Uităm cât de multă putere are rugăciunea pe care o adresăm din suflet

Motto: „Nimic nu mi se pare mai atrăgător decât dialogul secret al sufletului cu el însuşi şi cu Dumnezeu” (Sfântul Grigorie de Nazians)

Fiinţe raţionale şi prea puţin spirituale, mărginite în nemărginirea noastră, uităm adesea cât e de frumos să te bucuri de o rază de soare, de un fluturaş care bate pribeag din gingaşele-i aripioare, de cântecul angelic al unei dimineţi ploioase, de toate… ce contează…

Uităm că trece clipa şi lasă tot mai trist trecutul, fără noi. Toate acestea se întâmplă deoarece suntem prea ancoraţi în problemele care ne copleşesc şi nu mai reuşim să găsim acele resurse de energie care să ne facă să ne revenim. Omitem cât de multă putere are rugăciunea pe care o adresăm din suflet, şi cu sufletul, lui Dumnezeu. Dacă ne-am întoarce, fiecare, gândul către noi, am reuşi, în singurătatea noastă sufletească, să-i adresăm acel mesaj de ajutor.

Cu siguranţă El ne aude şi ne răspunde chemării fierbinţi deoarece fiecare gând emis are o energie incredibilă. Tocmai de aceea trebuie să fim atenţi la gândurile pe care le înălţăm, să o facem întotdeauna cu inima curată. Abia atunci primim încrederea că totul va fi bine, ne simţim alinaţi şi avem speranţa că se vor îndrepta lucrurile.

Aşadar dacă ne bizuim pe promisiunile lui Dumnezeu în care nici umbră de schimbare nu-i, pe caracterul Său drept şi plin de dragoste, dacă ne rugăm cu o inimă plină de laudă şi mulţumire, simţind compasiune pentru cei săraci, bolnavi, marginalizaţi, aşa cum a făcut Iisus, dacă rămânem în El ca mlădiţele în butuc (Ioan 15:4) şi lăsăm Duhul Sfânt să mijlocească pentru noi cu suspine negrăite (Romani 8:26), făcând din Tatăl Punctul Central al rugăciunilor noastre, prin Iisus, şi nu ceea ce cerem, El ne va da tot ceea ce cerem în numele Său (Ioan 14:13).

(Diana Filip)