Lasă-mă să te iubesc (un text extraordinar)
Iată câteva cuvinte care mie mi-au dat mare nădejde şi bucurie. Sper să vă placă. Sunt extraordinare cuvintele si mai ales felul cum vede Dumnezeu relatia cu noi.
„Nu imi spune nimic. Iti cunosc mizeria, necazurile, luptele si ispitele sufletului tau. Iti cunosc si stiu si lasitatea pacatelor si cu toate acestea iti spun: “Iubeste-ma asa cum esti tu! Da-mi inima ta!” Daca o sa astepti ca sa devii un inger ca sa mi te daruiesti intru iubire, atunci n-ai sa ma iubesti niciodata! Chiar cand esti las, fricos, neincrezator in implinirea dragostei si in savarsirea sfinteniei, chiar cand ai sa recazi in acele pacate pe care nu ai vrea sa le mai faci Eu nu iti dau voie sa nu ma iubesti. Iubeste-ma asa cum esti tu, in orice moment si in orice situatie te-ai afla, in credinciosie sau tradare, in ravna sau in uscaciune. Tu iubeste-Ma asa cum esti.
Eu vreau sa ma poti iubi din putina si saraca ta inima. Daca astepti pana cand ai sa fii desavarsit ca sa ma poti iubi, atunci n-ai sa ma iubesti niciodata. N-as putea sa fac eu oare din fiecare fir de nisip un serafim, un inger care sa straluceasca de curatie si dragoste?! Nu sunt eu Domnul Dumnezeu care a creat toate si pot totul?! Omule, ti-ai dat tu viata pentru lume din dragoste pentru oameni, sau ai murit din iubire pentru mine? Atunci din ce motiv nu ma lasi sa te iubesc? Fiul meu, lasa-Ma sa te iubesc, eu iti vreau inima care este lacasul Meu.
Desigur, cu timpul am sa te schimb, insa chiar pana atunci iubeste-ma asa cum esti tu, fiindca eu te iubesc cu toate ca esti asa. Eu vreau ca dragostea ta pentru mine sa se nasca din putina si saraca ta inima, din adancul neputintei si al murdariei tale. Eu te iubesc si cand esti slab si necurat. Nu vreau o dragoste inzvorata si hranita din mandria virtutilor tale, ci dintr-o inima smerita pe care eu o pot curati oricand. N-am nevoie de virtutile tale, de talentele tale, de intelepciunea ta. Eu vreau doar sa ma iubesti si sa lucrezi cu dragoste pentru Mine.
Nu virtutile tale le doresc. Daca ti le-as da, tu esti asa de slab si mandru, incat ele ar hrani amorul tau propriu si nu m-ai cinsti pe Mine. Deci ele sa nu fie un motiv pentru care nu ma cauti si stai departe de mine. Aproprie-te cu dragoste. Unui fier ruginit, flacarile, nu numai ca i-ar curata rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeste-ma si pacatele se vor arde si tu vei fi fericit. Iubeste-ma nu numai ca sa fii curat, caci asta ar fi din nou o mandrie pentru tine, ci pentru ca Eu vreau sa ma odihnesc in inima ta. Deci nu te mai ingriji de asta!
As putea sa fac prin tine lucruri mari pentru mintea omeneasca, dar nu, tu ai sa fii sluga rea si nefolositoare si neputincioasa. Am sa-ti iau si putinul pe care tu te crezi ca-l ai. Eu te-am facut din iubire si pentru ca sa-ti dau iubirea fara ca tu sa-mi poti da ceva. Nu incerca sa-mi platesti iubirea prin nimic. Asta ma doare atat de mult de la tine. Iubeste-ma in dragostea duhului Meu si fara motive. Numai sta departe de mine. Iti lipeste nu sfintenia pe care eu ti-o pot da, ci o inima gata sa ma iubeasca oricand si pana la capat.
Astazi eu stau la usa inimii tale ca un cersetor. Eu, singurul, adevaratul Imparat si Domn. Eu bat si astept. Grabeste-te sa-mi deschizi prin smerenie. Nu-mi aduce motive intinaciunea si saracia ta. Daca ti-ai cunoaste-o pe deplin si in adanc, ai muri de durere. Dar ceea ce m-ar durea pe Mine ar fi ca tu si acum sa te indoiesti de Mine, de iubirea pe care o am pentru tine. Crede ca eu pot totul…si tu nu poti nimica fara mine. Doar pacatul esti in stare sa il faci fara ajutorul meu.
Sa nu te increzi in tine fara Mine caci astfel o sa fiu nevoit sa te las in cadere in masura in care tu te apreciezi. Nu te framanta ca nu ai virtuti, am sa-ti dau Eu sfintenia Mea. Deschide-ti inima prin pocainta si ma primeste in potirul sufletului tau prin trupul si sangele Meu pe care-n dar ti-l dau la Sfanta Liturghie. Atunci o sa te fac sa intelegi totul si sa ma iubesti mai mult decat iti poti inchipui.
Lasa sa curga sangele Meu in sangele tau si sa bata inima Mea in inima ta. Eu ti-am dat-o pe Sfanta si Preacurata Mea Maicuta. Lasa sa treaca totul prin inima ei curata incat sa poata mijloci pentru tine. Orice s-ar intampla nu astepta nici-decum ca sa devii sfant, ca pe urma sa ma iubesti. In acest fel tu nu mai iubi niciodata. Si acum dute acum. Eu sunt cu tine!”
flinutz
ianuarie 12, 2009 @ 3:20 pm
Textul acesta l-am auzit prima data citit in biserica.
Este minunat. Nu stiam ca-i apartine Pr. Rafail. Parerea mea – e un text care ar trebui citit des, zilnic chiar. Indeamna la meditatie si cata nevoie avem de meditatie!
Doamne ajuta!
raluca
ianuarie 12, 2009 @ 5:53 pm
Superb… O sageata de lumina in intunericul inimii noastre…
Doamne ajuta!
Dana
ianuarie 13, 2009 @ 1:59 pm
Nici eu nu stiam cui apartine, dar l-am gasit pe youtube si l-am utlizat pe blog
ionutz
ianuarie 13, 2009 @ 11:41 pm
e impresionant!
calin
februarie 6, 2009 @ 4:03 pm
http://rafailnoica.wordpress.com/doua-rugaminti-ale-parintelui-rafail/
“Inca un lucru as fi vrut sa va impartasesc. De catava vreme a aparut o rugaciune cu numele meu. Rugaciunea nu este a mea, am adus-o cu mine din Franta si am impartasit-o cu unul sau doi, suflete in care aveam incredere. Rugaciunea are niste lucruri vrednice, tocmai pe linia bubei noastre postmoderne – deznadejdea. Si pentru aia am adus-o din Franta, cu gandul, eventual, sa o traduc, nu eu am tradus-o, dar este un motiv pentru care am zabavnicit sa o dau in public, si pentru care ma hotarasem sa n-o dau asa cum este: pot spune despre ea ca desi are foarte multe lucruri vrednice, nu are nimica concret, dar respira ce zice Sfantul Ignatie Briancianinov despre cartea “Urmarea lui Hristos”, respira un “subtire aer de ratacire”. Unde exact e ratacirea, n-am dibuit, si de aia am zabavnicit sa o imprastii. M-a mahnit foarte mult ca a fost data de altcineva, si data in numele meu, fara ma intrebe.Va rog foarte mult, nu faceti lucrul asta, fiindca nu e bine, nici pentru voi, nici pentru mine. Hai sa avem mai multa incredere unii in altii, dar avand incredere, sa fim si vrednici de increderea aproapelui. Cine o fi facut-o, daca ma aude, n-are nevoie sa-mi ceara iertare, ca iertarea e deja data, dar sa nu mai facem lucruri dintr-astea.
Repet, rugaciunea are multe lucruri vrednice, si m-as bucura sa stiu ca ii ajuta pe unii care ajung in ultimul grad al deznadejdii, insa nu stiu pe unde si in ce fel sa fim cu luare aminte. Repet cuvantul Sfantului Iganie, “respira un subtire aer de ratacire”, si ma rog Domnului ca acea ratacire sa nu afecteze pe nimeni.”
(Par. Rafail Noica, Conferinta „Din ce moarte ne-a izbavit Hristos”, Alba Iulia, 15 Decembrie 2005)
admin
februarie 7, 2009 @ 3:17 pm
Oare care e ratacirea ?
admin
februarie 7, 2009 @ 3:19 pm
Se vede ca nu e o rugaciune in duhul ortodox, desi e foarte frumoasa, se vede cu nu respira aerul Sfintilor Parinti si-i lipsesc multe ca sa poate fi o rugaciune a Bisericii. Dar e frumoasa…
florinm
februarie 8, 2009 @ 11:07 pm
Desi am auzit prima data acest text citit in biserica, n-a fost citit ca o rugaciune si nici nu l-am perceput asa.
Este un text care pe unii ii ajuta mult. Cred ca ii poate vatama doar pe aceia care sunt mai „sporiti” in credinta, dar aceia ar trebui sa-si dea seama ce sa (nu) ia in seama din textele care le ajung in fata.
Nu prea inteleg care este ratacirea din text sau de ce spuneti ca nu e scris in duh ortodox?
Pentru mine, ce spune textul de mai sus poate fi „tradus” astfel: ai cazut, ridica-te si vino la Dumnezeu – adica spovedeste-te, roaga-te, incearca sa nu mai cazi iarasi. Inca ceva: nu astepta sa fii desavarsit ca sa Il iubesti pe Dumnezeu. Cand iubesti pe cineva (deci si pe Dumnezeu) ai incredere in acela, ii spui (din) tainele tale. Cunosc pe cineva care nu se spovedea pentru ca se considera nevrednic!
Eu, unul, cred ca pot gasi destule „sfaturi” de folos in acest text.
mihaela
aprilie 7, 2009 @ 5:27 pm
E pentru prima oara cand citesc acest text.E foarte frumos!
Monica
mai 31, 2009 @ 1:48 pm
http://www.youtube.com/watch?v=x9m2lJScw90
Georgiana
iunie 10, 2009 @ 6:09 pm
De cand am citit acest text deosebit,parca m-am lipit de el. Cuvintele au intrat in adancul sufletului meu… cuvinte extraordinare 😡
Doamne ajuta!
Alexandru-Silviu
iunie 11, 2009 @ 12:06 am
Chiar inainte de a accesa acest site, m-am uitat pe youtube.com la o conferinta sustinuta de Parintele Rafail Noica! 🙂
Nadajduiesc in marea mila si dragoste a lui Dumnezeu si totusi, exista in mintea mea o intrebare: „Dumnezeu este atat de bun si iertator precum s-a pomenit in acest text?” De ce pun aceasta intrebare? Tot parintele Rafail a pomenit ca pacatul nostru este ca o picatura in oceanul de iubire pe care Il are Domnul fata de faptura Sa-Omul. Insa, sufletul nostru va avea o mare povara in fata Scaunului Judecatii: Raspuns bun la infricosatoarea Judecata! Si, dupa cum se stie, nimic stricat nu va putea intra in Imparatia cerurilor, ori eu, oricat de mult m-as smeri si as cugeta la iubirea lui Dumnezeu, tot nu as putea sa dobandesc mantuirea, intrucat este imposibil ca eu sa fiu fara de pacat! Si o ultima idee: eu sunt adeptul principiului ca omul, oricat de impovarat cu pacate ar fi el, totusi pe talerul faptelor bune este imposibil sa nu se aseze ceva, si totusi acesta, macar cu acea fapta buna se poate duce in adancurile iadului. Spre exemplu: o profesoara cu care am conversat intamplator intr-un autocar, mi-a povestit – fara a-i fi spre lauda – ca ea se marturiseste la o manastire si ca este legata duhovniceste de biserica manastirii respective. Intr-un popas, am observat-o ca aceasta fuma . Iar, in acest caz, aceasta persoana, oricat de mult ar iubi pe Dumnezeu, ar putea pierde mantuirea pentru acest viciu? DOAMNE AJUTA!
Silviulet
octombrie 13, 2009 @ 11:08 pm
@ Alexandru-Silviu
E simplu. Daca d-na aceea L-ar iubi cu adevarat, nu ar mai fuma. Nu o spun spre judecata, poate pana acum dansa s-a si lasat de fumat, ci spun ca dragostea adevarata nu te poate lasa sa faci ceva impotriva celui iubit.
Veronica
octombrie 25, 2009 @ 6:05 am
Atentie foarte mare la cum gindim, sau cum vorbim- Alexandru-Silviu. Nu vreau sa te supar. Dar, dupa cum spui tu ca orice-ai face , tu nu poti fi mintuit ; Asta e un pacat extraordinar de mare: e pacat impotriva Duhului Sfint. Trebuie neaparat sa-l spovedesti la preot ; sa- l rogi pe Dumnezeu sa te ierte, ca poate n-ai stiut. Stii tu ca putem pacatui prin gind, prin cuvint si prin fapta. De fapt tu i-ai spus lui Dumnezeu ca n-ai incredere ca El te poate ierta si mantui.Asta este o mare insulta adusa lui Dumnezeu.Dumnezeu e atotputernic. Dumnezeu sa ne ierte pe toti! Cine stie cite greseli mari mai facem noi ?! Doamne ai mila de noi si ne ajuta. Amin!
Toate cele bune.
carmen camelia
februarie 7, 2010 @ 10:52 pm
Rugaciunea sau rugaminte,numai Dumnezeu stie ce este de fapt, pentru mine a fost si ramane ca un leac pentru o boala grea in momente de confuzie, o alinare pentru suflet. Simt uneori nevoia sa o recitesc are ceva care ma
facut sa depasesc o perioada grea din viata mea. Am citit o in carte de rugaciuni acolo era si am primit o ca pe un dar de la Doamne Doamne.