Trufia, ne face să uităm de Dumnezeu
„Într-o zi, un trufaș zice unui credincios:
-Ce, sunt copil, să mă tem de Dumnezeu, eu sunt ateu!
Credinciosul îi răspunde:
-Rău faci că nu lepezi de la tine această orbire a trufiei.
-A trecut o bucată de vreme și iată-l pe trufaș venind la cel credincios:
-M-a gonit fecioru-meu din casă. I-o vândusem lui, cu îndatorirea să mă îngrijească până oi muri. Și acum, m-a luat cu ciomagul și m-a alungat.
-Cel credincios i-a răspuns:
-Nu te supăra, frate, dar se vede treaba că feciorul dumitale te-a auzit când spuneai că nu te temi de Dumnezeu și, auzindu-te, ba azi, ba mâine, și-a zis și el: ,,Dacă tata nu se teme de Dumnezeu, de ce m-aș teme eu de tata?”
-Și de aceea te-a alungat, dar vinovat de aceasta nu e numai feciorul, ci mai ales dumneata.
-Trufașul a pus capul în pământ și n-a mai zis nimic.”
Dragi frati ai mei,
Din aceasta pilda vedem cum trufia orbeste pe omul de azi. Ii orbeste cele mai adanci simtiri ale sale. Nimeni nu poate sa staruie in dreapta credinta insa, fara sa stie ca Dumnezeu desi s-a facut Om pentru noi, este inainte de toata nemarginit fata de noi. Insa trufasul din poveste a dorit sa puna pe seama sa toata puterea care este numai de la Dumnezeu, si a cazut prin puterea care i-a fost luata o clipa pentru a reveni in simtirile sale. Mare e Dumnezeu! Si mai ales raspunsul exceptional al credinciosului care ii spune trufasului :,,Dacă tata nu se teme de Dumnezeu, de ce m-aș teme eu de tata?”
Si pe drept a patit trufasul, pentru ca asa cum nici el nu a ascultat si nu l-a iubit pe Tatal Ceresc, nici fiul sau dupa trup nu a ascultat de el si nu l-a cinstit, desi trufasul l-a crescut cu eforturi. Iata cum Dumnezeu intoarce purtarile noastre rele fata de El, prin fii nostri, iar noi vazandu-le purtarea cea rea, sa ne smerim si sa ne aducem aminte ca si noi suntem copii neascultatori la randul nostru, sa ne aducem aminte ca si noi avem un Tata de care trebuie sa ascultam.
Din orice lucru, Dumnezeu ne invata sa pretuim ceea ce avem, depinde insa de noi daca vrem sa ascultam.
„Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui.” (Rom. 5:10)
(Adrian)