Tu ce faci?
Stii ce fac?…de un sfert de ora ma uit pe geam cum cad frunzele din tei…jumatatea de sus a coroanei e plina de crengi goale…cealalta jumatate isi asteapta randul….in blocul vecin, cineva are clopotei la geamul de la bucatarie…am privit spectacolul de la balcon…muzica si dansul naturii…imi pare rau ca mi s-a stricat camera foto….asa ceva merita inregistrat….in vara asta s-a amenajat spatiul verde din jurul blocului…sunt ca in parc….gazonul e plin de frunze galbene….imi vine sa iau o patura, o cana de ceai fierbinte si sa ies afara.
…de la birou, stand pe scaun, nu vad decat partea desfrunzita a teiului…daca ma ridic, vad si restul coroanei…greva de ieri de la metrou, pe langa febra musculara si dureri de sold, mi-a adus si o mare bucurie…nevoita sa merg pe jos, in loc sa tin drumul soselei, am traversat parcul, gandindu-ma ca decat sa stau in autobuz, mai bine fac putina miscare…dincolo de parc ziceai ca esti la balamuc: claxoane, injuraturi, bara la bara pe un sens…gol pe celalalt…intersectia blocata…in parc, daca eram un pic mai atenta, cred ca puteam sa il aud pe Dumnezeu…parca eram in Rai…un traseu, pe care de obicei il strabat in 25 de minute, s-a transformat intr-o excursie de 2 ore jumatate…cand am coborat din autobuz, am retinut numarul…surpriza mare: a ajuns in statia unde doream sa cobor, cu doar cateva secunde inaintea mea…asta inseamna ca nu am pierdut nimic…am castigat insa, poate ultima priveliste de toamna, pe anul acesta.
Sunt Adriana…scriu pe blogul dardindar.
adriana
noiembrie 19, 2009 @ 10:38 am
mi-ai facut o surpriza placuta ca ai postat acest articol…ai ales si o fotografie care imi prelungeste parca bucuria de ieri…o sa o pun pe blogul meu cu poze, sper ca nu te superi…asa ca un dar din dar
Ana
noiembrie 19, 2009 @ 11:02 am
Doamne ajuta Adriana. Uneori ma gandesc cum de noi cei de azi ne grabim mai mult decat bunicii nostri, dupa ce am inventat atatea masini ajutatoare? De unde este graba asta?
Ce munca frumoasa faci. Dumnezeu sa te binecuvanteze
adriana
noiembrie 19, 2009 @ 11:41 am
Ana, iti multumesc pentru cuvintele frumose
adriana
noiembrie 19, 2009 @ 11:47 am
cand am scris ieri textul acesta, am stat sa ma gandesc…sa las „ma uit”…sau sa scriu …”ma uit si vad”…sau „privesc” am lasat „ma uit”, pentru ca uneori avem mare nevoie sa UITAM GRIJILE…le-am uitat ieri si alaltaieri pentru ceva vreme….timpul e prea pretios pentru a-l incarca cu balastul grijilor…pur si simplu, privind frumusetea creata de Dumnezeu, mi-am uitat de griji…ceea ce va doresc si voua
D
noiembrie 19, 2009 @ 7:51 pm
surorilor, prea sunteti multe Adriane ! 🙂
nu va mai putem identifica …
adriana
noiembrie 19, 2009 @ 9:56 pm
D…pana acum, sunt doar eu
lama
noiembrie 26, 2009 @ 12:08 am
Mersu pe jos face bine sanatatii!(si moralului)
D
noiembrie 26, 2009 @ 12:19 am
asta daca nu e prin centrul vreunui oras, plin de poluare.