[Meditații la icoana Preacuratei] Tu ești Maică, izvor natural al Harului lui Dumnezeu
O, Maică lui Dumnezeu cât de frumoasă ești! Tot trupul tău e templu măreț, Biserică a lui Dumnezeu, catedrală a Sfintei Treimi!
Trupul tău e Munte Sinai unde s-a coborât toată Dumnezeirea!
Ființa ta e Munte Tabor unde S-a arătat toată slava și lumina Fiului tău! Tu ai ascuns în pântecele tău Soarele Dumnezeirii!
O, ființa ta e zare care răsare Soarele dreptății lumii întunecate.
Tu ești Pământul Făgăduinței care a rodit tuturor Strugurele cel copt și bun, care S-a lăsat pe Sine strivit în teasc, dându-și sucul-sânge băutură vindecătoare pentru întreaga lume.
În tine odată cu toată Dumnezeirea au venit și toate darurile lui Dumnezeu pentru umanitate și pentru întreg universul!
Tu ești Maica cea care ne dai din tine Darul cel mai de preț!
Tu ești cea care cobori pe Sfânta Masă în altar pe Fiul tău, punându-L ca jertfă pentru întreaga lume!
Tu Maică te-ai legat cu atât dragoste față de Fiul tău, așa încât tot ce iubește Fiul tău, și tu iubești! Pe oricine iubește El și tu îl iubești. Tot ce vrea El și tu vrei. Toate câți îți cere, faci și nimic din ființa ta nu-i stă împotrivă.
Tu ai fost omul de pe pământ care nu S-a împotrivit nici măcar o secundă lucrării lui Dumnezeu cu tine. Aceasta e marea ta smerenie, Preacurată!, căci întru toate ai fost deschisă lucrării Tatălui cu tine!
Tu, dintre toți oamenii ai fost numită „cea plină de Har”, și într-o așa măsură încât ai devenit izvor natural al Harului.
Atât de mult S-a unit dumnezeirea cu umanitatea Fiului Tău și cu umanitatea ta, încât trupul tău devine sursă a Harului pentru întreaga lume!
Tu ești Maică, Preaplinul Bucuriei care abia aștepți să reverși Harul Fiului tău în inimile noastre!
Tu ești curăția mai presus de toată curăția, sfințenia mai presus de toată sfințenia, smerenia mai presus de toată smerenia! Iar noi ce murdari stăm lângă tine cerând curățire, vindecare de patimi și sfințenie!
Mintea ta Maică e sălaș al Duhului Sfânt întru care se desfătează și îngerii vâzând ceea ce gândești! Mintea mea, Maică, e sălaș al păcatelor, și chiar de m-aș uita către Dumnezeu câteva clipe într-o zi, ușor se întoarce iarăși către păcat.
Tot ce-a pus Dumnezeu deoparte pentru mine, e în tine, Preacurată!
Din tine toți primesc sfințirea și sfințenia!
Pe toate tu ni le dai, căci toate sunt în Fiul tău!
Autor: Claudiu Balan
