Un puzzle fără sfârşit…
Din ochi picura lacrimi prefacute in roua , prefacute in bucurie si seninatate …cantarea lacrimilor mele se inalta catre izvorul cel vesnic al iubirii Tale celei nemarginite.
Ne privesti si totusi, inimile pangarite le unesti in rugaciune. Vezi doi straini pierzandu-se in cuvintele lor nevrednice. Doi straini pierzandu-se pe aleea necuprinsa a egoismului. Doi tineri,ale caror ganduri vibreaza spre necunoscutul sens al iubirii divine.
Privirile sunt indreptate catre chipul Tau…genunchii se pleacă la rugă.. Coplesitoarea Ta iubire patrunde in sufletele noastre, incat cuvintele ne sunt transoformate in petale de crin . In palmele Tale se adapostesc lacrimile reci, dar totusi atat de calde…!
Cine sunt eu? Sunt omul care se ascunde sub masca unui copil inocent. Copilul din mine plange…Graiesc catre Tine nazuinta iubirii mele nedeslusite. Dar nu ma simt la capat de drum. Mai pot indura. Suferinta este cea care ma intareste. Doar simpla prezenta a celui pentru care inalt spre Tine aceasta rugă, imi este mai vitala decat orice. Sunt un muritor,al carui scop este de neatins. Stii bine ca pe treptele suferintei nu urc, ci ma cobor. Care-i scopul suferintei mele aici? Fara suferinta nu pot invata ce e iubirea…
Nu imi doresc sa aflu scopul acestei suferinte. Ma intreb doar daca va sosi acea zi sfanta care va unii doua inimi izvoratoare de iubire, inimi nascute din iubire…care vor bate una pentru trairea celeilalte.
Iubesc nu pentru a primi iubire ci iubesc pentru că iubesc, si nimic mai mult; iubesc numai pentru ca de la Tine am primit acest dar: deoarece Tu m-ai iubit mai intai. Iti mutumesc din suflet ca pot iubi, ca Tu m-ai invatat asta daruindu-mi Lumina Ta. Lumina cu care eu ma ridic,lumina cu care reusesc sa iubesc,dar nu pot sa ma fac iubita. Poate ca mai am de parcurs acest drum al Iubirii nemarginite…nu e neted si nu e plin de flori. Insa drumul meu este drumul Tau, drumul pe care m-ai intors pe calea ce duce spre mantuire. Inima mea tanjeste dupa acest Drum. Lacrimile mele curg cu speranta ca vor dezgheta inima celui cu care mi-ai intalnit privirea. Sufletul meu striga, striga spre infinit. Strig in zadar caci ecoul tot eu il aud. Doar Tu imi vezi iubirea si imi stropesti inima cu roua harului Tau… Sunt doar o piesa dintr-un puzzle fara sfarsit…
Sunt o copila, sunt eu, iar Tu esti in Mine. Doar Tu poti spune cine sunt eu.
(Georgiana)
Vasi
martie 4, 2010 @ 1:58 pm
Un articol frumos ! Dar oare, nu trebuie sa te golesti de tine mai intai, ca apoi sa aiba loc El ? Din clipa aceea cred ca nu vei mai spune „eu”;
Dar, Cineva stie ! As fi incheiat asa : „Sunt o copila, iar Tu esti in mine. Doar Tu poti spune cine sunt”
Doamne ajuta !
Daniel
martie 4, 2010 @ 10:57 pm
Ce cuvinte frumoase imbelsugate de caldura si bunatate Fie Ca Domnul Nostru Iisus Hristos sa iti Binecuvanteze calea in viata Georgiana si sa iti ofere din nectarul vietii.Fara suferinta nici alinare nu am gasi.
Georgiana
martie 5, 2010 @ 9:33 pm
Intr-adevar, fara suferinta nu gasim nici alinare, nici mangaiere…nici iubire. Dar prin aceasta suferinta, El ne ofera ,,nectarul” vietii.
Doamnne ajuta!