Trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima!

Dacă facem un sondaj de opinie în rândul tinerilor descrişi mai sus adresându-le întrebarea „Credeţi că vi se potriveşte moto-ul trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima ?” majoritatea covârşitoare a răspunsurilor vor fi pozitive. Veţi spune poate: „da e firesc să dea astfel de răspunsuri”, gândindu-vă că distracţia constituie pentru ei o prioritate.

Dar să vedem lucrurile şi din alt unghi. Moto-ul acesta este aplicabil unui bun creştin?Eu zic că da. Şi culmea prea puţini îl aplică. Ne facem planuri pe termene medii sau lungi şi le vedem ca şi realizate, dar nu ne gândim că mâine s-ar putea să nu mai fim.

Şi totuşi Dumnezeu ne trimite semnale. Unele le vom purta în gând câteva zile poate, cum e cazul situaţiilor când era să ne calce o maşină sau vedem vreun sicriu cu o persoană tânără. Alte semnale de alarmă sunt de-a dreptul dureroase, cum e cazul situaţiilor când unul dintre cei dragi nouă părăseşte această lume şi pe deasupra o mai face şi la o vârsta pe care o catalogăm nefirească.

Abia atunci, poate, ne punem problema cu adevărat morţii noastre. Sau nici măcar atunci. Eu personal, trec printr-o astfel de situaţie şi mă gândesc cum ar sta lucrurile dacă mi-aş pierde şi celălalt părinte, dar mult mai rar mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă aş muri eu.

Ce bine ar fi dacă fiecare dintre noi ar vedea ziua de azi ca pe ultima. Cu siguranţa am încerca şi am reuşi să fim mai buni în speranţa că dincolo ne aşteaptă un loc un rai. Din păcate, prea rar facem acest lucru şi de aceea îl amuzăm pe Dumnezeu făcând planuri pe perioade de mai mulţi ani sau cădem în plasă întinsă de diavol care ne îndeamnă să ne mai distrăm (ştiţi că sensul originar al cuvântul distracţie este distragerea de la o acţiune importantă) puţin acum cât mai suntem tineri şi apoi o să avem timp să ne răscumpărăm păcatele.

(Dumitru)