Trup frumos si suflet mort

Ne ingrijim deseori de aspectul fizic, de aspectul exterior si nu de cel interior. Suntem nemultumiti de felul in care ne-a plasmuit Dumnezeu in pantecele mamelor noastre, si incepem sa ne creem singuri o imagine pe care ceilalti sa o aprecieze, eventual, sa o admire. Mai ales tinerii, sunt atat de preocupati de acest aspect, incat au uitat ca frumusetea chipului vine din interior, vine din inima.

Credeti ca toate produsele make up, tot ceea ce vedeti la televizor sau pe internet, va ajuta sa imbunatatiti ceva? Machiajul pentru mine este o masca. O masca ce acopera toate „defectele”. Dar care „defecte”, stau si ma intreb?! Defecte care defapt El ni le-a daruit, dar acestea nu se numesc defecte deoarece noi suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Iar in Dumnezeu nimic nu este defect. Infrumusetarea trupeasca are rolul de a aduce intunericul in sufletele noastre, pe cand in Dumnezeu intuneric nu este, ci Lumina Lui este nepatrunsa si neapropiata . Insa nu toti stiu aceasta. Sau cei ce stiu, nu vor sa creada. Nu vor Lumina.

Cand ne mandrim cu trupurile noastre, sufletul devine mort. Smochinul acoperit de frunze este arătos la vedere, dar nu s-a învrednicit de bunăvoința Domnului, fiindcă nu avea roade; iar roade nu avea fiindcă nu avea putere lăuntrică de rodire. Câți asemenea smochini nu sunt în viața duhovnicească?! (Sf. Teofan Zavoratul).

La arătare totul e frumos, dar înăuntru, gol. Caci mandrindu-ne cu trupul nu dobandim bucurie sau plinatate, ci golirea bunatatii din suflet. Si putem spune ca nu suntem impliniti atunci cand aratam bine, ci doar atunci cand suntem apreciati pentru ceea ce suntem cu adevarat inauntrul nostru. Si fara frumusetea sufletului, nimeni nu este apreciat cu adevarat.

Dar sa nu credem ca cel ce este frumos, pacatuieste. Sa credem insa ca cel ce se infrumuseteaza pacatuieste, caci precum arata Creatorul asa trebuie sa arate si chipul omului. S-au inventat numeroase emisiuni in care rolul principal il are „operatia estetica”, insa aceasta nu are si un rol pozitiv. Iar revin la afirmatia facuta in randurile anterioare, si anume ca nu suntem multumiti cu ceea ce El ne-a dat. De aceea apelam la „ingrijirea trupeasca” prin fel si fel de interventii.

Sa amintesc si cat de mult rau facem celor nevoiasi din jurul nostru, caci pe cand noi irosim bani pe infrumusetarea lutului propriu, altii de langa noi mor de foame, lipsuri si de boli netratate. Aceasta din cauza ca iubirea crestineasca ce trebuia sa le-o daruim, s-a transformat in iubirea propriului trup. Iata cum iubirea de sine, loveste in aproapele pana la moartea lui trupeasca. Iata cata milostenie am putea face cu banii pe care ii risipim pe trupul nostru degeaba!

Din pricina superficialitatii, nu vrem sa vedem ca frumusetea pe care Domnul ne-a dat-o are o valoarea enorma. Suntem orbi si ne place sa vedem si sa auzim numai cele lumesti, iar de cele duhovnicesti ne rusinam complet. Cand ne ingrijim de aspectul nostru, ajungem sa ne slujim noua insine, si nu Lui. ,,Dumnezeu te-a făcut frumoasă? Apoi de ce atunci te sluţeşti pe tine? După cum o statuie de aur ar mânji-o cineva cu noroi din mocirlă, tot aşa fac şi femeile care întrebuinţează sulimanuri pe feţele lor ; De altfel, ce câştig ai de la frumuseţe? Nici unul, ci lupte mai multe, bârfe mai multe, primejdii mai multe, bănuieli mai multe.”(Sf Ioan Gura de Aur ). Cand trupul ni-l impodobim sau chipul ni-l mascam, din interiorul nostru se sterge Chipul Lui. Renuntam la Chipul Sau pentru a ne creea noua insine un alt chip; o impotrivire sau chiar o modificare a zidirii Sale. Cum am putea sa aducem din nou acest Chip inauntrul nostru? Un chip al Smereniei si a-l Iubirii? Iata, Sfantul Ioan Gura de Aur ne raspunde iarasi: ,,Cum poate cineva să-L poarte în sufletul său pe Dumnezeu? Practicând virtutea, împodobindu-şi sufletul, mai ales că nimic nu-1 poate împiedica de la aceasta.”

Sa ne impodobim sufletele asadar si sa-L slavim pe Domnul, caci frumusetea de care ne-a invrednicit este mult mai mare decat orice alta frumusete trupeasca.

„Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”

(Georgiana)