Tristetea… stavila in calea binelui
Odata ce intunericul patrunde in sufletele noastre, ia nastere tristetea. Aceasta poate fi de mai multe tipuri, insa m-am gandit sa scriu despre tristete asa cum este vazuta de majoritatea tinerilor.
Ne intrebam de ce tristetea apare in momentele in care nici nu ne asteptam, si de ce trebuie sa fim mai mereu tristi, mahniti sau sa suferim. Pentru ca chiar noi o lasam sa patrunda in inima prin pacat.
Asadar, ce este tristetea? Ea este sentimentul care se formeaza in urma neimplinirilor sufletesti, in urma nelinistii sau a problemelor din viata de zi cu zi. Din ce in ce mai multi tineri aleg moartea din pricina intristarii. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ,,o prea mare intristare este foarte primejdioasa,ea poate duce chiar la moartea omului„. Acum vedem, ca intradevar vorbele Sfantului se adeveresc. De aceea Apostolul Pavel ne indeamna in epistola sa, sa ne facem slabi cu cei slabi, ca pe acestia sa ii dobandim. Hristos ne da puterea si taria de a-i dobandi. El nu vrea sa piara vreunul dintre noi, caci pentru aceasta a venit in lume, ca cei pacatosi sa se intoarca la pocainta, si sa fie vii.
Tanarul intristat nu trebuie si mai mult sa fie prigonit, sau batjocorit. Ci din contra, sprijinit si mangaiat de noi-precum spune Sf. Apostol Pavel ,,fiecare sa caute nu ale sale, ci ale celuilalt”. In ortodoxie exista ,,celalalt”, in celelalte religii doar ,,eu”. De aceea, prin propriul nostru ,,eu”, firea noastra se instraineaza complet de biserica, salbaticindu-ne si departandu-ne de cele ceresti. Ne departam de bucurie, de Adevar.
Asa cum spune Sf. Maxim Marturisitorul ,,tristetea este lipsa unei placeri, fie prezente, fie viitoare”. Cand ne lasam condusi de placerile lumesti, pierdem bucuria cea adevarata, avand incredere intr-una amagitoare si desarta.
Patima intristarii poate lua o forma extrema a deznadejdii. Suntem tristi deoarece cererile nu se implinesc,ne simtim singuri uneori, ceilalti nu ne inteleg si vedem cum Domnul ne incearca in necazurile noastre. Insa de ce, atunci cand tristetea ne cuprinde, nu ne amintim de Dreptul Iov? Acesta prin cate incercari a trecut…si tot nu a deznadajduit, ci a nadajduit in continuare. Noi nu realizam ca prin intristarea noastra il intristam si pe El -Cel ce neincetat ne mangaie prin iubirea Sa nemarginita. Insa suntem prea orbi sa vedem asta! Prea orbi sa vedem si sa auzim cele duhovnicesti! Prea orbi pentru Adevar…
Sfantul Grigorie cel Mare spune ca din intristare vine ,,ratacirea mintii in cele neingaduite”. Gandirea noastra se instraineaza precum am mai spus, de cele ceresti. Ne apropiem de cursa vicleanului diavol, uneori chiar cazand in aceasta. Ne ratacim pe caile intunericului devenind slujitori si robi ai pacatului – fii ai tristetii.
Tristetea poate fi considerata si ,,radacina tuturor rautatilor” precum ne spune Sf. Nil Sorski,deoarece de la intristare pornesc duhurile necurate,duhurile rautatii; tristetea fiind chiar o stavila in calea binelui.
Ce putem face pentru a ne apropia de Dumnezeu, pentru a departa aceasta ,,stavila” si pentru a primi Bucuria Mantuirii? Nu exista decat o singura cale si anume rugaciunea. Aceasta ne apropie de Dumnezeu, dar Dumnezeu se apropie de noi. Caci ,,Dumnezeu se apropie de noi cand noi ne apropiem de El”(Mitropolitul Filarel al Moscovei).
Asadar, sa staruim in rugaciune, iar intristarile le va alunga de la noi Domnul. El neincetat ne mangaie, ne daruieste iubirea Sa cea nemarginita…ne cheama la Cina. Bate la usa inimilor noastre… dar cati dintre noi ii vom deschide?
,,Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine”.
(Georgiana)
Valentin
februarie 16, 2010 @ 8:07 pm
Articolul asta a venit la fix pentru mine. Multumeesc!
Lucia
februarie 16, 2010 @ 8:49 pm
Cu adevărat trebuie să alungăm tristeţea, mai ales acum în Post, ca să nu fim precum făţarnicii…!!!
Bine ar fi să putem urma îndemnul paulin: „Bucuraţi-vă pururea! Rugaţi-vă neîncetat!”
gabriel
februarie 16, 2010 @ 11:18 pm
rugăciunea este leacul mâhnirii şi descurajării.
Hristos zice: ,, indrazniti…EU am biruit lumea,,,
atata timp cat il avem pe Hristos de partea noastra nu avem de ce sa fim tristi
Gundy
februarie 17, 2010 @ 2:01 am
Viata aceasta ne-a dat-o Bunul Dumnezeu pentru a ne pregati pentru vesnicie, nu pentru a o trai la întâmplare. Cum spunea Pr. Arsenie Papacioc, „oamenii sunt facuti ca sa se bucure în Hristos, nu doar ca sa se tânguie”. Tristetea, uneori chiar suferinta „este o realitate a conditiei umane si începutul adevaratei vieti duhovnicesti”, Însusi Domnul nostru Iisus Hristos a venit pentru o viata de suferinta pe Cruce, dar în ce scop?! Nimeni nu este fara de pacat în lumea aceasta, cu atât mai putin perfect, principalul este sa vedem aceste imperfectiuni, sa încercam sa le înlaturam sau sa le corectam, dupa putinta, sa nu ramânem surzi,orbi si nepasatori.Uneori ne îndreptam mai bine prin vederea raului, decât prin exemplul binelui. Sa facem însa bine în jurul nostru, nu doar acum, în perioada Sf. Post, caci Binele nu este necesar doar pentru viata aceasta, ci si pentru cea de dincolo.Fiecare purtam în interiorul nostru, atât binele cât si raul, depinde de noi pe care dintre cele doua trasaturi le lasam sa iasa la suprafata, noi sântem înzestrati cu libera alegere, si doar noi putem decide ce vrem de fapt. Vrei sa lasi tristetea sa te cuprinda? Cine te opreste? Sau preferi o viata traita în bucurie, în lumina, în Domnul? Doar tu singur poti alege! Viitorul tau depinde doar de tine. Cum spunea un renumit preot:”Omul sfânt are un trecut,cel pacatos, un viitor!” Nu uita nici o clipa ca orice decizie vei lua, va avea o consecinta, de orice fel va fi ea…La urma urmei avem atât de mult din Dumnezeu cât vrem cu adevarat! Alegerea este doar a fiecaruia în parte! De aceea sa ne rugam neîncetat, cu atât mai mult acum, în aceasta perioada binecuvântata a Postului Mare, sa nu renuntam nici o clipa la dialogul nostru, la comunicarea noastra directa cu Bunul Dumnezeu si sa facem bine în jurul nostru; sa-i ajutam pe cei saraci, bolnavi, deznadajduiti, oricât ne-ar fi ei de straini, caci si acestia sunt poate membrii familiei pe care urmeaza sa o cunoastem.S-avem mare grija de sufletul cel fara de moarte!Fie ca Bunul nostru Dumnezeu sa ne calauzeasca si de-acum încolo pasii pe calea Credintei, a Adevarului si sa ne binecuvinteze cu lumina sa vesnica atât inimile cât si casele noastre! Doamne ajuta!
Adriana
februarie 18, 2010 @ 9:06 am
Frumos articol!
La fel gandesc si eu, si totusi am fost criticata de anumiti ortodocsi care mi-au atras atentia ca sfintii plangeau neincetat pentru pacatele lor…
„În primul an după ce am primit pe Duhul Sfânt, gândeam: „Domnul mi-a iertat păcatele: harul dă mărturie de aceasta; de ce mai am nevoie?”. Dar nu trebuie să gândim aşa. Chiar dacă păcatele ne-au fost iertate, toată viaţa trebuie să ne aducem aminte de ele şi să ne întristăm, ca să păzim zdrobirea [inimii]. N-am făcut aşa şi am încetat zdrobirea şi mult am fost hărţuit de demoni. Eram nedumerit de ce se făcea cu mine şi-mi spuneam: „Sufletul meu cunoaşte pe Domnul şi iubirea Lui. Cum de-mi vin gânduri rele?” Dar Domnului i S-a făcut milă de mine şi m-a învăţat El însuşi cum trebuie să mă smeresc: „Ţine mintea ta în iad şi nu deznădăjduit” Şi prin aceasta vrăjmaşii sunt biruiţi. Dar de îndată ce las mintea mea să iasă din foc, gândurile rele câştigă din nou putere.”
(Sf. Siluan Athonitul)
narcisa
februarie 18, 2010 @ 10:19 pm
Da,un articol frumos, dar acum depinde de cauza intristarii pentru ca poate fi si intristare ziditoare.Daca eu sunt trist ca nu am nici aia, nici ,nici ailalta, ca in loc sa faci voia mea, Doamne ,Tu faci voia Ta… nu se poate ajunge decat la deznadejde,iar intristarea devine o stavila in calea binelui.Dar sa nu uitam de intristarea cea buna,in urma identificarii greselilor noatre zilnice.Poti fi trist si pentru ca iar am fost orgolios,iar nu am avut rabdare,iar am cartit sau am spus un cuvant nepotrivit lui,iar am judecat…iar si iar..Si iar alergi la Dumnezeu si spui din tot sufletul si cu lacrimi fierbinti Doamne iarta-ma si te rog, Doamne al puterilor, ajuta-ma sa fiu omul cel bineplacut tie si sa aduc bucurie semenilor mei.In acest caz, tristetea nu mai e pierzatoare ci urcus spre Dumnezeu,nu mai e deznadejde ci nadajde in mila Lui ,devine cauza inceputului bun pe care suntem sfatuiti sa-l asezam la temelia fiecarei clipe din viata noastra.
georgiana
februarie 20, 2010 @ 1:00 pm
Doamne ajuta! Intristarea pt mine e la ordinea zilei.. mai groaznic decat sa fiu aproape de a cadea in deznadejde, nu stiu sa existe pana acum in viata mea. Sa ne ajute Dumnezeu pt rugaciunile Preasfintei si preaiubitei Maicii Sale si ale tuturor Sfintilor si ale Sf Ioan Rusul! Amin.
GramaticaNe Invata
noiembrie 3, 2010 @ 9:48 pm
Aam de propus un remediu la tristete.Sa luam de coada gramatica limbii romane, poate chiar si o carte de analize gramaticale si sa ne readucem aminte(daca le-am invatat vreodata) regulile scrierii corecte.In propozitia"ia nastere tristetea", ‘ia’ se scrie legat pentru ca e verb, forma de indicativ prezent, persoana a IIIa singular. La fel s-ar scrie si "ia cartea", spre exemplu. "I-a" se scrie dezlegat cand ‘i’ este pronume (forma prescurtata de la ‘lui’, ‘ei’) si ‘a’ de la verb (auxiliar de la perfect compus), spre ex in propozitia:"I-a facut de petrecanie vulpii".
Sau:"i-a batut apropo", "i-a facut capul calendar".
Am gasit pe acest site articole foarte frumoase si utile, insa unele aveau cam multe greseli de gramatica. Stiu ca forma nu trebuie sa aiba prioritate in fata continutului si ca e mai important ce vor oamenii sa spuna, decat cum scriu, insa ma gandeam ca nu ar strica nimanui daca administratorul ar corecta putin gramatica textelor, inainte de a le publica pe sit. La fel cu comentariile. Nu vreau cenzura, ci doar corectarea greselilor de gramatica. Cred ca in felul acesta cei care ne numesc pe noi, cititorii si autorii acestui sit, talibani inculti si asmd, ar pierde un argument in favoarea lor.
Admin
noiembrie 4, 2010 @ 8:46 am
Multumim pentru observatii. Am facut corectia la greseala remarcata.
Stim ca avem aceasta problema la partea de gramatica. Din pacate timpul limitat nu ne mai permite sa recorectam vechile articole, dar acum suntem mult mai atenti la ceea ce postam in mod curent. Iertare pentru acest minus de administrare pe care ni-l asumam in intregime.
GeoAlena
iunie 22, 2012 @ 7:36 am
Tristetea e o parte din mine.. nu pot sa nu fiu asa… am o inclinatie catre asta… Imi urasc viata!.. cel mai adesea.. iertare ca va stresez
Georgiana Ionela Tofoleanu
iunie 22, 2012 @ 8:04 am
GeoAlena, nimeni nu are o înclinaţie spre tristeţe. Ea este doar de la diavol. Nici o clipă a vieţii noastre nu avem voie să fim trişti, decât pentru păcate. Trebuie să ne bucurăm neîncetat chiar şi în suferinţă, fiindcă prin ea ne mântuim. Altfel nu se poate. Asta e lupta. Se răscoleşte totul în noi dar secretul e să nu dai curs acestor ganduri.
De ce să îţi urăşti viaţa, dacă ea ţi-a fost dată ca un dar? Cel mai mare dar de fapt. Preţuieşte fiecare secundă, priveşte în jurul tău cât şi în interiorul tău şi bucură-te de toate darurile primite.
GeoAlena
iunie 22, 2012 @ 8:08 am
mda, nu inteleg..
Georgiana Ionela Tofoleanu
iunie 22, 2012 @ 8:24 am
Dacă mi-ai da mai multe detalii despre motivele care au provocat această tristeţe despre care vorbeşti, poate aş putea să te ajut. Adresa mea e jordinjoulie@yahoo.com. Dacă vrei, vorbim acolo.
GeoAlena
iunie 22, 2012 @ 8:32 am
am dat add. multumesc
Lilii
iunie 22, 2012 @ 8:37 am
GeoAlena ispita(adica, „tentatia”) este sa vedem intotdeauna prezentul mai rau decat este, trecutul mai rau decat a fost si viitorul mai sumbru decat va fi…
Orice om macar o data in viata lui a fost nefericit, dar e vital ca atunci cand esti nefericit in ciuda nefericirii sa poti sa crezi,sa speri,sa te lupti,sa te zbati sa gasesti o solutie, nu sa te complaci in situatia aceea.Intotdeauna avem doua optiuni,in orice situatie: sa alegem binele sau sa alegem raul, sa alegem viata sau sa alegem moartea,sa alegem sa luptam sau sa alegem sa renuntam. Daca luptam,exista totusi o sansa sa invingem,sa ne ridicam, dar daca renuntam si stam cazuti jos..clar nu exista nicio sansa.
Nimeni niciodata nu a spus ca viata e usoara,a spus doar ca merita a fi traita.Iar noi trebuie sa o traim ca la final sa vedem daca chiar asa si este(adica daca merita sa fie traita),daca te opresti la mijloc…nu vei stii niciodata cum ar fi fost,doar la sfarsit ne dam seama!
Ai grija de tine,sper ca vei mai scrie ca sa ne spui cum te mai simti.
Albinuta
iunie 22, 2012 @ 8:43 am
Doamne ajuta ,m-am gandit daca ar fii bine sau nu sa scriu cateva randuri pentru GeoAlena iertare daca prin ceea ce oo sa scriu o sa aduc mai mulota tristete .
Cum nu te cunosc nu pot sa spun ce ar trebui sa faci pentru a nu mai fii trista insa pot sa-ti spun ce fac EU cand tristetea ma copleseste si doresc sa nu raman in aceasta stare .In primul rand incerc sa vad de unde pleaca tristetea ,ce as putea sa fac pentru a remedia putin cate putin din problemele care duc la starea mea de tristete ,apoi sun o buna prietena cu care vorbesc nu neaparat despre problema mea ci pur si simplu …diverse .Mai spun si cate o scurta rugaciune deoarece ajutorul lui Dumnezeu este pentru mine cel mai util mod de a scapa de tristete ,apoi ies in parc si privesc la copiii care se joaca ,pentru mine este cel mai de folos „tratament „in asfel de situatii .I-mi place sa privesc copiii cum se joaca ,cum povestesc ,rad ,cum nu au nici o grija ,as sta ore in sir privindu-i .Poate o sa razi insa functioneaza foarte bine cum foarte important este si ajutorul duhovnicului ,poate sunt perioade cand nu prea inteleg cuvintele dansului ,ce doreste sa-mi tranzmita ,uneori mai intreb cate ceva ,alteori ma gandesc ca va randui Dumnezeu sa pricep cuvintele parintelui,insa fara sfaturile si indemnurile de la parintele duhovnic nu stiu ce anume as face
Uneori cand tristetea ma copleseste mei multe zile fac un exercitiu ce pana acum functioneaza foarte bine am mai scris aici despre aceasta insa ma mai repet ,iertare ,i-mi propun cateva zile in care sa daruiesc celor din jurul meu (persoane cunoscute si necunoscute pe care le intalnesc )ceva ce mi-as dori sa primesc si eu fara sa-mi propun dinaite ce si cum .Spre exemplu azi as dori ca cei din jur sa-mi spuna vorbe frumoase de incurajare ,spun la randul meu celor din jur vorbe incurajatoare ,in alta zii mi-a placea sa fiu mai zambitoare ,zambesc celor din jur ,ialta data am nevoie de un umar pe care sa plang cu siguranta ca este cineva in jurul meu care are nevoie de asa ceva ….si tot asa
Iertare daca am suparat cu ceva si incearca pe cat poti sa nu fii prea mult trista ,cauta ceva ce tie i-ti aduce bucurii ,fa cu mare bucurie acel lucru
Dumnezeu sa te ajute sa treci cu bine prin aceasta incercare si sa-ti daruiasca tot ce-ti este de folos
Albinuta
iunie 22, 2012 @ 8:45 am
Ce mult ma bucur ca mai citesc ceva scris de tine Lilii,mi-era asa dor ,ce mai faci cum esti ,(nadajduiesc ca bine )
Lilii
iunie 22, 2012 @ 8:51 am
Buna Albinuta,m-am bucurat sincer cand am vazut ca ai scris,eu am fost putin ocupata in ultima perioada(a fost un timp si cu zile bune si cu zile mai putin bune)dar pertotal sunt destul de bine,ma bucur ca te regasesc pe site la fel de calda si de blanda ca intotdeauna,si sper din tot sufletul ca si tu esti bine!
GeoAlena
iunie 22, 2012 @ 8:54 am
va multumesc pt ganduri…
Albinuta
iunie 22, 2012 @ 9:01 am
Da Lilii sunt bine ,multumesc si eu de ganduri,
albinuta
octombrie 22, 2012 @ 6:15 am
Doamne ajuta ,azi am descoperit ceva foarte folositor( pentru mine )si m-am gandit ca poate mai intereseaza pe cineva
RAMURA INFLORITA -Depresia -durerea indreptata impotriva sinelui-(multumesc Ramona -a nu stiu cata oara ,am intrat putin si la …sursa o sa mai intru mai tarziu sa citesc cu mare atentie tot ce scrie acolo despre frica )
GeoAlena
octombrie 22, 2012 @ 11:24 am
It hurts..a lot every word you all hv told. i don t want to be fine…i want disappear