Tu mă priveşti în faţă cu atâta dor

11

Am crezut ca Te pot imbratisa si n-o sa ma mai pot dezlipi de Tine, Dumnezeul meu Iisuse, insa mi s-au frant bratele… Dar Tu Te-ai aratat milostiv si ai
vrut sa ma vindeci. Insa in nebunia mea nu Te-am lasat sa-mi ungi ranile deja adanci, ci Te am bruscat si Ti am spus sa pleci… A fost cumplit de greu fara
prezenta Ta, fara prezenta mea in preajma Ta, dar Tu erai langa mine numai ca nu Te-am observat, deoarece intre timp incepuse sa-mi scada vederea..si aproape orbisem.

Ma tot gandeam la Tine, dar prea usor renuntam sa vreau sa Te caut, sa Te vad, sa Te imbratisez… As vrea sa Te imbratisez o vesnicie…cu iubirea cu care Tu ma iubesti! As vrea ca si eu sa cred ca esti mereu langa mine si ca nu Te indepartezi… Acum nu as jertfi nimic pentru Tine…Tu stii ca inima de piatra nu are de unde izvora apa, decat daca o s-o preschimbi Tu cu Harul…dar cum?

Eu nu Ti dau voie, iar Tu nu obligi…deci cum? De ce ma astepti? Oare ai certitudinea ca ma voi intoarce la Tine? Eu nu Te mai zaresc. Dar Tu ma privesti in fata cu atata DOR… Oare Ti-e dor sa-Ti vorbesc? Ti-e dor oare sa Te zaresc? Sa-Ti spun ca as vrea sa-Ti raspund cu aceeasi iubire, iar Tu sa-mi ceri doar rabdare? N-o sa-mi raspunzi…desi in nebunia mea eu stiu ca Tu nici n-o sa ma treci cu vederea, ci o sa-mi deschizi daca o sa bat la usa Ta, o sa-mi dai ceea ce mi-este de folos daca o sa-Ti cer, o sa aflu raspuns la intrebarile mele daca voi cerceta unde trebuie.

Nu mai stiu nimic. Astept…desi nu e atat de placut..astept…..

(Georgiana Alina)

(Visited 6 times, 1 visits today)