Tu ce faci când te joci în timpul Domnului cu mântuirea ta?

6

A fi credincios înseamnă să îndrageşti verbul „a iubi” şi imediat după el, verbul  „a ajuta”. Din aceste cuvinte binecunoscute se împarte Hristos tuturor prin acţiunile nostre directe asupra celorlalţi.

De câte ori nu am dorit binele aproapelui? De câte ori n-am încercat să îi facem cunoştiinţă cu Raiul Lui Hristos?

Şi tot de atâtea ori am abandonat subiectul fiindcă rămâneam fără replică.

Majoritatea râmân între Rai şi Iad, necontenind să afirme că Dumnezeu nu va lua măsuri drastice la Judecată, prin urmare, cu toţii vom fi mântuiţi.

Omule, însă eu te întreb: Cum vei suporta Lumina Lui Hristos o eternitate, când muritor fiind, nu ai vrut să te laşi pătruns de această Lumină a Învierii? Oare în viaţa veşnică, lucrurile vor sta altfel, preferinţele tale se vor modifica?

Dacă lupţi, pe pământ fiind, să-L iubeşti pe Domnul tău şi să Îl rogi pentru un loc în Lumea Sa cea Sfântă, în veşnicie te vei bucura că dorinţa ta s-a împlinit. Eşti în Rai cu Hristos şi nimic nu va schimba starea ta de mulţumire. Eşti recunoscător! Un Dumnezeu atât de mare s-a aplecat asupra ta, micul supravieţuitor, şi te îmbrăţişează după cum te aşteptai.

 

În partea de umbră, păcatul te opinteşte poruncitor. Îţi prezintă o soluţie fără Dumnezeu, o plăcere din care vei rămâne cu pete, o zi de dezmăţ cu cei care sunt convinşi că nu trebuie să dea seamă de nimic, oricum moartea le va şterge numele şi ei vor fi iertaţi. Dar, siguranţa lor atât de trainică în tinereţe le va aduce întrebări neocolitoare, regrete vizibile pe chipurile frământate de boală ale bătrâneţii. Fiecare îşi răspunde în felu-i propriu gândurilor şi faptelor lui…

Tu, cititorule, te-ai întrebat vreodată dacă-L iubeşti de-ajuns de mult pe Creatorul tău ca să Îi poţi suporta prezenţa o eternitate? Sau Raiul acela promis va fi tocmai pedeapsa ta?

Greşim răspunsurile şi Domnul exprimă: „Nu ştiu ce fac!”. Ne privim greşelile şi credem: „Suntem tineri, e normal să facem aşa!”. Judecăm neghina din grădina prietenului: „Eu n-aş fi făcut la fel!”.

„Nu ştiu ce fac!” emană bunătatea şi răbdarea infinită a Omului Perfect pe care fiecare L-am auzit spunând-o măcar o dată când ne-am grăbit să aruncăm piatra.

Măcar o dată, când ne izbeşte ca o piatră păcatul celuilalt, să exclamăm: „Încă nu ştie ce face!”. Astfel, sporim iertarea imediată, ne salvăm sufletul de apăsătorul venin al supărării. Merită să nu iert dacă ştiu că asta mă opreşte de la a fi cu Hristos?

Gândeşte-te! Tu ce faci când te joci în timpul Domnului cu mântuirea ta?

(Alina)

 

(Visited 6 times, 1 visits today)