Tu ai fi în stare să mori în locul meu?
Jilava a devenit închisoare de tranzit în 1948, când s-au comandat arestări masive în întreaga ţară. Aici se făcea trierea deţinuţilor şi „depozitarea” lor până la anchete. Director al temniţei era „un găgăuz înalt, negru, ciupit de vărsat”, vestitul Maromet, sub a cărui „domnie” Jilava a cunoscut o vreme de cruntă înfometare şi interminabile bătăi.
Înghesuiţi, om lângă om, în camere cu geamuri bătute în cuie, mulţi au murit asfixiaţi. Totul se făcea pe „răspunderea” lui Maromet, care îşi asumase rolul de a spulbera cu „argumentul ştiinţifico-contodent” (ciomagul), pe toţi vrăjmaşii „clasei muncitoare”. În plin avânt revoluţionar, după explicaţia sinistrului şef, „clasa muncitoare” îşi trata „bandiţii” ştiinţific,adică cu nu mai mult de 1000 de calorii pe zi şi cu o cantitate măsurată de aer…
Mulţii bătrâni, bolnavi, abia îşi mai trăgeau răsuflarea în aceste uriaşe hrube de beton şi cărămidă. Unii nu mai puteau vorbi, alţii mureau sub priciuri, la „şerpărie” (sub priciuri nu se putea intra decât pe brânci şi sta decât întins, cu capul afară, iar ieşirea de acolo se făcea tot târâş, uneori sinuos chiar, motiv pentru care locul luase numele de „şerpărie”).
Conducătorii Partidului stabiliseră ca întemniţaţii să fie terorizaţi prin maltratări şi schingiuiri, însă, deoarece miliţianul nu putea identifica persoana vizată, mulţi tineri ieşeau în locul celor vârstnici. Să urmărim mărturia deţinutului Virgil Maxim:
„Nică Voloşniuc, Românaşul, cum îi spuneam noi, bucovinean, era unul dintre aceştia. Odată, ofiţerul politic a identificat victima şi a constatat substituirea. A dat o palmă zdravănă miliţianului care administrase pedeapsa, lăsându-l fără replică:
-Tu nu vezi, mă ce fac ăştia? Tu ai fi în stare să mori în locul meu?
A doua zi miliţienii ne priveau ca nişte minuni. Mulţi şi-au cerut demisia, dar nu li s-a aprobat. Arme nevăzute, duhovniceşti, îşi făceau lucrarea de înfruntare a răului: dragostea lucrătoare, căci nu este dragoste mai mare decât ca cineva să-şi pună viaţa pentru prietenii săi, credinţa că Dumnezeu poate şi din pietre să ridice fii ai lui Avraam şi nădejdea că dacă vom muri împreună cu Hristos, vom şi învia împreună cu El…”
„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.”(Ev. Ioan 15: 12-13)
(Virgil Maxim – Imn pentru crucea purtată, Sursa: Fericiţiceiprigoniţi.net)
Administrator
iunie 17, 2011 @ 7:57 am
As vrea sa stiti ca v-am impartasit aceasta marturie a lui Virgil Maxim deoarece ne-a impresionat in mod profund jertfa de care au dat dovada marturisitorii.
Nu exista dragoste mai mare decat ati pune viata pentru aproapele tau. O spune insusi Mantuitorul. Iar in inchisoarile comuniste s-au intamplat minuni peste minuni si fapte de credinta care pur si simplu te lasa in lacrimi. Si se cade ca din tot acest ocean al martiriului si marturisirii lui Hristos sa gustam macar din varful icebergului. Sa ne dea si noua imboldul de a fi mai aproape de Dumnezeu si mai aproape de aproapele nostru.
Personal sunt convins ca Nica Volosniuc, unul din multii marturisitori despre care nu stim mai nimic (ca atatia altii), va straluci ca soarele de pe cer la judecata de apoi.
Imi pare rau ca am cautat in literatura de detenie sa aflam cate ceva despre acest tanar exemplar, cu fapte de credinta demne de pateric, si nu am gasit decat aceasta scurta descriere facuta de Pintilie Iacob in cartea Vremuri de bajenie si surghiun: [i]”Nica Volosniuc, un caracter deosebit si un bun camarad, a avut ghinionul sa moara departe de-ai lui si de tara.”[/i]
Sorin
iunie 17, 2011 @ 6:42 pm
V-as recomanda din tot sufletul alte 3 carti deosebite! „Intoarcerea la Hristos”, scrisa de Ioan Ianolide, „Sfantul inchisorilor” o culegere de amintiri despre Valeriu Gafencu si „Mlastina disperarii” de Dumitru Bordeianu! Au murit martiri crestini, in inchisorile comuniste, au murit stiind ca suferintele prin care treceau sunt un drum pe care ei il pot parcurge cu demnitate! Au murit incercand sa ne ofere exemple de iubire fata de Dumnezeu, bunatate, de iubire a aproapelui, de crestinism adevarat!
Unul din oamenii care si-au pierdut viata acolo a cerut ceva decent si simplu ” Nu vrem sa ne razbunati!Dar sa nu ne uitati!” sunt cuvintele lui Mircea Vulcanescu. Intr-o viziune avuta de Valeriu Gafencu, cu putin timp inainte de a pleca spre Dumnezeu i-au fost spuse cuvintele urmatoare „….Să nu te temi. Să nu te îndoieşti. Biruinţa va fi a Fiului meu. El a sfinţit locul acesta acum pentru cele viitoare. Puterile întunericului cresc şi încă vor mai înspăimânta lumea dar vor fi spulberate. Fiul meu aşteaptă pe oameni să se întoarcă la credinţă. Azi sunt mai cutezători fiii întunericului decât fiii luminii. Chiar de vi se va părea că nu mai e credinţă pe pământ, să ştiţi că totuşi izbăvirea va veni, dar ca prin foc şi prin pârjol. Lumea mai are de suferit. Aici însă e multă credinţă şi am venit să vă îmbărbătez. Îndrăzniţi, lumea e a lui Hristos!”. Si sper sa nu gresesc in afirmatia ca Parintele Calciu Dumitreasa, unul din cei prigoniti in inchisorile comuniste a spus…..prin uitare si nepasare, il rastignim din nou pe Hristos! Pacat ca multi dintre romani nu stiu ce a insemnat sacrificiul acelei generatii pentru crestinismul ortodox si pentru poporul asta. Frumos si interesant topicul! Felicitari, Admin!
Sorin
iunie 17, 2011 @ 7:27 pm
Fara nici un fel de intentie de a denatura topicul, redau aici si o intamplare un pic amuzanta, daca poate fi numita asa, provocata tot de tortionarul ce purta porecla de Maromet. Sursa : procesulcomunismului.com :
” Un exemplu elocvent este Maromet, care a ajuns în timpul comunismului comandantul celei mai sălbatice închisori, Jilava, cunoscut ulterior printre cei mai sângeroşi torţionari comunişti. Înainte, fusese om de serviciu la primăria Sectorului Negru Bucureşti….
Într-o zi, când Maromet trecea să îşi vadă robii, sub priviri îi căzu o maximă scrisă pe peretele unei celule: „Cine ştie să moară nu va fi niciodată rob” (Seneca – filozof roman, sec. I d.H.). Înfuriat peste măsură, Maromet le-a strigat celor din camera respectivă:
– Care p…. mă-tii eşti Seneca, mă?! Ieşi afară!!!
Linişte.
– N-auzi, mă?! Ieşi, mă, afară!!!
Aceeaşi linişte mormântală. Spumegând de mânie, Maromet se adresă unuia dintre însoţitorii săi:
– To… to… tovarăşe mi… mi… miliţian, mergi la Grefă şi adu-mi tabelul camerei! Îl învăţ eu minte pe Seneca!!!
Miliţianul îi aduse tabelul şi Maromet îl citi cu insistenţă de câteva ori, dar Seneca – nicăieri! Pentru că între timp se instalase o atmosferă de groază care nu prevestea nimic bun, un student îi spuse:
– Domnule comandant, Seneca a plecat de dimineaţă la tribunal pentru că astăzi avea termen şi probabil că se va întoarce după-masă.
După ce îl înjură şi pe student, luminat, Maromet i se adresă din nou miliţianului :
– Mergi în poartă şi, când o veni Seneca de la Tribunal, să mi-l aduci mie! I-arăt eu lui Seneca…!
După mai bine de jumătate de secol care a trecut de atunci, mă întreb dacă miliţianul l-o mai fi aşteptând şi acum pe Seneca, în poarta închisorii. „
Administrator
iunie 17, 2011 @ 8:20 pm
Multumim pentru aprecieri Viper.
Extrasul acela il gasesti si pe site-ul Fericiticeiprigoniti.net la [url]http://www.fericiticeiprigoniti.net/tortionari-si-prigonitori/123-nicolae-moromete-maromet/247-maromet[/url]
Tot acolo ai sa mai gasesti doua articole cu celebrul Maromet.
Ar fi multe de spus despre marturisitorii din temnitele comuniste, dar ma rezum sa intaresc esentialul citat de tine: „Nu vrem sa ne razbunati! Dar sa nu ne uitati!”.
fotini
iunie 18, 2011 @ 9:25 am
Eu am citit articoul acesta in revista [b]Familia ortodoxa[/b]. E „ciudat” cum tocmai titlul acesta l-ati ales, sa postati si pe site fragmentul… Pentru ca tocmai aceasta fraza mi-a atras atentia. Nu stiu daca rezonanta din sufletul fiecaruia este la fel, dar mie imi pare ca prin aceasta exclamatie, se face o distinctie neta, intre viata strict lumeasca – la care se raportau tortionarii si comunistii, fata de viata plina de har pe care o traiau, avand constiinta vesniciei, acei „fericiti prigoniti”. Cu alte cuvinte, este de-a dreptul marturisitoare insasi exclamatia acelui tortionar. Martirii inchisorilor comuniste nu pot fi uitati, pentru ca, la fel ca atunci, „tortionarii” din umbra de astazi, fac imposibil acest lucru. Doamne-ajuta!
Viorel
iunie 19, 2011 @ 11:55 am
@viperd
Ar fi bine ca macar pe acest sait sa nu aducem injuraturi lui Dumnezeu si Maicii Sale chiar daca acestea au fost spuse de altii. Repetandu-le, suntem aidoma acelora, vrednici de aceeasi osanda si smintim si pe cei care citesc.
@admin
Daca esti vigilent si nu vrei sa-i superi pe evrei, injuratura de mai sus cum de nu ai bagat-o de seama?
Sorin
iunie 20, 2011 @ 6:05 pm
@viorel : crede-ma ca pe acest site, nu am adus injuraturi lui Dumnezeu. Am redat un text, un paragraf dintr-o carte pe care am citit-o. Sincer, in acea carte sunt descrise atrocitati si blasfemii mult mai mari, facute de indivizi cam din aceeasi teapa cu Maromet. Eu am vrut sa subliniez sacrificiul facut de martirii mucenici ai inchisorilor comuniste. Nu cadea in greseala de a crede ca inlocuind cateva cuvinte suntem mai buni sau mai curati. Crede-ma ca din „Intoarcerea la Hristos” si ” Mlastina disperarii ultimul lucru cu care ramai sunt injuraturile acelea demne de sminteala. „O alta mica precizare….mama lui Seneca nu era crestina. Nu vreau sa intram in polemici, dar asta nu inseamna ca trebuie sa mascam sau sa poleim adevarul cu altceva. Eu inchei aici povestea, pt ca e pacat ca topicul asta sa nu ii faca pe altii sa caute adevarurile rostite de marturisitorii lui Hristos in inchisorile comuniste( staliniste etc ). Cu scuzele de rigoare, adaug mentiunea ca nu redat cu intentie sau ganduri ascunse acel text. Sincer, pe cat de mult ii admir pe Valeriu Gafencu, pe Constantin Oprisan, pe Petre Tutea, pe M. Vulcanescu ( si pe toti ceilalti) pe atat de mult pot spune ca ii compatimesc pe maromet, pe turcanu, pe bogdanovici si altii ca ei. O sa inlocuiesc eu cu cateva puncte acele cuvinte urate.
Administrator
iunie 20, 2011 @ 9:28 pm
@Viperd, nu cred ca era nevoie sa cenzurezi nimic. Uneori prezentarea acestor siluiri morale necenzurat mai trezeste pe cate unul impietrit la inima.
@Viorel, dupa cum ai vazut pe site nu intra doar oameni credinciosi, ci si mai putin credinciosi sau grosi la obraz. Astfel de relatari ii mai trezesc pe cei care nu raspund la dusul cald ci la dusul rece.
Dupa cum a spus si Viperd, in cartea „Intoarcerea la Hristos” a lui Ioan Ianolide sunt date exemple de blasfemie la adresa lui Dumnezeu si Maicii Domnului, tocmai ca oamenii sa vada nebunia in care s-a alunecat prin ateism.
Dupa o blasfemie relatata iata care este motivatia lui Ioan Ianolide de a vorbi despre astfel de uraciuni:
„…Să fim iertaţi de limbaj şi de faptul că descriem o astfel de oroare şi blasfemie. O facem cu groază şi durere, dar convinşi că lumea are nevoie de acest şoc pentru a se putea trezi. O lume ea însăşi alienată are nevoie de astfel de grozăvii pentru a putea să fie impresionată şi să devină astfel conştientă de prăpastia în care alunecă.”
Credem ca prin ceea ce a spus Ioan Ianolide, am exprimat motivul pentru care am dat cursul acestor relatari. Si literatura de detentie are nenumarate astfel de exemple. Si este bine ca omul sa cunoasca la cata nebunie se ajunge prin necredinta dusa la extrem.
Viorel
iunie 20, 2011 @ 11:06 pm
@viperd
Dragul meu, bunul Dumnezeu ne-a dat fiecaruia vointa libera si deci libertatea de a ne exprima cum dorim, de a crede ce dorim. Dar cum spunea Sf. Apostol Pavel „toate imi sunt ingaduite dar nu toate imi sunt de folos”. Opinia mea este ca un crestin ortodox „practicant” (ca sa ma exprim trendy), deci care iubeste pe Dumnezeu, care respecta pe Dumnezeu, sau care macar are frica de el, se fereste ca de sarpe de orice necuviinta fata de cel iubit, respectat sau de care se teme. Mi se pare o chestiune de logica simpla. Daca despre parintii tai trupesti despre sotia ta sau despre prietena ta (dupa caz), ai auzi ca cineva a injurat, tu ce ai face, ce atitudine ai adopta? Ai incepe sa repeti si sa raspandesti spurcaciunea in gura mare la cine voieste sa auda? Chiar nu ti se pare ca repetand injuratura la adresa lui Dumnezeu proferata de altii ne facem colportori ai hulitorilor? La urma urmei cine este cel care a scris cartea? Vre-un sfant canonizat? Sa nu ne amagim, dintre cei care au fost inchisi si maltratati unii au devenit sfinti, altii au iesit cum au intrat. Adica plini de otrava. Si spun asta cu toata raspunderea.
Viorel
iunie 20, 2011 @ 11:07 pm
@viperd
Tatal meu a fost detinut politic cinci ani. Fratele mamei, vreo saptesprezece ( a fost coleg de suferinta cu Parintele Iustin Parvu) plus vre-o doi pe vremea lui Antonescu. Sotia unchiului a facut si ea vre-o saisprezece ani de puscarie politica. Sotul surorii mamei mele, a stat ascuns in podul casei opt ani si pana la urma s-a gasit un roman „de bine”care l-a turnat. A facut si el un amar de ani de puscarie politica. Si nu mai relatez aici in ce conditii si in ce chinuri. Am luat dupa revolutie contact cu fostii detinuti politici si va spun ca nu toti au iesit automat din puscarie cu „frica de Dumnezeu” chiar daca unii s-au apucat sa scrie carti. Nu cred ca de ex. Vasile voiculescu care sunt sigur ca a auzit multe hule ar fi fost in stare sa repete vreuna. La urma urmei este opinia mea, proprie si personala si asa cred si voi crede. Voi, credeti cum vreti.
Viorel
iunie 20, 2011 @ 11:09 pm
@viperd
Vasile Voiculescu – În Grădina Ghetsemani
Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul…
Cazut pe brânci în iarba, se-mpotrivea îtruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Si-amarnica-i strigare stârnea în slavi furtuna.
O mâna nendurata, tinând grozava cupa,
Se coboara-miindu-l si i-o ducea la gura…
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa…
Dar nu voia s-atinga infama bautura.
În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata…
Dar falcile-nclestându-si, cu ultima putere
Batându-se cu moartea, uitase de viata!
Deasupra fara tihna, se framântau maslinii,
Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada…
Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii
Si uliii de seara dau roate dupa prada.
Un om care compune asemenea versuri ar putea fi un colportor de hule?
Viorel
iunie 20, 2011 @ 11:25 pm
@ admin
Dragul meu, iar propovaduiesti apa si bei vin. La articolul “extraterestrii in ortodoxie” am postat o anecdota in care era pomenit o singura data cuvantul “evreu”. Si nu in chip de batjocura ci mai degraba as spune ca era o lauda adusa trasaturilor lor firesti. Ai sters repede textul. Te-ai temut de evrei. Cum spune plalmistul David: “s-a temut de frica acolo unde nu era frica”. Dar de Dumnezeu nu te temi. Admiti chiar ca proferarea de injuraturi la adresa Lui poate fi chiar folositoare. Ca vor “trezi mortii”. Si cred ca de fapt ai dreptate, pe mine m-ai trezit.
Sa-ti mai spun una, tot cu un evreu, auzita din gura unui preot, si adevarata. Pe vremea stapanirii sovietice, undeva in U.R.S.S. s-a tinut o conferinta in care a fost combatut Dumnezeu. Si cel mai elocvent a fost un evreu. La urma, au hotarat ca toti, pe rand sa faca un gest de sfidare la adresa Celui Preainalt. Cand a venit randul evreului, acesta a refuzat. Pai cum tocmai tu refuzi? Tovarasi, despre Dumnezeu se pot spune multe dar ce ne facem daca chiar exista?
Deci ce deduci de aici, era prost evreul sau a avut o stralucire de ultim moment?
Administrator
iunie 21, 2011 @ 6:47 am
Viorel, eu deduc ca nu ai inteles motivatia pentru care am lasat sa fie relatate astfel de mizerii (si fara sa ne facem un scop din asta). Daca pe tine nu te folosesc astfel de marturii dure, nu-i nimic, nu le citi. Pe altii (mai grosi la inima) s-ar putea sa-i foloseasca. S-ar putea sa-i trezeasca din nepasare, din amortire. Nici macar nu am reprodus blasfemia pe care Ioan Ioanolide o reproduce in cartea „Intoarcerea la Hristos”, tocmai pentru a nu te simti si mai ofensat, desi motivatia relatarii acele blasfemeii este cat se poate de elocventa si necesara (pentru unii din pacate).
La inchisoarea Sighet este o camera (fosta celula) special amenajata cu exemple scrise (pe sticla parca) de mizerii mult mai mari decat cea pentru care te-ai suparat.
Si ce motivatie crezi ca au avut cei care au avut ideea acestei camere? De a se face copartasi la hulirea lui Dumnezeu? Eu zic ca nu. Iar in temnitele comuniste nu a fost hulit doar Dumnezeu ci insasi umanitatea. Oamenii au fost huliti si violati sufleteste. Iar lumea are nevoie sa stie, sa constientizeze ce inseamna ateismul dezlantuit pentru a se …intoarce la Hristos.
Eu am intrat in acea camera si crezi ca citind m-am facut copartas la hulirea lui Dumnezeu? Eu nu cred, constiinta nu m-a mustrat pentru asa ceva, ci din contra, am iesit cu carnea tremurand pe mine de cate grozavii poate face omul lipsit de Dumnezeu si m-am simtit mic, mic, mic…un vierme care nu ar fi putut indura asemenea grozavii. Cred ca am iesit un pic mai smerit, macar de-o clipa.
Astfel de exemple dure (dar reale) trezesc pe atei si pe caldiceii credinciosi din paralizie sufleteasca. Au rolul sa smereasca, sa scuture nepasarea si compromisul din noi.
Si tocmai de asta am dat cursul la acel exemplu.
PS1: la articolul cu „extraterestri in ortodoxie” ti-am sters anecdota tocmai pentru ca ea nu avea o legatura cu subiectul discutat, ci cu…evreii. (tremur 🙂 )
PS2: as dori sa punem capat acestei „controverse” intrucat consideram ca ne-am abatut prea mult de la subiect, apoi eu am spus tot ce am avut de spus si apoi nu am facut un scop din a promova mizerii iar pe final…ne asumam consecintele lucrurilor carora le dam girul.
Viorel
iunie 21, 2011 @ 7:17 am
@admin
De la porunca din Decalog:Sa nu iei in desert numele Domnului, pana la toti Parintii Bisericii, in toate cartile de invatatura duhovniceasca suntem sfatuiti sa nu folosim numele lui Dumnezeu fara rost. Iar de aici si pana la a-l injura, „cu scop educativ”, este distanta ca de la cer la pamant. Cel putin ati putea merge la duhovnicii vostri, sa le relatati cinstit toata povestea, si sa le cereti parerea. Cat despre intelegerea motivatiei, nu inteleg decat ca postari de hule la adresa celor sfinte nu pot decat sa sminteasca pe cei mai slabi, sa gaseasca o justificare in a face la fel. Pai uite domnule, asa am citit pe saitul acela ortodox, deci este permis. Precum si hulitorilor, necredinciosi care vor zice: pai daca astia care se cred ortodocsi il injura pe Dumnezeu, noi ce sa mai zicem. Tocmai am discutat cu un parinte de la noi de la parohie care are si o anumita functie si in cadrul Arhiepiscopiei si a ramas surprins sa auda ca pe un sait catalogat ca ortodox se pot profera injuraturi la adresa lui Dumnezeu, dar in cele din urma este alegerea ta cum a zis si el. Pacat de cei care se smintesc dar mai vai de cel prin care vine sminteala. Domnezeu si Maica Domnului sa fie cu tine!
Administrator
iunie 21, 2011 @ 7:30 am
Viorel, eu cred ca totusi este o diferenta intre [b]a injura[/b] „cu scop educativ” si [b]a reproduce[/b] o injuratura cu scop educativ (desigur nu avem pretentia ca este educativ pentru toata lumea).
Sorin
iunie 21, 2011 @ 9:08 am
@viorel :sincer, imi pare rau ca s-a ajuns aici, din pricina unui text redat integral. Repet, am facut-o fara nici un fel de intentie sau rautate ascunsa. Daca ai avut acces la informatii prin rudele care au stat in puscarie din cauza celor 2 regimuri, sunt convins ca stii mult mai multe decat stiu eu despre ce s-a intamplat acolo. Sincer, ai gresit si tu afirmand ca pe un site ortodox se profereaza injuraturi. Sau ai folosit gresit termenul „profera”. Nu imi permit in nici un fel sa ma pun in locul Dlui. Ioan Ianolide, dar daca eu am redat un text cu copy paste, inchipuie-ti cam cat de greu i-a fost sa redea in cartea scrisa, atrocitatile prin care treceau prietenii si fratii lui de acolo. Nu ii explic eu intentia, dar sunt sigur ca nu a facut-o in ideea de a sminti pe cineva.
Si fara nici o intentie de a face pe desteptul, imi permit sa redau unul din raspunsurile Parintelui Arsenie Boca la intrebarea unui om simplu referitoare la Psalmi. Intrebat fiind „Cum sa citesc Psaltirea?”. Parintele Arsenie Boca a raspuns „Din scoarta in scoarta”…apoi a adaugat „Psalmii de blestem sa nu ii citesti fiindca nu vei avea folos nici dupa cei buni”. Fiecare om poate citi anumite lucruri si o poate face selectiv. Daca liberul arbitru, ingaduit de Dumnezeu il face sa citeasca cu predilectie lucrurile rele sau acelea ii atrag atentia, sincer nu cred ca textul citit e problema, ci mintea celui ce citeste. Sincer, eu inteleg la ce te referi tu, dar nu cred ca cenzura e mereu indicata sau folositoare. Iti multumesc pentru parerile oferite. O zi cat mai frumoasa in continuare.
@admin : ar fi bine sa poti sterge discutia in contradictoriu din ultimele postari. E foarte util topicul deschis de tine si ar fi pacat sa nu afle si altii adevarurile din anii trecuti. Poti sterge si textul postat de mine, intrucat el este disponibil si la adresa indicata de tine. Sa avem cu totii o zi cat mai frumoasa!
Cristina
iunie 21, 2011 @ 3:58 pm
Ce povesteste Virgil Maxim este extraordinar si trimiterile la alte articole legate de acest subiect sunt foarte folositoare. Felicitari pentru selectarea si postarea acestui text!
Despre discutia in contradictoriu, am citit si eu „Intoarcerea la Hristos” si am vazut ca in editia ce o am eu cel putin, editorii au ales sa nu puna integral scena aceea blasfemitoare de la Pasti. Au ‘cenzurat’ textul specificand ca au cenzurat si de ce, in mare avand aceleasi motive sustinute de Viorel aici. Din „Imn catre crucea purtata”
si „Intoarcerea la Hristos” Ioan Ianolide mi-a devenit foarte drag si il simt ca pe un om care intr-adevar a incercat din toate puterile sa il aiba pe Hristos drept model.
Marturisesc ca m-am intrebat si eu de ce a ales sa povesteasca scena in detaliu si de altfel de ce aleg si alti fosti detinuti sa povesteasca scene foarte urate (nu cele in care au fost batuti, ci acelea in care s-au luat in desert Tainele Bisericii, Sfanta Cruce si altele; pe mine cel putin ca femeie m-au socat putin si acum sunt mai ezitanta in a-i asculta pe toti, de teama sa nu mai aud altele si altele). Uitati totusi ca ing. Constantin Iulian a reusit sa exprime adevarul si sa atinga cauza fenomenului fara sa descrie cu amanunte ce s-a spus acolo despre Tainele Bisericii.
http://www.youtube.com/watch?v=axy2JDwt5VU
Cristina
iunie 21, 2011 @ 4:00 pm
Spune dansul ca ceea ce singularizeaza inchisoarea Pitesti printre toate puscariile si lagarele din intreaga lume sunt nu atat torturile, cat faptul ca s-a incercat sa se intineze tainele Bisericii Crestine Ortodoxe. De aici se vede ca de fapt cei care au instaurat comunismul nu voiau ‘o lume mai buna’ ci voiau sa distruga crestinismul. Si crestinismul era sustinut foarte mult in Europa de acesti tineri legionari, idealisti, entuziasti,iubitori de Hristos si de neam. Ganditi-va ca Oprisan s-a intors in Romania pe jos prin Ungaria in 1945, cand avea doar 24 de ani, tocmai ca sa isi ajute neamul. In momentul in care atatia si atatia paraseau tara, martirii s-au intors. Spune si parintele Calciu ca la Pitesti si in toate puscariile comuniste lupta nu era de fapt politica, ci era pur si simplu lupta dintre bine si rau. Ing. Constantin Iulian aminteste ca intre cei 45 de salariati de la Directia securitatii, 31 erau evrei. Dansul spune ca faptul ca nu erau romani crestini majoritatea nu e intamplator. Nu am nimic cu evreii, si consider ca este efectiv o prostie sa judeci un neam intreg dupa cativa. Insa faptul ca cei care au ‘gandit’ torturile la Pitesti si Suceava nu erau in majoritate botezati spune mult depre faptul ca in lipsa Duhului Sfant oamenii pot ajunge la demonizare mult mai usor.
Cristina
iunie 21, 2011 @ 4:09 pm
Demonizarea celor de la directia securitatii mi se pare imens mai mare decat cea a detinutilor care au acceptat pactul cu diavolul doar dupa torturi crancene. Inteleg ca e bine sa ne axam pe fericitii marurisitori, pe ceea ce este luminos si frumos, dar poate ar fi bine sa puneti si niste articole despre comandantii securitatii de atunci, despre cei de la ministerul de interne, despre numele lor adevarat si cum au ajuns la putere (pana la urma si in vietile sfintilor nu se specifica numele calaului care i-au ucis, ci numele imparatului sau a consulului in care s-a comis faradelegea; ori parca prea se face caz de Turcanu, care pana una alta si-a ispasit parte din vina fiind omorat, si se omit mai marii epocii, mai marii securitatii, care erau de fapt autorii morali ai torturilor si ai blasfemiilor). Citeam deunazi un articol despre Ecaterina Gata, torturata si omorata la 24 de ani, in timpul stralucit al Anei Pauker. Pai stiti ca in universitati americane Ana Pauker e prezentata ca o femeie politica de fier, care a stiut sa se impuna si sa faca ordine si asmd? Ma gandesc ca intr-adevar am devenit cumplit de fricosi daca nu protesteaza niciun istoric roman cand vede articole continand asemenea aberatii (puteti gasi si dvs pe internet). De frica de a nu fi considerati nazisti, nu ii marturisim pe mucenicii legionari. Cine insa spune ca legionarii au fost nazisti, sa ia sa citeasca si o sa afle ca si Costache Oprisan si Horia Sima au fost inchisi in lagarul de la Buchenwald, ori daca erau intr-adevar nazisti, de ce au fost inchisi de Hitler?
Sorin
iunie 21, 2011 @ 7:12 pm
@CriCri : la asta ma refeream si eu! Ai gasit cuvintele Parintelui Calciu,care spunea ca dincolo de suferintele si incercarile acelea umilitoare de a degrada oamenii, se simtea practic ca e lupta dintre Bine si rau. De Ecaterina Gata nu am spus nimic, pt ca as fi ajuns si la Ana Pauker..si sincer, am realizat ca nu am capacitatea de a intelege a celor care au trecut prin temnitele comuniste ai acelor ani. Ana Pauker si alti monstri veniti din aceleasi colturi ale iadului au si in zilele de acum reprezentanti feroce. Sunt aceiasi monstri, veniti din aceleasi tenebre. Eu am indoieli mari referitoare la cei din asa zisele universitati americane,care sunt in stare sa incerce sa „spele” niste demoni precum Ana Pauker. Felicitari CriCri, admir felul in care ai descris cartile citite. Si eu il admir pe Ioan Ianolide si nu mi-am permis sa cred ca a scris cu jumatati de masura acea carte, cu atat mai mult incat cea mai mare parte a cartii este despre Valeriu Gafencu. Eu nu am sesizat nici o urma de rautate si dorinta de razbunare in cele scrise. Cat despre fenomenul legionar s-a incercat „murdarirea” lui intrucat cei care au inceput razboiul impotriva lui Hristos Dumnezeu si l-au rastignit acum 2000 de ani, continua acel razboi si nu se vor opri. Insa, pentru toti va veni si momentul Judecatii, dincolo de gandurile si judecata umana. Legionarii avand la baza o pregatire crestina si selectand pe baza educatiei si credintei un anumit tip de copii, era firesc sa intre in colimator ca cei care se impotrivesc antihristului si inaintemergatorilor lui. Ana Pauker e doar unul din acesti inaintemergatori. Probabil ca vreun „adept”de-al ei sau chiar ruda, angajat in cine stie ce universitate nu e de acord, dar cred ca un om cu frica de Dumnezeu, cu respect pentru traditia si mostenirea crestina a acestui popor simte lucrurile astea. Pacat ca din tot ce s-a intamplat, am ramas cu prea putin..am ramas si fara oameni de valoare si fara lectii prea multe.
Cristina
iunie 22, 2011 @ 7:57 am
@ viperd
de acord cu ce ai scris, mai putin cu ultima fraza:”Pacat ca din tot ce s-a intamplat, am ramas cu prea putin..am ramas si fara oameni de valoare si fara lectii prea multe.”
Cred ca ne facem rau noua insine cu o abordare pesimista. Din publicarea online a atator marturii ale celor chinuiti in inchisori, se vede ca este o trezire, si e imbucurator ca si generatii care nu prea au trait mult in timpul comunismului sunt interesate sa afle adevarul . Iata Alin Muresan are 27 de ani parca, deci in ’89 avea cinci ani. Nu a fost atins de educatia comunista cu nimic si desi nu i s-a spus la scoala de experimentul Pitesti, s-a apucat sa cerceteze singur, incet, perseverent. Inteleg ca te plangi de fapt de disparitia oamenilor de valoare care au fost inchisi, aceasta e insa in firea lucrurilor, important e sa fie generatiile care vin drepte si sa caute Adevarul. Si cred ca mostenirea lasata de fericitii marturisitori e de un real ajutor in gasirea reperelor tinerei generatii. Virgil Maxim spune la un moment dat ca raul facut de comunism in credinta oamenilor e imens si ca nu isi va putea reveni neamul inapoi la credinta si normalitate pana cand nu vor disparea generatiile nascute si crescute in comunism. Facea comparatia cu evreii care plecati din Egipt au trebuit sa astepte 40 de ani pentru a ajunge in pamantul fagaduit, sa se schimbe generatiile. Cand am citit prima data mi s-a parut foarte dur dar acum, uitandu-ma la cum s-au derulat evenimentele din ’89 incoace, imi pare ca parca asa se intampla. Ia timp sa se vindece o rana trupeasca, darmite una sufleteasca.
Cristina
iunie 22, 2011 @ 7:58 am
Cat despre lectii, eu cred ca avem berechet, e suficient doar sa ii ascultam pe batranii nostri si sa luam aminte. Iulian Constantin spunea ca in cartea ‘pentru legionari’ scrisa de Codreanu, se recomanda o lupta pe doua planuri : in interior, cu propriile patimi si pacate, si in cel istoric, cu raul din tara si din lume. Tinerii legionari, elevi fiind, isi faceau un examen al constiintei in fiecare seara, sa vada ce au facut gresit, si se autopedepseau, facand in plus in ziua urmatoare. O astfel de disciplina e utila oricui!
Administrator
iunie 22, 2011 @ 1:57 pm
CriCri, ai spus ca „Demonizarea celor de la directia securitatii mi se pare imens mai mare decat cea a detinutilor care au acceptat pactul cu diavolul doar dupa torturi crancene”.
Buna observatia, insa mai trebuie sa evidentiem si faptul ca persoanele care s-au aflat in spatele experimentului Pitesti, au fost imens mai vinovate fata de cei care au fost unelte de indeplinire ale experimentului (Turcanu et comp.).
Una este sa devii tortionar intr-o conjuctura de constrangere (privare de libertate pe nedrept si cu un numar mare de ani, santaj:”va dam drumul daca colaborati cu noi”) si alta este sa fii intr-atat de diabolic incat sa te folosesti de slabiciunile oamenilor ca sa-i distrugi nu numai fizic dar sa-i faci niste monstri.
De acea Niloscki, Iosif Nemes, Tudor Sepeanu, Sugigan, Avadanei, Alexandru Dumitrescu si toata sleahta lor de satanizati, sunt de N ori mai vinovati decat toti adeptii lui Turcanu care au pactizat cu diavolul fara a fi torturati sau batuti (dar intr-un context special de constrangere: inchisoarea). Nu mai spunem de Gheorghiu Dej, Ana Pauker si Teohari Georgescu.
Articole despre toti acestia nu vom pune aici deoarece sunt subiecte de nisa, insa pe fericiticeiprigoniti.net se pot gasi informatii despre ei, chiar daca momentan mai saracacioase. Deocamdata au prioritate marturisitorii pentru ca avem multi de care nu am pomenit nimic.
Despre tortionari si prigonitori puteti gasi materiale aici:
[url]http://www.fericiticeiprigoniti.net/tortionari-si-prigonitori[/url]
Dar puteti gasi mai multe nume de ne-oameni, responsabili de rastignirea neamului, la Institutul de investigare a crimelor comunismului:
[url]http://www.crimelecomunismului.ro/ro/biografiile_nomenklaturii/[/url]
Cristina
iunie 22, 2011 @ 8:52 pm
multumesc pt linkul de la institutul pt investigarea crimelor comunismului, marturisesc ca eram refractara sa ma uit la pagina lor. am vazut insa ca au ceva informatii, nu atatea cate m-as fi asteptat de la un astfel de institut dar oricum, e un punct de plecare.