Turcii se întorc la Ortodoxie

„Nu vrem să mai fim musulmani! Vrem să fim creștini !”

Turcii le spun vizitatorilor eleni: „pământul acesta este al vostru”.

Fanatismul islamiștilor din Turcia nu permite diferențierile mai ales în…materie de religie.

Ceea ce nu s-a reușit prin „zeïmpekiko și cumetrii”, a reușit Ortodoxia, pentru că este evidentă pentru mulți turci esența ortodoxiei.

Chiar dacă puținii selgiuicizi au schimbat caracterul etno-religios a milioane de eleni (din Asia Mică, Tracia, Pont etc.), care cu forța sau din interese proprii au fost islamizați chiar și numai în exterior, astăzi o religiozitate ortodoxă ascunsă este manifestată de urmașii lor. Cripto-creștinii constituie pentru Patriarhie o turmă ascunsă de victime tragice a unei conduceri samavolnice de secole.

Trăiesc peste tot! Mai ales în Pont unde probabil sunt două milioane!

Biserici părăsite funcționează și deodată se umplu de cripto-creștini care se împărtășesc în mod conștient, postesc chiar și de ulei în zilele rânduite din Postul Mare. Tinerii scriu pe pereți lozinci cu teclifuri:

 „Nu vrem să mai fim musulmani! Vrem să fim creștini!”.

Turcii le spun vizitatorilor eleni: „Pământul acesta este al vostru”. Hos geldiniz! Paznicii de monumente le spun elenilor să nu plătească bilet pentru că „acestea sunt ale voastre”. Consideră că nu au binecuvântare de la Dumnezeu pentru faptul că au nedreptățit pe greci, furându-i și persecutându-i, acesta fiind și motivul pentru care nu văd progresul! Înțeleg că trăiesc într-o țară în care toate sunt elinești! Istoria, monumentele, orașele, cultura și cel mai important este că majoritatea covârșitoare a acestora conștientizează că prin venele lor curge sânge grecesc!

Întâmplări multe! În Biserica Sfânta Treime Stavrodromi din Constantinopol, părintele Dositei a întâlnit o tânără turcoaică care, aruncând obolul în pangar, a aprins o lumânare, s-a închinat la icoane, explicând părintelui: „Îmi plac ale voastre”! În fiecare vineri când se ține slujbă la mănăstirea Schimbării la Față vin mulți turci. În insula Antigoni cinstesc pe Sfântul Gheorghe aducând la mănăstire ulei, lumânări, bani pentru minunile pe care le face. Mulți turci, în împrejurările dificile din viața lor, apelează la unul din cele 40 de izvoare sfințite ale Cetății, în Baloukli, cerând ajutorul. De la Maica Domnului din Vefa, la fiecare început de lună, sute de turci iau aghiasmă, iar de Anul Nou locul devine neîncăpător pentru miile de închinători. Aproape de Sfânta Sofia, la Sfântul Therapon în fiecare luni un preot ortodox citește continuu rugăciuni „musulmanilor” care cer spovedanie. Apa sfințită din peștera Sfântului Dumitru din Xirokrini este plină de cârje și de votive de la turcii, chiar și din Erzurum, care au fost vindecați.

Merg la biserică, cer să se împărtășească, cinstesc crucea, mulțumesc preotului care le binecuvintează copilul bolnav, iubesc mai ales pe Aziz Nikola (Sfântul Nicolae)! O femeie turcă ține de 50 de ani candela aprinsă în Biserica Sfinților Arhangheli din Moshonisi!

În ziarul „Sabah” se scrie: „Refuncționarea Școlii Patriarhale din Halki este o cerere extrem de logică”, iar ziaristul Tsantar susține „ecumenicitatea Patriarhiei care este valabilă din 451…”. G. Tzivaoglou menționează că spânzurarea Patriarhului Grigorie al V-lea a fost o greșeală fatală. Banca turcească a prezentat o publicație despre Bizanț care conține și cuvântul Sfântului Vasile către tineri! În Turcia Bisericile Ortodoxe nu plătesc curentul electric așa cum se întâmplă în Grecia. Sunt scutite!

Surse turcești, în cercetarea lui N. Hiladaki, dezvăluie că în Mănăstirea Pantocrator din Kerati, unde s-au aflat mormintele împăraților Comnen și Paleologul, se află în prezent cartierul Fatih, centrul islamiștilor fanatici și că mulți turci obișnuiesc să aprindă lumânări și să arunce bani într-unul din morminte, în ciuda semnului de avertizare care interzice strict acest obicei. În același cartier exista Biserica bizantină a Sfinților Apostoli. Deasupra ruinelor ei a fost construită o moscheie, iar în urma reparațiilor a fost deschis mormântul lui Mohamed Cuceritorul a cărui mamă a fost creștină – probabil de origine elenă.  S-a constatat, de asemenea, că una din trape ducea în încăperea subterană a vechii Biserici, dovedindu-se astfel că Mohamed a fost îngropat într-o Biserică Ortodoxă, în timpul unor împărați bizantini! Mărturiile indică faptul că la sfârșitul vieții sale a îmbrățișat creștinismul, lângă mormântul său găsindu-se o cruce și o icoană a Maicii Domnului! Biserica Sfânta Irina, de lângă Sfânta Sofia, nu a fost făcută niciodată moschee. Mohamed a lăsat-o să funcționeze normal de dragul mamei sale creștine! Toate acestea preocupă de ceva vreme mijloacele turcești de informare. Revista „Aktouel” din Sabah a prezentat articolul: „Cuceritorul a fost creștin?”!

Retrospectiva turcească săptămânală a valorilor menționează: „Se întorc la rădăcinile lor religioase”! Atrage atenția că în 3 ani au fost distribuite 8 milioane de Evanghelii (incil) în limba turcă, în timp ce în mod vizibil se botează mulți descendenți musulmani creștini din neamurile elene islamizate care și-au descoperit rădăcinile creștine! Ziarul „Sabah” oferă un titlu: „Biserica Maicii Domnului din Constantinopol, ultima speranță a turcilor”! O numește „Ușa speranței”, loc de închinare și de rugăciune în problemele turcilor, unde, prin venirea lor masivă, la începutul fiecărei luni se creează îmbulzeală! Faima Maicii Domnului s-a răspândit pretutindeni, iar turcii – chiar și celebritățile – vin să aprindă lumânări, să sărute mâna preotului ortodox, mărturisind că acolo este casa lui Dumnezeu pentru că se fac minuni!

La Arhanghelul Mihail din Sevasteia, se menționează în Sinaxare despre peștii mici din izvorul sfințit care scobeau trupurile bolnavilor, primind vindecări miraculoase. Biserica a fost distrusă în secolul al XV-lea, dar astăzi apa sfințită este folosită cu aceleași proprietăți terapeutice atrăgând mulți europeni. În ziarul „Star” se scrie: „Femei turce cu batice merg la Biserici”, aprind lumânări, fac făgăduințe, cer binecuvântarea preoților cuprinși de mirare, se închină la icoane, cer ajutorul sfinților (toate acestea fiind interzise de islamism), constatând o întoarcere la bisericile ortodoxe grecești și la izvoarele sfințite unde turcii își găsesc refugiul! Ziarul „Miliet” menționează că prin grija primarului turc, a fost sărbătorită cu evlavie pomenirea Sfântului Nectarie în Silivria cu participarea masivă a „musulmanilor”!

În ultimii ani s-a permis la sărbătoarea Dumnezeieștii Arătări să fie aruncată crucea în Vosporo. Cel mai mult s-au bucurat pescarii turci, care credeau că peștii s-au împuținat, pentru că grecii nu mai aruncau de Bobotează crucea în mare!

Ziarele turcești menționau că o tânără turcoaică s-a scufundat îmbrăcată în Keratio împreună cu creștinii pentru a prinde crucea, dând interviu că a dorit să cinstească sărbătoarea grecilor și că o va face iarăși pentru a lua binecuvântare! Ziarul turcesc „Hurryet” primul în circulație a publicat cu câțiva ani în urmă că primarul turc, candidat al partidului de guvernământ islamic a cerut binecuvântarea Patriarhului, participând la Sfânta Liturghie a Bunei Vestiri a Maicii Domnului pe 25 martie!, și a vorbit public jurnaliștilor turci despre sfințenia liderului ortodox, căruia i-a oferit un trandafir…”!

Pe canalele turcești de televiziune se prezintă Meteora, Mystras, psalmodii, viețile sfinților etc. Se transmit emisiuni despre turci care pictează icoane și se relatează că în afara Ankarei, în catacomba istorică a vechilor creștini, vin în număr mare închinători cu credința că vor fi ajutați în viața lor, aprinzând lumânări acolo unde în vechime se adunau creștinii. În afara Adanei într-o catacombă unde s-au sfințit 7 tineri creștini vin închinători turci și tămâiază, considerând locurile sfinte pentru minunile mari care se fac, ceea ce islamul interzice. În Tars, Biserica Sfântului Apostol Pavel este loc de închinare, se aprind candele, se sărută icoane, se bea aghismă pentru sănătate și toate acestea sunt considerate sfinte. Pe 24 septembrie, în Prinkipo, îl cinstesc pe Sfântul Mucenic Gheorghe.

Zeci de mii de închinători de la capătul Turciei îmbracați în costume tradiționale, chiar și cei mai în vârstă, merg desculți de pe țărmuri, urcând până în vârf unde se află biserica, la o serbare fără precedent. Fac făgăduințe, atârnă zdrențe în copaci, respectă o tradiție cu fire de ață, așteaptă la cozi interminabile timp de 5 ore pentru agheasmă și binecuvântarea preotului ortodox, aprind lumânări, ating icoane, cred în puterea crucii!

Turcii scriu cărți literare: „Constantinopol a fost numele tău…cu poporul tău evlavios, Biserici, mănăstiri, izvoare sfințite, icoane, monahi și îngeri, ai fost capitala unui imperiu. Constantinopol, numele tău…”

Să vadă acestea în țara noastră „puținii” care au făcut o modă din a război Biserica.

de Stratis Hristodulu