Skip to content

15 Comentarii

  1. flinutz
    ianuarie 12, 2009 @ 3:20 pm

    Textul acesta l-am auzit prima data citit in biserica.
    Este minunat. Nu stiam ca-i apartine Pr. Rafail. Parerea mea – e un text care ar trebui citit des, zilnic chiar. Indeamna la meditatie si cata nevoie avem de meditatie!
    Doamne ajuta!

    Reply

  2. raluca
    ianuarie 12, 2009 @ 5:53 pm

    Superb… O sageata de lumina in intunericul inimii noastre…
    Doamne ajuta!

    Reply

  3. Dana
    ianuarie 13, 2009 @ 1:59 pm

    Nici eu nu stiam cui apartine, dar l-am gasit pe youtube si l-am utlizat pe blog

    Reply

  4. ionutz
    ianuarie 13, 2009 @ 11:41 pm

    e impresionant!

    Reply

  5. calin
    februarie 6, 2009 @ 4:03 pm

    http://rafailnoica.wordpress.com/doua-rugaminti-ale-parintelui-rafail/

    “Inca un lucru as fi vrut sa va impartasesc. De catava vreme a aparut o rugaciune cu numele meu. Rugaciunea nu este a mea, am adus-o cu mine din Franta si am impartasit-o cu unul sau doi, suflete in care aveam incredere. Rugaciunea are niste lucruri vrednice, tocmai pe linia bubei noastre postmoderne – deznadejdea. Si pentru aia am adus-o din Franta, cu gandul, eventual, sa o traduc, nu eu am tradus-o, dar este un motiv pentru care am zabavnicit sa o dau in public, si pentru care ma hotarasem sa n-o dau asa cum este: pot spune despre ea ca desi are foarte multe lucruri vrednice, nu are nimica concret, dar respira ce zice Sfantul Ignatie Briancianinov despre cartea “Urmarea lui Hristos”, respira un “subtire aer de ratacire”. Unde exact e ratacirea, n-am dibuit, si de aia am zabavnicit sa o imprastii. M-a mahnit foarte mult ca a fost data de altcineva, si data in numele meu, fara ma intrebe.Va rog foarte mult, nu faceti lucrul asta, fiindca nu e bine, nici pentru voi, nici pentru mine. Hai sa avem mai multa incredere unii in altii, dar avand incredere, sa fim si vrednici de increderea aproapelui. Cine o fi facut-o, daca ma aude, n-are nevoie sa-mi ceara iertare, ca iertarea e deja data, dar sa nu mai facem lucruri dintr-astea.

    Repet, rugaciunea are multe lucruri vrednice, si m-as bucura sa stiu ca ii ajuta pe unii care ajung in ultimul grad al deznadejdii, insa nu stiu pe unde si in ce fel sa fim cu luare aminte. Repet cuvantul Sfantului Iganie, “respira un subtire aer de ratacire”, si ma rog Domnului ca acea ratacire sa nu afecteze pe nimeni.”

    (Par. Rafail Noica, Conferinta „Din ce moarte ne-a izbavit Hristos”, Alba Iulia, 15 Decembrie 2005)

    Reply

  6. admin
    februarie 7, 2009 @ 3:17 pm

    Oare care e ratacirea ?

    Reply

  7. admin
    februarie 7, 2009 @ 3:19 pm

    Se vede ca nu e o rugaciune in duhul ortodox, desi e foarte frumoasa, se vede cu nu respira aerul Sfintilor Parinti si-i lipsesc multe ca sa poate fi o rugaciune a Bisericii. Dar e frumoasa…

    Reply

  8. florinm
    februarie 8, 2009 @ 11:07 pm

    Desi am auzit prima data acest text citit in biserica, n-a fost citit ca o rugaciune si nici nu l-am perceput asa.
    Este un text care pe unii ii ajuta mult. Cred ca ii poate vatama doar pe aceia care sunt mai „sporiti” in credinta, dar aceia ar trebui sa-si dea seama ce sa (nu) ia in seama din textele care le ajung in fata.
    Nu prea inteleg care este ratacirea din text sau de ce spuneti ca nu e scris in duh ortodox?
    Pentru mine, ce spune textul de mai sus poate fi „tradus” astfel: ai cazut, ridica-te si vino la Dumnezeu – adica spovedeste-te, roaga-te, incearca sa nu mai cazi iarasi. Inca ceva: nu astepta sa fii desavarsit ca sa Il iubesti pe Dumnezeu. Cand iubesti pe cineva (deci si pe Dumnezeu) ai incredere in acela, ii spui (din) tainele tale. Cunosc pe cineva care nu se spovedea pentru ca se considera nevrednic!
    Eu, unul, cred ca pot gasi destule „sfaturi” de folos in acest text.

    Reply

  9. mihaela
    aprilie 7, 2009 @ 5:27 pm

    E pentru prima oara cand citesc acest text.E foarte frumos!

    Reply

  10. Monica
    mai 31, 2009 @ 1:48 pm

    Reply

  11. Georgiana
    iunie 10, 2009 @ 6:09 pm

    De cand am citit acest text deosebit,parca m-am lipit de el. Cuvintele au intrat in adancul sufletului meu… cuvinte extraordinare 😡
    Doamne ajuta!

    Reply

  12. Alexandru-Silviu
    iunie 11, 2009 @ 12:06 am

    Chiar inainte de a accesa acest site, m-am uitat pe youtube.com la o conferinta sustinuta de Parintele Rafail Noica! 🙂
    Nadajduiesc in marea mila si dragoste a lui Dumnezeu si totusi, exista in mintea mea o intrebare: „Dumnezeu este atat de bun si iertator precum s-a pomenit in acest text?” De ce pun aceasta intrebare? Tot parintele Rafail a pomenit ca pacatul nostru este ca o picatura in oceanul de iubire pe care Il are Domnul fata de faptura Sa-Omul. Insa, sufletul nostru va avea o mare povara in fata Scaunului Judecatii: Raspuns bun la infricosatoarea Judecata! Si, dupa cum se stie, nimic stricat nu va putea intra in Imparatia cerurilor, ori eu, oricat de mult m-as smeri si as cugeta la iubirea lui Dumnezeu, tot nu as putea sa dobandesc mantuirea, intrucat este imposibil ca eu sa fiu fara de pacat! Si o ultima idee: eu sunt adeptul principiului ca omul, oricat de impovarat cu pacate ar fi el, totusi pe talerul faptelor bune este imposibil sa nu se aseze ceva, si totusi acesta, macar cu acea fapta buna se poate duce in adancurile iadului. Spre exemplu: o profesoara cu care am conversat intamplator intr-un autocar, mi-a povestit – fara a-i fi spre lauda – ca ea se marturiseste la o manastire si ca este legata duhovniceste de biserica manastirii respective. Intr-un popas, am observat-o ca aceasta fuma . Iar, in acest caz, aceasta persoana, oricat de mult ar iubi pe Dumnezeu, ar putea pierde mantuirea pentru acest viciu? DOAMNE AJUTA!

    Reply

  13. Silviulet
    octombrie 13, 2009 @ 11:08 pm

    @ Alexandru-Silviu
    E simplu. Daca d-na aceea L-ar iubi cu adevarat, nu ar mai fuma. Nu o spun spre judecata, poate pana acum dansa s-a si lasat de fumat, ci spun ca dragostea adevarata nu te poate lasa sa faci ceva impotriva celui iubit.

    Reply

  14. Veronica
    octombrie 25, 2009 @ 6:05 am

    Atentie foarte mare la cum gindim, sau cum vorbim- Alexandru-Silviu. Nu vreau sa te supar. Dar, dupa cum spui tu ca orice-ai face , tu nu poti fi mintuit ; Asta e un pacat extraordinar de mare: e pacat impotriva Duhului Sfint. Trebuie neaparat sa-l spovedesti la preot ; sa- l rogi pe Dumnezeu sa te ierte, ca poate n-ai stiut. Stii tu ca putem pacatui prin gind, prin cuvint si prin fapta. De fapt tu i-ai spus lui Dumnezeu ca n-ai incredere ca El te poate ierta si mantui.Asta este o mare insulta adusa lui Dumnezeu.Dumnezeu e atotputernic. Dumnezeu sa ne ierte pe toti! Cine stie cite greseli mari mai facem noi ?! Doamne ai mila de noi si ne ajuta. Amin!
    Toate cele bune.

    Reply

  15. carmen camelia
    februarie 7, 2010 @ 10:52 pm

    Rugaciunea sau rugaminte,numai Dumnezeu stie ce este de fapt, pentru mine a fost si ramane ca un leac pentru o boala grea in momente de confuzie, o alinare pentru suflet. Simt uneori nevoia sa o recitesc are ceva care ma
    facut sa depasesc o perioada grea din viata mea. Am citit o in carte de rugaciuni acolo era si am primit o ca pe un dar de la Doamne Doamne.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *