Tu cum ţi-ai întâlnit perechea?
Dupa viata, cel mai frumos dar pe care l-a primit omul, de la Dumnezeu, este cealalta jumatate, pe care inca din adolescenta ne-o dorim cat mai aproape de noi…unii suntem norocosi si o intalnim mai repede…altii, dupa lungi cautari o intalnesc intr-un final…si unii si altii, indiferent de momentul intalnirii, ar trebui sa ne rugam bunului Dumnezeu sa avem mintea luminata si sa nu pierdem, ceea ce este intradevar pretios pentru noi…
Am convingerea ca atat eu cat si sotul meu suntem sub Acoperamantul Maicii Domnului. Poate si din motivul acesta, nu am avut mult timp sentimentul, ca nefiind casatoriti pacatuim.
E atat de bine cand stii ca cel de langa tine este chiar jumatatea ta. Noi ne-am intalnit in ajun de Adormirea Maicii Domnului, in 1985. Din prima clipa cand l-am vazut, l-am iubit. Aparent, intalnirea noastra nu a vut nimic spectaculos. Ne-am intalnit pe strada, se plimba impreuna cu doi prieteni de-ai mei. Eu eram o persoana destul de timida dar imi amintesc si acum senzatia pe care am avut-o atunci… era ca si cum reintalnesc pe cineva foarte drag.
Practic, veneam unul spre altul si imi amintesc ca eu chiar am alergat spre grupul lor. Ne turuia gura la amandoi si acum dupa atatia ani pot spune ca nu vorbaria il caracterizeaza pe sotul meu. Toata seara ne-am plimbat, am vorbit, am stabilit intalniri. Pe vremea mea, hihihi cum suna, punctul de intalnire era la …..batator (clasicul aranjament de metal de langa orice bloc…faptul ca avea si o bara jos, pe care stateam era nemaipomenit)…acolo ne strangeam mai multi prieteni si purtam discutii interminabile despre orice, chiar aveam si un chitarist in grup.
Eu aveam spre 18 ani, ratasem admiterea la facultate si ma pregateam de sesiunea din toamna si el aproape 20, urma sa inceapa anul intai. Eram frumosi si ne placeau lucrurile frumoase, nu aveam casa, masina si sincer nici nu cred ca ni le doream asa mult la vremea aceea. Faceam, afara (la batator), cartofi copti si beam ness. Impreuna pot spune ca am experimentat multe dar am pastrat ceea ce ne este chiar de folos.
In fiecare zi (si sunt aproape 24 de ani de atunci), descopar ca il iubesc tot mai mult. Multa vreme, am crezut ca eu sunt singura fata contemporana care isi iubeste asa de mult perechea. Prietenii nostri spuneau ca suntem ca …”fasolea pe arac”. Acum, de cand cu netul, imi pare bine sa aflu ca multi oameni si-au gasit jumatatile. Imi aduc aminte si de un eveniment petrecut in zilele primelor noastre intalniri, de fapt in timpul serilor……ploi de meteoriti. Stateam si urmaream cum „cad”.
Un fapt care m-a amuzat enorm cand l-am aflat, mi-a intarit convingerea ca la Dumnezeu totul este posibil …..acum cativa ani am gasit pe net un program de calcul al bioritmului si primele bioritmuri calculate au fost cele intelectuale la amandoi, la data intalnirii noastre…al meu era la limita maxima negativa si al lui la limita maxima pozitiva…asa se explica de ce stateam cu gura cascata la orice spunea….dar ceea ce mi s-a parut chiar interesant si frumos este ca la fel cum linia bioritmului, dupa ce ne-am intalnit, a inceput sa scada la el si sa creasca la mine, asa si destinele noastre au inceput sa se inalte (al meu) si sa se coaboare (al lui). Fara sprijinul lui viata mea nu ar fi fost asa usoara, fara ajutorul pe care el mi -l da mereu, viata lui ar fi fost mai senina….si credeti-ma ca viata mea a avut multe hopuri, dar mereu am fost tinuta de mana, de ambele maini as putea spune….de una de catre sotul meu si de cealalta de catre Dumnezeu prin Maica Sa. In foarte multe privinte, suntem firi diametral opuse, nu avem hobby-uri comune, dar tocmai asta face relatia noastra speciala, ca mereu avem ce invata unul de la celalalt.
Sa nu intelegeti acum ca suntem cuplul perfect, eu cel putin, sunt departe de a fi o sotie perfecta si sincera sa fiu nici nu cred ca exista asa ceva…dar sunt fericita ca cel de langa mine este chiar jumatatea mea, la bine si la rau…
Poate va imaginati ca postul de astazi, il dedic sotului meu…va inselati…blogul nu este o pasiune comuna…si nici nu am facut vreo prostie si acum prin ce am scris sa vreau sa il impac….nu ar tine figura, pentru ca el nu citeste ce scriu …eu sunt cu capul in nori …el cu picioarele pe pamant.
Pur si simplu, vreau sa ii fac pe cei care il vor citi, sa isi aduca aminte cum si-au cunoscut jumatatile…cat de fericiti erau in primele zile/luni/ani….cum au jurat ca vor fi impreuna la bine si la rau…cum s-au bucurat cand le-au venit pe lume pruncii…cum s-au mutat in casa noua ….cum au inceput primele certuri dar si cum au urmat primele impacari…
Daca le este chiar asa greu sa isi aminteasca, sa ia o sticla de vin, doua pahare, teancul de fotografii, sa se inchida intr-o camera si pur si simplu sa stea la taclale…copiii sunt mari de acum, isi pot pregati singuri pranzul…chiar si cina…chiar si micul dejun, daca e cazul…incercati si varianta propusa de mine si pe urma, daca mai aveti ganduri de a renunta la cealalta jumatate…repetati exercitiul …pentru cei care sunt crestini acest exercitiu poate fi inlocuit cu o rugaciune…cea a sotului pentru sotia sa si cea a sotiei pentru sotul sau iar copiii isi pot uni gandurile in rugaciunea copiilor pentru parintii lor…
Nu va mai amagiti ca parasindu-va jumatatile, veti gasi altele mai bune…nu am citit nicaieri ca Dumnezeu i-a facut lui Adam, doua Eve…voi ce parere aveti?
(Adriana)
carla
iunie 9, 2009 @ 2:46 pm
Foarte fericiti trebuie sa fie cei care ca isi gasesc jumatatea si raman o viata impreuna, poate unii nu isi dau seama ca sunt intradevar binecuvantati.
Intotdeauna m-am intrebat de ce, unii gasesc jumatatea si sunt fericiti si altii trebuie sa tot caute si sa aiba parte de dezamagiri…
Dar daca cel de langa tine te lasa pentru alta EVA? Ce faci…, cu ce esti vinovata sau vinovat ca jumatatea ta nu e de fapt a ta, ci a altora…
florinm
iunie 9, 2009 @ 3:53 pm
Carla, cel care te lasa pentru altcineva nu este jumatatea ta. Pentru asta trebuie sa-I multumesti Domnului, nu sa fii suparata. Mai bine o despartire acum, decat mai tarziu, cand legatura dintre voi ar fi fost mai sudata (cel putin din partea ta).
Si eu am trecut prin multe dezamagiri de genul asta, aproape toti am facut-o. Avantajul meu, intr-un fel, a fost acela ca au fost multe astfel de dezamagiri, sufeream mult de fiecare data; cu timpul, insa, m-am gandit ca toate relatiile astea de dragul de a fi, in care esti cu celalalt doar pt distractie, aduc intr-un fel cu o batjocura a inimii, a sentimentelor. Am inceput sa gandesc altfel, sa nu mai caut doar distractia, pentru ca imi lasa un imens gol in suflet. Am inceput sa ma rog Domnului sa imi dea o fata pe care s-o iubesc si care sa ma iubeasca si impreuna sa fim placuti Lui. Dupa un timp (destul de lung), prin ingaduinta Lui am cunoscut-o pe cea care imi este sotie, pe cea care-mi este slava, pe mama baietelului meu.
Doamne ajuta!
adriana
iunie 9, 2009 @ 4:27 pm
jumatatea e jumatate…cred ca fiecare simte cand o gaseste…altfel s-ar numi sfert sau alta fractie…si odata ce ai simtit ca ai gasit-o cred ca merita sa faci tot posibilul sa o pastrezi, mai ales ca nu ai gasit-o pur si simplu…nimic nu este fara voia lui Dumnezeu…sunt fascinata cum in timpul Vechiului Testament, cuplurile convietuiau sute de ani…nu stiu daca se plictiseau dar sunt convinsa ca nu renuntau asa repede, cum se intampla in ziua de azi cand dam de greu…in loc sa luptam pentru calitate optam pentru diversitate si ne risipim, avand iluzia ca gasim altceva mai bun…sa ne fereasca Dumnezeu de sminteli si naluciri…Doamne ajuta!
Andreea
iunie 10, 2009 @ 9:16 pm
Dar credeti ca putem spune ca „avem o jumatate”? Eu din toate conferintele pe care le-am ascultat, mai ales cele are parintelui Nicolae Tanase, am inteles ca nu exista sa ceva. Mie greu sa reproduc explicatia lui astfel incat sa fiu sigura ca pastrez exact aceasi idee, dar poate e cineva care ar putea explica, printre membrii site-ului. Pentru mine ideea de „jumatate” se aseamana cu ideea de predestinare…
florinm
iunie 11, 2009 @ 10:30 am
Andreea, si eu sunt de aceeasi parere.
A spune ca fiecare isi are jumatatea (referindu-ne la faptul ca numai o persoana ne poate fi „jumatate”) duce cu gandul la destin.
Intr-adevar, se spune ca Domnul are pentru fiecare dintre noi un plan, dar ca noi nu il cunoastem, ci trebuie sa fim bineplacuti Lui, sa facem Voia Sa.
Tocmai asta este, ca daca ar exista in mod sigur „o jumatate” pentru fiecare, pe care acela ar urma sa o intalneasca la un moment dat (eventual stabilit), unii ar sta si ar astepta-o, in mod pasiv, fara sa o ceara in rugaciune, fara sa o caute etc. Si prima persoana cunoscuta ar fi „jumatatea” asteptata. Cate astfel de cazuri cunoasteti? Foarte putine, oricum. Unora le da Domnul mai repede. Altii trebuie sa fie mai staruitori, mai insistenti. Nu putem patrunde judecatile Domnului, dar putem intelege o infinita parte din „logica” Sa prin rugaciune.
Iti dai seama ca persoana de langa tine iti este „jumatate” atunci cand unul dintre telurile voastre comune este despatimirea, dragostea curata, vietuirea dupa Voia Domnului, copiii. Si altele, bineinteles. Dar cele legate de Dumnezeu ajuta la legatura dintre sufletele voastre, binecuvantarea Domnului din Taina Casatoriei este esentiala. Rugaciunea comuna, participarea impreuna la Sfintele Slujbe ajuta foarte mult relatia. Si atentie la sinceritate.
Ca sa revin – fiecare trebuie SA-SI CAUTE jumatatea, in sensul ca trebuie s-o ceara de la Dumnezeu, pentru ca un sot bun/o sotie buna este un adevarat DAR de Sus.
ioana-luiza
iunie 11, 2009 @ 1:14 pm
Eu am crezut ca mi-am intalnit perechea dar se pare ca am fost cam naiva! Stie Domnul mai bine ca mine ce si cum!..Sunt multe povestit si totusi mai nimic .. am trecut peste si imi doresc ca Maica Domnului sa mi dea pe cineva ..stie Ea ce mi trebuie [desi cateodata ma gadnesc ca n am „nici un gen” .. ca nu mi gasesc locul langa nimeni] o-m trai si-om vedea.
Sa ma iertati ca n am fost la subiect! Doamne ajuta!
mihai
iunie 15, 2009 @ 8:45 pm
Din cate am citit mai sus majoritatea sunt tristi ca s-au despartit de persoana iubita.Eu cred ca o despartire survine din cauza pacatelor noastre, nu mai stim sa iertam ,sa ne smerim,nu mai stim nici unde sa ne gasim perchea.O iubire legata in biserica nu moare niciodata.Desfraul inaintea casatoriei duce la destramarea acesteia daca nu este spovedit pacatul si primit un canon pentru acesta.
elena
iunie 15, 2009 @ 10:35 pm
Nu stiu altii ce cred… dar eu cred ca pe multi tineri/adolescenti tocmai despartirile sau singuratatea i-au/i-a facut sa strige catre Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu pentru toate!
marturisitorul
iunie 15, 2009 @ 11:23 pm
pentru mine despartirea ( eram intr-o relatie de 5 ani…si era ultimul lucru la care ma puteam gandi ca se poate intampla) …..a fost cred inceputul luptei mele pentru mantuire….si ii multumesc lui DUMNEZEU ca m-a indreptat spre calea aceasta (puteam sa alg si alta cale: bautura, femei, droguri etc) . cu toate ca lupt din greu sa nu cad in deznadeste….sper sa ma intareasca sa pot lupta pana la capat. DOAMNE AJUTA.
nobody
iunie 16, 2009 @ 1:05 pm
„Carla, cel care te lasa pentru altcineva nu este jumatatea ta. Pentru asta trebuie sa-I multumesti Domnului, nu sa fii suparata”
sa ii multumim si pentru perechea pe care „ne-a dat-o” si pentru ca.. „A luat-o?” … uneori nu pot sa inteleg de ce exageram in slava asta!!! nu e un lucru rau sa ai credinta, NORMAL, doar ca sunt atat de multe reguli…daca ar f isa avem o viata cum doreste dumnezeu …eu as spune ca daca as dormi toata ziua ar fi tot aia decat sa ma abtin la toate lucrurile…
nicoleta
iunie 16, 2009 @ 2:25 pm
Cand vine vorba de a-i da slava lui Dumnezeu nu cred ca putem vorbi de o exagerare.Noi niciodata nu vom putea sa-I multumim pentru toate cate ne-a dat(incepand cu darul vietii)si cu toate cate ne da si cu toate ce ni le va mai da in viata noastra.
„…eu as spune ca daca as dormi toata ziua ar fi tot aia decat sa ma abtin la toate lucrurile…”
Intrebarea este :Poti sa te abtii de la toate lucrurile?Foarte greu este acest lucru mai ales pentru incepatori.Si atunci cand iti propui sa te abtii incepi cea mai grea lupta:cu tine insusti.Pe cand atunci cand dormi nu faci nimic…decat sa dormi…si uneori poate nu-ti doresti sa dormi chiar toata viata ta pentru ca sunt multe de trait si aflat.
PS:Nici un om ,din citi a facut Dumnezeu,nu poate fi nimeni.Sunt sigura ca ai un nume…frumos.
Aniri
iunie 16, 2009 @ 4:42 pm
Pai.. daca ne-a luat-o putem sa-I multumim ca ne-a dat-o in sensul ca.. am invatat lucruri.. Dar in general lumea pe aici se refera ca Ii multumim pentru persoana aceea.. alaturi de care ramanem.Daca la un moment dat se termina, cel mai sigur asa era cel mai bine, si deci nu ii multumim pentru „perechea pe care ne-a dat-o” – ca nu cred ca El ne da fiecare persoana care apare in viata noastra. Chiar ma gandeam si eu, ca multi spun ca vei simti cand e ea..
Si sunt sigura ca simti, dar.. pana atunci au mai venit si altele la care credeai si simteai ca este forever. De-aia si sustin ca nu o cunosti asa repede, si ca doar ca amici de obicei.. totul e prea subiectiv.
florinm
iunie 16, 2009 @ 8:45 pm
@Nobody (si altora)
De la inceput imi cer iertare pentru cuvantul lung pe care urmeaza a-l pune aici.
Lasa-ma sa te intreb ceva… De ce suferim din dragoste, de unde stim ce este aceea „dragoste” adevarata?
E drept ca e greu sa stie cineva ce simte altul si sa-si dea cu parerea despre acela, dar nu poti spune ca iubesti pana cand nu esti gata sa te jertfesti pentru celalalt. Cand spun „jertfesti” nu ma refer doar la a-ti da viata ca sa-l salvezi pe cel iubit, ci mai mult decat atat: sa lasi de la tine, sa-l intelegi, sa-l accepti asa cum este, sa-l vrei mai bun, mai apropiat de Dumnezeu dar totodata sa-l accepti asa cum e el (daca e cinstit, bineinteles – daca e necinstit trebuie sa-l atentionezi si sa te pazesti).
Poate e mai dificil sa intelegi partea asta cu jertfa si cu acceptarea, dar vei intelege odata. Nu ti-o spun cu superioritate, ti-o spun doar din experienta.
Ca sa revin – cand te jertfesti pentru cineva, cand iti pui mari sperante intr-o relatie si celalalt se dovedeste nedemn de dragostea ta, de pretuirea ta, multumeste-I Domnului! Multumeste-I ca ti l-a aratat asa: nedemn de dragostea ta, caci daca dragostea ta ar fi crescut in continuare si el ar fi persistat in inselaciune si minciuna, ai fi suferit mult mai mult.
Multumeste-I ca ti-a deschis ochii, ca ti-a ridicat valul de pe fata! Multumeste-I si roaga-te pentru sufletul tau dar si pentru celalalt, iertandu-i greseala.
Si cum sa nu-I dai Domnului slava, cand El te-a ferit de o mare suferinta? Cum sa nu-I dai slava pentru grija pe care ti-o poarta acum si pururea?
Si chiar daca nu il mai ai pe acela/aceea langa tine, nu esti singur, ci Il ai pe El.
Of, unii dintre noi – macar daca ne-am dedica Lui Hristos asa cum ne dedicam „persoanei iubite”, macar daca ne-am gandi la fel de mult la El, daca ne-am dori sa fim cu El la fel de mult! De cate ori inversam valorile, inversam ordinea si plangem mai mult dupa cineva care ne intretinea, poate, o patima, si uitam de Cel care ne accepta si ne iubeste oricat de intinati am fi! Numai sa-I cerem, numai sa vrem noi asta.
Doar atunci poti sa privesti cu calm si cu incredere inainte, incredere ca odata vei putea si tu sa gusti din cele ce-s bune foarte, dar dupa placul Domnului, ca sa-ti fie si de folos. Atunci vei dobandi increderea ca asteptarea ta duce spre implinirea rugaciunii tale.
Aceasta e Calea pe care ne invata Hristos sa mergem: Cautati intai Imparatia Cerurilor si toate celelalte se vor adauga voua!
Acestea nu-s cuvinte invechite, nu-s expresii vechi, arhaice, sunt chiar cuvintele Mantuitorului si ele depasesc vesnicia. Daca le-am aplica in viata, daca ne-am ruga Domnului sa ne dea vointa, curaj sa le aplicam…
mariana
octombrie 5, 2009 @ 8:51 am
foarte fruos
Dana
ianuarie 31, 2010 @ 4:33 pm
Referitor la pereche impartasesc si eu parerea Andreei ca nu prea cred ca exista o jumatate anume pt. fiecare pt. ca asta ar insemna sa avem un destin care nu prea fuzioneaza cu ideea de liber arbitru.
In urma cu un an m-am despartit de prietenul meu. Problemele poate au fost usor infantile: el era mai matur la un moment dat isi dorea castorie si copii, eu mai putin, el incerca sa ma schimbe, sa ma modeleze dupa un tipar al lui, eu in schimb incercam sa ma adaptez dupa el, sa las de la mine si sa il plac asa cum e.
Pana la un moment dat cand pur si simplu am explodat: nu am mai avut nervi si rabdare sa sa fac mereu dupa placul lui, simteam ca imi este ingradita libertatea, simteam si eu nevoia sa fiu iubita sa cum sunt fara sa fiu comparata cu alte fete care meru erau mai asa si mai pe dincolo decat mine.
Dupa 3 ani de zile in care imi spusese cat de mult ma iubeste …la nici o luna de la despartire deja s-a intalnit cu alta fata(virgina! ) asta dupa ce si eu fusesem la fel atunci cand l-am intalnit(din pacate pt. a-i fi pe plac si pt. a avea o relatie cu el am acceptat sa devin femeie – poate ca asta m-a enervat cel mai rau mi-a luat ceva ce nu mai putea sa imi dea inapoi; cu toate astea avea tupeul sa abordeze tot o fata cuminte!). Ne-am reimpacat dar deja simteam o ura cumplita pt. faptul ca a putut sa sarute alta persoana nu am putut trece peste; furia mi-a intunecat minimisimele sentimente ramase dupa despartire. A trecut un an si jumatate de cand ne-am despartit si un an de cand a plecat in alta tara la munca. Intre timp am mai tinut legatura cu mama lui, doar ca in momentul in care eu vorbeam cu ea si pe internet vedeam comentarii de-ale lui la diverse fete mi-a pierit tot cheful de a mai incerca ceva; pur si simplu nu am mai vrut si am intrerupt comunicarea si cu mama lui, nu mai imi trebuie, ma scarbeste faptul ca putut sa sarute alte fete.
Sigura problema a mea este faptul ca l-am urat ingrozitor de tare din momentul in care am vazut fotografii de-ale lui cu alte fete. M-am luptat si uneori mai lupt cu ura care mi-a otravit sufletul si cu faptul ca resentimentele fata de el ma coplesesc uneori. Dar ridic capul sus si ma gandesc ca poate a fost mai bine asa, puteam sa fiu casatorita si cu copii si sa trec prin infernul adulterului si atunci ar fi fost probabil de o mie de ori mai rau(consider ca adulterul unui barbat fata de o femeie e mai rau decat o crima- omoara sufletul). Ma rog doar Lui Dumnezeu sa ma ajute sa ma eliberez de ura si dorinta de razbunare ce i-o port fostului prieten pt ca am realizat ca nu aduce nimic bun si e un sentiment destructiv.
Treptat am inceput sa imi revin si sa imi recapat incet-incet echilibrul sufletesc, ciudat este ca ma simt chiar bine singura desi uneori mai simt ca imi este dor, dar nu stiu daca neaparat de el sau e mai mult obisnuita. Totusi simt ca pot sa fac ceea ce doresc si nu trebuie sa-i fiu cuiva pe plac iar asta este minunat. Din banii pe care ii casting imi doresc sa fac diverse excursii, sa imi petrec timpul liber iesind la teatru, la film, citind si cultivandu-mi micile pasiuni. Incep sa imi recastig pacea sufleteasca si sa ma simt chiar bine in pielea mea.
Intr-un fel ma simt ciudat fata de prietenele mele care sunt destul de echilibrate, au familie au deja copii si sunt fericite cu asta. Eu in schimb nu imi doresc copii si mai ales momentan nu imi doresc pe cineva desi am aproape 25 de ani. Poate mai bine as trai asa mereu pentru ca momentan nu am responsabilitati foarte mari si simt ca imi trag sufletul ca dupa o povara foarte grea. Imi imaginez ca probabil cu gandirea asta o sa imbatanesc singura si crescand nisacaiva pisoi, chestie care nu mi-ar displacea neaparat, daca o relatie presupune mereu renuntare la sine si jertfirea fata de celalalt nu cred ca pot sa fac asa ceva la nesfarsit; a mers o vreme, am incercat, dar daca asta presupune nu vreau asa ceva. Si sa revin la subiectul articolului nu imi doresc o jumatate, nu simt nevoia cuiva langa mine, mi-e atat de bine singura si respir usurata si nu as schimba tihna si pacea pe care le am in prezent cu o relatie/jumatate.
Va rog sa imi scuzati epistola si poate usoara divagare de la subiect dar vroiam sa punctez ca se poate sa traiesti si fara sa simti nevoia unei perechi si sa te simiti chiar bine singur(a)(poate e doar chestie de moment – asta nu stiu inca). Acum nu stiu cat este de bine sa gandesti asa (- doar ca momentan imi e foarte bine singura si ma bucur de fiecare moment), asta va las pe voi sa juecati.
Pacea Lui Dumnezeu sa fie mereu cu noi!
abar
ianuarie 31, 2010 @ 9:28 pm
O dată o maimută din evul anecdotic,
Venind la sfat pe creangă de arbore exotic,
A zis: Atenţie! Sunt foarte ofensată…
Circulă-n lume vorba, deloc adevarată,
Că omul ar descinde din buna noastră rasă…
Însăşi ideea asta imi pare odioasă…
Aţi pomenit vreodata divorţuri printre noi,
Copii lăsaţi pe drumuri sau imnuri de razboi?
Cine-a vazut in hoarda la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de cărnuri şi homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie.
Noi nu avem mafii crude în stirpea noastră aleasă,
Nici terorişti, manele, nici luptele de clasă!
Cât am batut eu jungle, scuzaţi, n-am observat
În obştea de maimuţe, cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taina de aşa-zise “mame”…
Nu veţi vedea vreodata cat soarele si luna
O minte de maimută dospind in ea minciuna!
Chiar de aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.
Şi iată încă una din lumea cea de jos:
La noi nu se întâlneste razboi religios
Nici “sfinte inchizitii”, nici libertate-n lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri
Şi nici o îndoiala ce duce la ateism,
Nici ordini materiale, nici materialism…
E adevărat ca omul a coborât ca soi,
Dar să fim rezonabili: n-a coborât din noi.
Ads by Google
septembrie 26, 2010 @ 8:26 pm
Doamne ajuta ,cum mi-am intalnit perechea? As putea spune intamplator desii cred ca nimic nu este intamplator in viata ….Desii nu ne-am placut de la inceput ,totusi dupa trecerea timpului am hotarat sa ne casatorim .Daca de-a lungul anilor care au trecut mi-am pus mereu intrebarea daca chiar este persoana potrivita pentru mine azi stiu ca el este intradevar perechea mea ….Spun acest lucru nu datorita faptului ca toate merg foarte bine ca avem aceleas pasiuni sau ca la noi in familie viata este foarte roz ,nu , nu pot sa spun acest lucru dar pot sa spun ca alaturi de sotul meu invat sa am un pic mai multa rabdare ,un pic mai mult curaj ,incredere in cei de langa mine si lucru cel mai important cred invat sa ma apropiu un pic mai mult de biserica ,de rugaciune .Au fost momente in viata cand am vrut sa divortez ,cand ma simteam foarte singura ,cand credeam ca nu il mai iubesc pe sotul meu cand doream sa plec cat mai departe ,nu am facut acest lucru deoarece stiam ca nu este bine sa divortez. Deoarece nu stiam ce anume m-ar ajuta in problemele mele l-am rugat pe Domnul sa ma ajute si sa-mi trimita pe cineva care sa ma povatuiasca….. si am primit in dar un duhovnic care m-a ajutat sa vad unde gresesc care m-a povatuit si care mi-a aratat ca nu este chiar atat de grav ca daca este rugaciune ,marturisire sincera si parere de rau ,rabdare se poate .Azi desii probleme au ramas s-a schimbat putin gandirea mea , azi nu doar ca nu doresc sa ne mai despartim dar mi-am dat seama ca tin la sotul meu ca nu as dori sa fie altfel,desii mi-ar place daca ar avea un pic mai multa intelegere fata de nevoile mele ,nu stiu daca cineva are sau nu jumatatea lui insa cu siguranta stiu ca atunci cand doua persoane s-au casatorit trebuie sa fie constiente ca au facut-o pentru toata viata .De unde stii daca este bine sau nu sa te casatoresti cu o persoana sau nu ,nu pot sa spun o definitie pentru fiecare pot sa spun cum s-a intamplat in cazul meu .Desii nu era Fat Frumos ,desii nu eram intru totul de acord cu el simteam ca este persoana potrivita pentru mine ,si nu pot sa inchei fara sa multumesc Domnul pentru sotul care mi l-a scos in cale .MULTUMESC DOMNE PENTRU TOT CEEA CE AM PRIMIT IN DAR ,IARTE-MA CA MEREU SUNT NEASCULTATOARE SI NU FAC VOIA TA SI AJUTA-MA SI POVATUIESTE-MA MEREU .Fie ca Domnul sa ne daruiasca intelepciune si rabdare tuturor celor casatoriti astfel incat sa vedem in persoana de langa noi perechea potrivita mereu la bine si mai ales la rau iar celor care doresc sa se casatoresca domnul sa le scoata in cale persoane potrivite ….
Cristina
septembrie 26, 2010 @ 8:32 pm
Iertare am uitat sa scriu numele ,ultimul comentariu i-mi apartine
gabi.grg
aprilie 18, 2011 @ 2:32 am
caut perechea
buna tuturor. am 33 de ani si aam trecut prin multe relatii care au esuat dintr-un motiv sau altul. o fi vina mea ?
Ana
aprilie 18, 2011 @ 7:10 am
Gabi, daca fiecare relatie are si o legatura sexuala, ea esueaza mai devreme sau mai tarziu.
Uite, am intrat in Saptamana Patimilor si daca ai puterea roaga-te pentru sufletul tau. Ai sa ai mare liniste. Nu-ti cauta o vina, ci mergi doar si te spovedeste si spune tot tot. Ai sa vezi folosul.
Dumnezeu sa-ti ajute
Simi
aprilie 18, 2011 @ 7:31 am
Draga Gabi imi pare rau ca se termina toate relatiile tale asa, dar asa cum a zis si Ana, mergi la un duhovnic, si te roaga mult de tot.Chiar cere-i preotului tau sa iti dea un canon, si vei vedea ca nu vei mai gandi asa la sf canonului.Ma refer la un canon mai lung cu post si rugacine (zilnica).Iti doresc ca la sf canonului sa vezi viata cu alti ochi, sa nu te mai acuzi, ca Dumnezeu are grija de toti si de toate, si sigur are un plan cu tine.Priveste faptul ca nu te-ai casatorit pana acuma ca o binecuvantare, ca un timp pe care Cel de Sus ti la dat sa te poti mantui sau sa apuci pe calea cea buna, nu sa traiesti in necuratie si in delasare de la rugaciune.Iti doresc sa duci la capat canonul dat de preot si o sa fie bine.Si incerca , chiar dupa Paste, sa faci rugacini zilnice.Incearca sa zici in fiecare zi un acatist vreme de 40 de zile.Dar revin, obligatoriu te spovedesti si faci canonul dat de preot.Si sa ai sarbatori linistite si cu pace in suflet, si sa nu uiti ca Dumnezeu ne iubeste si sta cu fata intoarsa catre noi , dar sa ne intoarcem si noi catre el ca de nu, nu il vedem ce aproape e de noi.
Codruta
aprilie 7, 2013 @ 5:47 pm
Despartirea de el m-a durut si inca doare enorm ..dar ii multumesc Bunului Dumnezeu ca a facut voia Lui ,deoarece El stie ce e bun pentru mine.. Ii multumesc ca mi-a aratat calea cea buna . Si de azi inainte ii voi sluji Domnului si ma rog sa nu cad in deznadejde . Dumnezeu sa ne aiba in paza pe toti 🙂
Ana
aprilie 7, 2013 @ 6:50 pm
[b]Codruta[/b], ce frumos gandesti. Dumnezeu sa-ti ajute si sa ne ajute pe noi toti sa avem puterea asta de a ne lasa in voia Lui mereu.