici aceste mici evenimente nu sunt întâmplătoare. Poate ele or fi din pricina celui ce urmează a fi accidentat, dar căruţa pe care a întâmpinat-o în drum era condusă de un sătean care plecase cu un scop precis spre o destinaţie anume. Chiar căruţaşul poate fusese influenţat în a pleca la drum de părerile şi nevoilor celor din casa lui.

Concluzia e următoare: întâlnirea trenului şi a automobilului în aceeaşi secundă pe calea ferată nu e efectul hazardului ci este efectul unui cumul de fapte foarte clare, în care concură mai multe persoane din societate. Aşa zisul accident este un fapt determinat de alegerile greşite ale şoferului în contextul altor alegeri ale celor din societate.

Analiza poate fi făcută în cazul tuturor evenimentelor din viaţa noastră şi la o cercetare sinceră vom ajunge simplu la concluzia că: nu există întâmplare ci doar un cumul de alegeri ale oamenilor (cauze) care puse în practică în mediul în care trăim duc la un cumul de fapte (efecte).

Nici starea vremii nu e întâmplătoare, şi asta o dovedeşte chiar prognoza meteo pe 3 zile care este destul de fidelă şi veridică. Dacă am privi o schemă computerizată a vremii pe glob am vedea curenţii de aer reci şi calzi care se mişcă dintr-o parte în alta, norii de diferite tipuri care aduc sau nu precipitaţii în anumite zone în fucţie de presiune, temperatură şi vânturi, etc.

Nici trosnirea şifonierului de lemn în timpul nopţii nu este o întâmplare ci e o cauză a caracteristicilor lemnului tăiat, a felului în care e prelucrat şi asamblat, a vârstei copacului din care a fost luat și a umidității din cameră.

Nimic nu este întâmplător, totul are o explicaţie, chiar dacă de multe ori nouă oamenilor simpli ne scapă, din pricina neştiinţei sau ignoranţei noastre.

Deşi eu cred că nu este definibil în esenţă, termenul întâmplător nu l-am putea defini dacă în jurul nostru nu am percepe atâta ordine şi atâtea procese cauză-efect. Carcaterizăm ca întâmplător un eveniment care nu se încadrează în limitele experienţelor noastre fizice şi mentale, şi care pentru noi este o excepţie de comportament, ceva impredictibil.

Pentru că lumea din jurul nostru este aşa de armonioasă şi mediul înconjurător ne arată ordine în fiecare aspect al lui, atunci din acest motiv noi carcaterizăm ca întâmplător un eveniment care conform minţii noastre se afişează drept o excepţie. N-am putea defini întâmplarea dacă am trăi într-o lume creată la întâmplare, pentru că n-am avea reperele opuse ale întâmplării.

Carcaterizăm întâmplarea pentru că am experimentat ordinea.

Prin urmare a sugera că Universul a fost creat întâmplător e un non-sens pentru că noi oamenii ştim din viaţa de zi cu zi, că la baza fiecărui efect stă o cauzăl. Ba dimpotrivă, a susţine că întâmplarea a dus la apariţia Universului înseamnă a susţine sus şi tare că trăieşti într-o lume care ţi-a demonstrat ce e ordinea şi armonia, şi doar în raport cu ele poţi face referire la întâmplare.

Ce ciudat! Adepții teoriei Big-Bang susţin că lumea s-a creat singură din întâmplare dar recunosc că a evoluat după mecanisme incredibil de complicate şi precise.

Dragilor, nu există întâmplare!

„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.” (Ioan 1, 1-4)

(Claudiu)