Trezeşte-te sufletul meu că…
Cu sufletul răvăşit am intrat în biserică. Toată greutatea săptămânii era în inima mea. Tot răul pe care l-am întâlnit, tot păcatul pe care l-am făcut apăsa pe umerii mei. M-am aşezat în partea stângă a bisericii. Frumuseţea icoanelor îmi era străină. Nu mai regăseam în mine nici un strop din curăţia lor, nici o frântură din blândeţea şi iubirea lor. Peste mine era ceaţa … multă ceaţa…
Cântările Sfintei Liturghii se înălţau duios câtre Domnul, iar buzele mele încercau să le murmure şi ele tainic. Eram atentă la sufletul meu care era încă înţepenit.
Razele albe revărsându-se din candelabru şi lumina caldă a lumânărilor din faţa Sfântului Altar încercau să-mi încălzească inima şi să-mi mişte sufletul.
Cât de orb şi de surd putea să fie? Cât de nepăsător? Erau de faţă Îngerii, Măicuţa Domnului şi Însuşi Hristos Domnul, iar el …sufletul meu era absent.
Frânturi de rugăciune încercau să-l învie, dar pe el apăsa încă lespedea cea rece a săptămânii trecute. Când am auzit : Sus să avem inimile şi-am răspuns Avem către Domnul…am ştiut că mint…
Icoanele nu încetau să mă privească. Îmi mângâiau inima cu blândeţea lor, iar glasul Sfintei Liturghii săpa uşor cale spre sufletul meu.
Când mi-am ridicat cu nevrednicie privirea, am văzut pe Hristos binecuvântând din icoană toată adunarea credincioşilor. De deasupra altarului, Măicuţa Domnului ne acoperea pe toţi, chiar şi pe mine – cea nepăsătoare, sub Sfântul ei Acoperământ.
Atunci, am stigat:
Trezeşte-te, inima mea, că eşti înaintea lui Hristos!
Trezeşte-te, sufletul meu,…că eşti acasă…
… şi-atunci mi-am auzit sufletul scârţâind din toate încheieturile…
(Talita)
Dana
ianuarie 31, 2009 @ 11:44 pm
Doamne, ce frumos!Sa ne intindem sufletele inaintea Domnului…sa le ungem cu mir, sa nu rugineasca…
Airam
februarie 1, 2009 @ 4:17 am
Doamne ajuta, Talita draga!…si sa ne aiba Dumnezeu in grija pe toti!
florinm
februarie 2, 2009 @ 1:52 am
🙂 Sufletul tau era acolo, dar amortit, precum scrii la sfarsit. Mintea, in schimb, nu era, caci mintea e ochiul sufletului. Cand atentia ne e distrasa de o amintire, de oboseala, de lene sau de altceva, suntem absenti, intr-adevar. Doamne ajuta!
Claudiu
februarie 2, 2009 @ 2:38 am
Imi place foarte mult ca Talita a vorbit despre sufletul nosttru in timpul Sfintei Liturghii. E foarte important sa vezi care iti este starea atunci in fata la Dumnezeu, sa vezi daca chiar te bucuri sau ai venit din obligatie, sa simti daca te-ai pregatit pentru asa o intalnire sau ai venit nepregatit….
Daca ne uitam la suflet si-l urmarim s-ar putea sa invatam mai multe despre noi.
Andra
februarie 2, 2009 @ 10:29 pm
„Când am auzit : Sus să avem inimile şi-am răspuns Avem către Domnul…am ştiut că mint…”-frumos spus si trist in acelasi timp…
Bogdana
mai 24, 2010 @ 8:32 pm
Ce-mi place articolul asta!!!
Bogdana
mai 24, 2010 @ 8:33 pm
Trezeşte-te, sufletul meu,…că eşti acasă…
… şi-atunci mi-am auzit sufletul scârţâind din toate încheieturile…
suuuuperb!
Guest
august 7, 2010 @ 10:03 pm
foarte frumos,
o povestioara plina de inteles si invatatura pentru noi.
Raluca
martie 18, 2016 @ 5:25 pm
Mi-a placut foarte mult ce am citit adineori, Cu siguranta foarte multi dintre noi ne regasim in aceasta poveste, am simtit aceeasi tristete si am trait astfel de momente. Iti multumesc pentru ca ne-ai impartasit din experienta ta!