Un astronaut şi un neurochirurg vorbind despre credinţă
„Un astronaut şi un neurolog vorbeau despre credinţă. Astronautul zice: Eu am fost în cosmos de atâtea ori şi n-am văzut pe Dumnezeu. La care neurologul îi spune: Şi eu am făcut multe operaţii pe creier, dar n-am văzut nici un gând.”
Când îl căutăm pe Dumnezeu, locul în care îl găsim şi îl simţim este inima noastră. Atât de multă dragoste are pentru noi încât ne iartă orice păcat pe care l-am săvârşit dacă ne pare rău din toată inima. Nu există cuvinte care să descrie dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Trebuie să ne rugăm cu inima, El este ascultător şi iubitor…
Nu s-au inventat cuvinte care să descrie iubirea Lui Dumnezeu pentru noi pentru că acestă mare taină, care este iubirea, reprezintă temelia vieţii noastre. Noi suntem făcuţi din iubire, suntem mântuiţi prin iubire, suntem iertaţi tot prin iubire, pentru că însuşi Iisus Hristos este izvor de blândeţe şi iubire pentru noi. De aceea, pe Bunul Dumnezeu îl găsim în inima noastră, deschizăndu-ne sufletul spre El, prin rugăciune şi prin rugăciunile către Maica Domnului.
Nu ne dăm întotdeauna seama că noi păcătuim în fiecare zi faţă de Dumnezeu, asta pentru că nu-L iubim aşa cum se cuvine. Dacă am şti să iubim cu adevărat am respecta toate poruncile, ne-am ruga cu o mare intensitate şi am dărui din dragostea noastră aproapelui nostru.
Atunci când un om iubeşte cu adevărat se gândeşte in fiecare zi la acea persoană, doreşte să comunice cu ea, să-i vadă chipul, să nu-i greşească sau s-o deranjeze în vreun fel….Facem, oare, noi aşa faţă de Dumnezeu, sau ne rugăm Lui doar când avem nevoie sau când ne aducem aminte? Fireşte iubirea adevărată vine cu răbdare şi cu rugăciune, dar noi oricât de mici suntem şi păcătoşi, Îl iubim pe Iisus în felul nostru şi îi mulţumim pentru toată suferinţa Sa.
Îţi mulţumesc Doamne pentru toată iubirea Ta şi pentru lumina soarelui Tău din fiecare zi, şi ajută-ne să rămânem neclintiţi în credinţa ortodoxă şi primeşte rugăciunile noastre! Învaţă-ne Mântuitorule să iubim cu iubirea Ta!
(Oana)
andrei
mai 14, 2009 @ 8:54 am
Hristos a inviat!Foarte frumos scris articolul insuflat de duh dumnezeiesc. Mai este o vorba care imi place tare mult…”Cand lucreaza Dumnezeu, omul sa stea deoparte ca strica…”. Bucuria deplina nu este aici pe pamant, dar cu recunostinta fata de Creator putem sa avem si Raiul pe Pamant. De exemplu cand mergi sa vizitezi o manastire, cand te impartasesti, cand faci un bine in taina,cand postesti sau cand nu esti „vesnic nemultumit” in materialismul care a tampit mintea oamenilor care merg ca teleghidati spre degradare…
P.S. Oana daca poti da-mi adresa ta de id mess sa disutam.
Doamne Ajuta!
Dan
septembrie 1, 2009 @ 9:15 pm
Multi dintre noi credem ca-L iubim pe Dumnezeu. De aceea mergem uneori la biserica si ne inchinam cu smerenie, aprindem lumanari si speram ca lumina lor sa ne scoata din intunericul in care ne simtim ca-n cusca. Mai tinem posturi, avem adesea zeci de icoane agatate de pereti si cruci ascunse in san sau in buzunare dar, ne aducem aminte de ele doar atunci cand suntem raniti sau nu mai avem paine, cand suntem respinsi si lacrimile ne invadeaza dureros. Cum se face insa ca, Dumnezeu nu mai apare cu atata putere in situatii banale ? Adica, atunci cand criticam cu duritate actiunile prietenilor sau ale partenerilor de viata sau cand ne uitam chioras catre casa vecinului nostru,cand dintr-o singura suflare azvarlim cu ura de moarte sabia catre cel ce ne spune un adevar….
Cand avem succes in viata si cand obtinem ceea ce ne dorim, atunci suntem obisnuiti sa zicem : „este doar meritul meu” !Atunci, Dumnezeu iese din zarui dar, cand vine declinul in viata, ne intoarcem spasiti spre rugaciune si, ne aducem aminte ca-L iubim totusi pe Dumnezeu.
Dan
septembrie 1, 2009 @ 9:20 pm
Ce este de fapt , iubirea pentru Dumnezeu si cum Il putem noi iubi ? Vrea el iubirea aceeasta pentru Sine ?
dan
septembrie 1, 2009 @ 9:22 pm
Tizul meu Dan, o vorba din popor spune frumos: „Nu uita de Dumnezeu in timp de pace, ca sa nu uite nici El de tine in timp de razboi” Cred ca asa s-ar echilibra situatia.
Vlad
iulie 21, 2010 @ 10:11 pm
Un „gand”
„Un astronaut şi un neurolog vorbeau despre credinţă. Astronautul zice: Eu am fost în cosmos de atâtea ori şi n-am văzut pe [zeitatea ta aici]. La care neurologul îi spune: Şi eu am făcut multe operaţii pe creier, dar n-am văzut nici un gând.”
– argumentum ad ignorantiam: absenta dovezii nu este dovada existentei
Din punct de vedere filozofic si stiintific dovezile trebuie aduse de catre persoana care face revendicarea.
Incompatibilitati aditionale:
Definitia pentru gand este ambigua si prin urmare trebuie inlocuita. (a se vedea articolul „Mintea” din 1950 „gandirii” poate fi vizualizat. (a se citi despre RMN functional) 💡
Dan
iulie 22, 2010 @ 6:43 am
Salutare Vlad 😀
„- argumentum ad ignorantiam: absenta dovezii nu este dovada existentei”
In acest caz putem spune ca absenta dovezii nu este dovada inexistentei. Ca urmare pozitia „agnostic” este mai rationala decat pozitia „ateu”.
Vlad cred ca incompatibilitatile aditionale sunt o concluzie gresita din pricina faptului ca intelegi definitia gandului ca fiind ambigua. Si chiar asa…un gand mai are nevoie de definitie?
Cat despre vizualizarea „gandului” cu ajutorul RMN-ului functional cred ca faci confuzie intre gandul in sine si activitatea cerebrala care este asociata gandului.
Insa evenimentele electrice de la nivelul creierului nu sunt acelasi lucru cu gândurile.
Gandurile si activitatea cerebrala nu se afla in relatie de identitate si nici nu putem afirma ca activitatea cerebrala cauzeaza gandurile. Gandurile si descarcarile electrice (capturate cu ajutorul RMN-ului functional) sunt in relatie de asociere, fara o relatie de cauzare stricta.
Ca sa intelegi mai bine despre ce vreau sa spun iti recomand sa citesti articolul:
http://wordarmy.org/2010/02/16/poate-exista-o-stiinta-a-gandurilor/
lucyo
ianuarie 28, 2011 @ 1:59 pm
Biblia: Cuvantul Domnul-ui!
Unde scrie în Biblie ca trebuie sa înălțam rugăciuni spre (către) Maica Domnului?
lucyo
ianuarie 28, 2011 @ 2:02 pm
Unde scrie în Biblie lucrul asta? credința ortodoxă?
admin
ianuarie 28, 2011 @ 2:08 pm
Stiti voi cine-i Maica Domnului ?
Ea este Imparateasa Heruvimilor, imparateasa a toata faptura; camara intruparii lui Dumnezeu Cuvantul ! Usa Luminii, ca lumina cea neapropiata ganditoare prin ea a venit in lume. Usa vietii, ca Viata Hristos prin ea a intrat ! Poarta cea incuiata prin care n-a trecut nimeni decat Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel ( cap. 44, 2 ).
Scara catre cer, pod catre cer; porumbita care a incetat pierderea sau potopul pacatelor, precum porumbila lui Noe a adeverit incetarea potopului. Cadelnita dumnezeiasca, ca a primit focul dumnezeirii si Biserica a Preasfantului Duh.
Cine este Maica Domnului ?
Este Mireasa Tatalui, Maica Cuvantului, si Biserica Duhului Sfant.
Stiti voi cine-i Maica Domnului ?
Cand auzi un blestemat de sectar ca nu crede in Maica Domnului, fugi, ca acesta este fiu al iadului. Vor vedea in ziua judecatii ceea ce spune la Psalmul 44 : De fata a statut imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata ( vers. 11 ).
Maica lui Dumnezeu, Imparateasa cerului si a pamantului, cata mila are de cei care au crezut in ea si au laudat-o, si cata urgie are sa vina peste cei care n-au crezut in ea !
Ce vor face sectele care nu cred in Maica Domnului si popoarele care n-o cinstesc ? Cand ea sta de-a dreapta maririi, sta de-a dreapta Sfintei Treimi ! Si cate miliarde de suflete care au credinta si nadejde in Maica Domnului vor trece usor vamile vazduhului si din moarte la viata, pentru ca au cinstit-o pe Maica Domnului. Deci, va rog sa nu lipseasca din casa Acatistul Maicii Domnului, Paraclisul si alte rugaciuni catre Maica Domnului ! Si la icoana ei sa arda candela permanent.
Cand vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos in brate, tu stii ce vezi acolo ? Cerul si pamantul ! Cerul este Hristos, Cel mai presus de ceruri; Ziditorul cerului si al pamantului; si Maica Domnului reprezinta pamantul, adica toate popoarele de pe fata pamantului, ca ea este din neamul nostru. Este din semintie imparateasca si arhiereasca.
Bratele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decat umerii heruvimilor si ale preafericitelor tronuri. Deci pe cine tine Fecioara Maria in brate ? Voi stiti pe cine tine ? Pe Cel ce a facut cerul si pamantul si toate cele vazute si nevazute.
Stiti voi cine este Maica Domnului si cata cinste, cata putere si cata mila are ? Este mama noastra, ca are mila si de saraci si de vaduve si de crestini. Pururea se roaga Mantuitorului Hristos pentru noi toti.
De cand i-a spus arhanghelul puterilor ceresti, Gavriil, care venise in Nazaret la ea cu crin, cine este Cel Care se va naste, zicandu-i : Bucura-te ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu tine ( Luca 1, 28 ), ea fiind fecioara, nestiind de barbat, l-a intrebat pe arhanghel : Cum va fi aceasta sa nasc, ca eu nu stiu de barbat ? Si i-a spus chipul zamislirii, ca prin auz va fi. Duhul Sfant va veni peste tine si puterea celui Preainalt te va umbri. Pentru aceasta si Sfantul care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema ( Luca 34, 35 ).
Ea s-a umplut de toate darurile Duhului Sfant devenind camara. Daca un om credincios intelege tainele mari dumnezeiesti, cu atat mai mult Maica Domnului. Ea si-a dat seama ca este camara lui Dumnezeu-Cuvantul. Si ganditi-va, cand Il purta in brate pe Hristos si-L alapta, sa ***a laptele de la ea : " Pe cine m-am invrednicit eu sa nasc si sa port in brate ?" De aceea ea s-a numit " roaba " (Luca 1, 38).
Iata cat har avea Maica Domnului ! Si fecioria, ca era de neam imparatesc, al lui David, si arhieresc, al lui Aaron, si nu facea nimic, daca nu era smerita. Cand a vazut ce misiune are ea pe pamant, i-a spus ingerului : Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau ! S-a numit " roaba ".
Dar a proorocit, cand s-a dus ea la Ierusalim : Iata, de acum ma vor ferici toate neamurile ! (Luca 1, 48) Ea isi dadea seama. A devenit maica dupa trup a lui Dumnezeu-Cuvantul. " Toate popoarele si ingerii si heruvimii, toate ma vor slavi de-acum. Asa a voit Dumnezeu sa ma aleaga din toate fecioarele de pe fata pamantului ".
Si atunci, cum Spune istoria, cand Mantuitorul era mic, ea il alapta, il punea intr-o fasa curata, alba si incepea a face sute de metanii la El si-I saruta piciorutele. Ca ea isi dadea seama : " Acesta pe care Il vezi prunc, este Dumnezeu cel mai inainte de veci ", cum canta Biserica : Fecioara astazi, pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera, Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavoslovesc si magii cu steaua calatoresc, ca pentru noi S-a nascut Prunc tanar, Dumnezeu cel mai inainte de veci. Isi dadea seama pe cine naste si pe cine poarta in brate.
(Cuvinte ale Parintelui Cleopa)
Laura-optimista
ianuarie 28, 2011 @ 6:50 pm
Încerc să-ţi dau şi eu un răspuns… deşi cred că explicaţia părintelui Cleopa, citată de către admin în comentariul anterior, este suficientă pentru a lămuri pe oricine doreşte să se informeze corect despre Ortodoxia noastră.
Întrebai unde scrie în Biblie că trebuie să ne rugăm Maicii Domnului. Sunt în totalitate de acord cu tine în privinţa faptului că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, este expresia scrisă a Revelaţiei divine şi, din acest motiv, trebuie cercetată cu totală încredere. Evit să intru în alte amănunte legate de modul de raportare al Bisericii ortodoxe la Sfânta Scriptură, pentru că ar trebui să scriu un comentariu exagerat de lung. Cert este că noi, toţi creştinii din toate confesiunile, suntem de acord în privinţa acceptării Scripturii drept cuvânt revelat de Dumnezeu. De aceea, cred că, dacă vom cerceta Sfânta Scriptură cu încredere şi o vom interpreta corect, vom puta găsi cu uşurinţă dovezi despre cinstirea Sfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu.
Uite, voi încerca să-ţi prezint interpretarea ortodoxă a pasajelor scripturistice care o menţionează pe Maica Domnului, iar tu îmi poţi răspunde dacă eşti sau nu de acord şi de ce. Astfel, prima fiinţă care, potrivit Bibliei, a comunicat cu Fecioara Maria în rugăciune şi a cinstit-o, a fost Arhanghelul Gavriil care, fiind trimis de Dumnezeu să-i vestească naşterea Mântuitorului Hristos, nu i-a transmis mesajul în mod obiectiv şi rece, ci i s-a adresat cu următoarele cuvinte pline de respect şi dragoste: "Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei"(Luca 1). Faptul că acest salut a fost cu totul neobişnuit este demonstrat de atitudinea Fecioarei care, precum ne relatează Evanghelistul, se întreba în sine: "Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?". Astfel, din textul biblic se poate observa faptul că Maica Domnului a fost mai puţin mirată de vederea îngerului, decât de modul în care acesta i s-a adresat. Mulţi sfinţi ai Vechiului Testament văzuseră îngeri şi primiseră mesaje, prin ei, de la Dumnezeu, dar niciunuia dintre ei îngerii nu le-au adresat asemenea cuvinte de preţuire.
După aceea, relatarea din capitolul 1 al Evangheliei după Luca se continuă cu vizita Mariei la Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul. Aceasta din urmă, precum spune Scriptura, văzând-o pe Sfânta Fecioară, a simţit că pruncul (viitorul prooroc Ioan) saltă de bucurie în pântecele ei şi, de aceea, plină fiind de Duhul Sfânt, a cinstit-o pe Maica lui Dumnezeu prin aceleaşi cuvinte, pe care i le adresase îngerul: "BINECUVÂNTATĂ EŞTI TU ÎNTRE FEMEI şi binecuvântat este Rodul pântecelui tău! Şi de unde cinstea aceasta pentru mine, ca să vină la mine MAICA DOMNULUI MEU? Şi fericită este aceea, care a crezut că vor fi împlinite întocmai cele spuse ei de la Domnul". Te întreb, dragă frate creştin, de unde a ştiut Elisabeta să reproducă întocmai cuvintele pe care, cu puţin timp înainte, însuşi Arhanghelul Gavriil le spusese Fecioarei Maria? Răspunsul este simplu, căci îl găsim chiar în textul sfânt: Elisabeta a spus aceste cuvinte "umplându-se de Duhul Sfânt", de Acelaşi Duh, Care-l inspirase şi pe Arhanghelul Gavriil pentru a o cinsti pe Maica Vieţii. În minunata cântare a Sfintei Fecioare Maria, pe care o putem citi tot în capitolul 1 din Evanghelia după Luca, găsim şi o profeţie, potrivit căreia Maria va fi "fericită de toate neamurile". Regret că, neavând mult timp la dispoziţie, nu-ţi pot indica şi versetele din care citez, dar sunt sigură că le vei putea identifica pentru că, din câte ştiu, una dintre principalele calităţi ale creştinilor protestanţi este faptul că sunt foarte bine informaţi în privinţa Scripturii, astfel încât dacă citesc un text biblic, imediat îl identifică. În plus, aceste versete evanghelice sunt foarte cunoscute, deoarece relatează despre începutul mântuirii noastre.
Astfel, din capitolul 1 al Evangheliei după Luca, aflăm faptul că îngerul Gavriil şi Sfânta Elisabeta, sub inspiraţia Sfântului Duh (în privinţa Elisabetei, Sf. Luca precizează clar că era inspirată de Duhul Sfânt), i-au adresat Maicii Domnului cuvinte de laudă, de cinstire şi ea însăşi, călăuzită tot de Duhul lui Dumnezeu, a prezis faptul că toate neamurile/ generaţiile de creştini o vor ferici.
Tot în Sfânta Evanghelie după Luca, în capitolul 11, se relatează că, în timp ce Domnul nostru Iisus Hristos ţinea o predică în faţa mulţimilor, mustrându-i pe farisei pentru persistenţa lor în necredinţă, "o femeie din popor" a strigat aceste cuvinte: "Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii la care ai alăptat". Atunci, Mântuitorul Hristos, Dumnezeul nostru, cum a reacţionat? Cumva a mustrat-o pe femeia respectivă pentru că ar fi exagerat în cinstirea ei adusă mamei Lui? Nici vorbă de aşa ceva! Dimpotrivă, Domnul Hristos a aprobat cuvintele acelei credincioase, spunându-i: "AŞA ESTE, dar fericiţi vor fi aceia, care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc". Deci, cum reacţionează Hristos, atunci când noi ne arătăm respectul şi iubirea faţă de iubita Sa mamă, care este şi a noastră? Ne încuviinţează, spunând "aşa este", dar… "fericiţi sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc". Dacă-mi este îngăduit să reformulez acest răspuns al Mântuitorului Hristos, aş spune astfel: "Aşa este, dar ea s-a învrednicit de această fericire de a deveni maica Mea, tocmai pentru că a ascultat şi a împlinit cuvântul lui Dumnezeu. Urmaţi-i exemplul, ca să fiţi şi voi fericiţi". Acum spune-mi, te rog, cum s-ar putea crede că Mântuitorul nu ar accepta preacinstirea maicii Sale, dacă El Însuşi a încuviinţat această atitudine care, iată, exista încă din perioada vieţii Sale pământeşti?
Ar mai fi multe de spus în legătură cu Biblia şi cu Maica Domnului, pentru că am în minte mai multe texte scripturistice, în care posibilitatea cinstirii Fecioarei Maria este clar atestată. Poate că voi mai scrie, dacă vei răspunde şi tu şi vei continua să fii la fel de dispus să intrii în dialog. Oricum, sper din tot sufletul că ceea ce am spus te-a ajutat, ţi-a fost de folos. Ştii, îmi pare foarte trist faptul că atât ortodocşii, cât şi protestanţii sunt creştini, cred în Adevăratul Dumnezeu şi acceptă Sfânta Scriptură drept cuvânt al Său, dar… au atât de multe diferenţe dogmatice. De asemenea, îmi pare trist faptul că vă este atât de dificil să înţelegeţi importanţa cinstirii Sfintei Fecioare Maria şi a celorlalţi sfinţi ai lui Dumnezeu, care sunt prietenii Săi şi ai noştri! Dintre toate confesiunile creştine, doar noi, ortodocşii şi catolicii înţeleg să-i venereze pe sfinţii lui Hristos. Ştii, este o atât de mare bucurie să ai o relaţie personală cu aceşti creştini minunaţi care, deşi nu mai sunt printre noi, ne pot auzi şi se pot ruga lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră! Aşa cum noi, cei care-L căutăm împreună pe Hristos, chiar dacă facem parte din confesiuni diferite, avem în mod firesc tendinţa de a comunica şi de a ne înţelege unii pe alţii, aşa cum noi ne rugăm pentru mântuirea celor apropiaţi ai noştri, la fel şi sfinţii lui Dumnezeu, adică cei care şi-au dedicat întreaga viaţă slujirii Sale şi au dobândit viaţa veşnică, se roagă pentru noi… nu pentru că Domnul Hristos nu ne-ar putea mântui şi altfel, ci pentru că El ne-a poruncit să fim solidari, să ne iubim unii pe alţii şi să ne rugăm unii pentru alţii, căci "mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului", iar pentru această iubire dintre creştini nu există graniţe şi obstacole. Nu are importanţă că sfinţii nu mai sunt printre noi… Ei s-au dăruit pe ei înşişi lui Hristos, iar El, Care este pretutindeni, ne poate unii unii pe alţii întru El, prin iubire.
Dumnezeu să fie cu tine!
Doamne ajută!
Laura Stifter
maria
ianuarie 28, 2011 @ 6:55 pm
"Îndrăzneşte, oare, cineva dintre voi, având vreo pâră împotriva altuia, să se judece înaintea celor nedrepţi şi nu înaintea celor sfinţi? Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? (Apost Pavel epist 1 catre Corinteni 6-1,2)