Un slujitor: „Eu ca preot nu sunt dator să catehizez în condițiile în care copilul vine după 12 ani de religie în școală.”

Undeva cândva un preot spunea acest lucru. Aș vrea să-i răspund acestui părinte și tuturor preoților legat de datoria preotului, episcopului și diaconului de a face cateheză continuă, cu program, săptămânal, nu doar predică duminicală.
Bucuriile Harului se cer împărtășite
La un moment dat vorbeam cu fiica mea despre bucuriile Harului, și încercam să-i explic că uneori Domnul trimite Harul Său în inimile noastre ca să ne bucurăm de El, cu El. Și ea mă întreba:
– Cum e când vine Harul? Ce simți? Tu ai simțit? Tu ai trăit asta?. I-am răspuns:
– Da, uneori, puțin așa… Nu știu să-ți explic cum e, decât că e pace, bucurie, liniște și.., dar ca să înțelegi mai bine trebuie să simți tu pe pielea ta.
Într-o zi având o discuție despre credință îmi spune:
– Tati, știu și eu cum e Harul lui Dumnezeu! Am simțit și eu!.
Eu mirat dar și bucuros o întreb:
– Cum e, tati?
– Într-o dimineață stând la rugăciune înaintea icoanei Domnului, deodată am început să fiu așa de bucuroasă că zâmbeam în continuu, nu mă puteam stăpâni. Și la un moment dat în acea stare mi-a venit un gând: Aș plec în toată lumea să spun tuturor ce bucurie am ca să cunoască și ei pe Dumnezeu și să se bucure ca mine.
Eu îi răspund bucuros:
– Da, tati, acesta e gând de la Dumnezeul nostru. Numai El putea să-ți dea o astfel de bucurie și un astfel de gând.
Ce lecție extraordinară putem învăța de la un adolescent aproape de vârsta maturității !
Cel ce se bucură de Dumnezeul nostru, vrea să-i cheme și pe alții ca să se bucure și ei! Acesta e gând dumnezeiesc nu omenesc, e gândul Domnului care vrea ca toți să-L cunoască și la cunoștința adevărului să vină.
Oare, preotul care e chemat la intimitate maximă cu Dumnezeu în rugăciune, în altar și în toate cele ale slujirii, nu are bucurii ale Harului? Oare aceste bucurii nu te îndeamnă să-i chemi și pe alții să se bucurie și ei? Când îi vezi pe oameni că se chinuie în păcate și în lumea această căzută căutând mereu cele materiale, și niciodată fiind fericiți, nu-ți vine să-i ajuți și să le arăți calea către adevărata fericire?
Sfântul Siluan Athonitul, unul din sfinții care a cunoscut dulceața Harului și bucuria relației cu Dumnezeu mai mult decât mulți oameni de pe pământ, spunea din inimă:
„Doamne, luminează norodul Tău prin Duhul Tău Cel Sfânt ca toţi să cunoască iubirea Ta.”
Preotul e chemat de Dumnezeu să învețe permanent pe oameni și să-i călăuzească prin Duhul Sfânt.
Iisus Hristos a predicat și catehizat continuu prin fiecare cuvânt și gest al Său
Când și-a terminat misiunea pe pământ, Domnul nostru Iisus Hristos a lăsat ca testament următoarea poruncă:
„Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28, 18-20)
Deci mai întâi să-i botezați și apoi să-i învățați și după ce au intrat în Biserica lui Hristos iarăși să-i învățați să păzească toate poruncile Lui. De două ori apare cuvântul învățați ca și cum Domnul ar vrea să sublinieze importanța extraordinară a misiunii preotului în catehizarea întregii lumi.
Domnul Hristos Însuși a făcut aceasta în toată viața Sa:
„Şi S-a întors Iisus în puterea Duhului în Galileea şi a ieşit vestea despre El în toată împrejurimea.Şi învăţa în sinagogile lor, slăvit fiind de toţi.” (Luca 4, 14-15)
Domnul Hristos învăța pe oameni căci îi era milă văzându-i că nu știu calea către Dumnezeu:
„Şi ieşind din corabie, Iisus a văzut mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei, căci erau ca nişte oi fără păstor, şi a început să-i înveţe multe.” (Marcu 6, 34)
Oriunde era și orice făcea nu pierdea o clipă fără să-i învețe pe oameni ceva:
„Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile.” (Luca 5, 3)
Predica de pe munte a fost probabil învățătura cea mai lungă pe care le-a dat-o oamenilor:
„Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:” (Matei 5, 1-2)
Și înainte de a face o vindecare, sau o înviere din morți sau o minune, învăța pe oameni, ca să înțeleagă ce văd. Așa a făcut și cu Maria înainte de a-l învia pe Lazăr:
„Şi a zis către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da. Iisus i-a zis: Fratele tău va învia. Marta i-a zis: Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi.
Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta?Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.” (Ioan 11, 21-27)
Și pe dușmanii Săi îi învăța Iisus deși știa că-L căutau să-L omoare. Și pe Mama Sa a învățat-o mereu, și pe ucenici. Toată viața Domnului nostru Iisus Hristos, fiecare secundă și fiecare gest au fost un mod de a ne învăța cum să trăim în bucurie cu Dumnezeul nostru.
Preotul e prin definiție apostol și învățător
Preotul oare nu e dator să urmeze întru toate modelului său suprem: Domnul nostru Iisus Hristos?
Dacă Iisus a învățat, vindecat, exorcizat, luminat și înviat pe oameni, oare preotul ce ar trebui să facă?
Proorocii, Apostolii, mucenicii, sfinții, monahii au predicat și învățat luminând întreaga lume
Ce-au făcut apostolii după ce au primit pe Duhul Sfânt la Cincizecime? Au ieșit imediat să predice fără frică și să învețe poporul cel ucigaș de Dumnezeu! (vezi predica lui Petru în Ierusalim).
Ce-au făcut mucenicii înainte de a fi omorâți? Au mărturisit în Cine cred și de ce cred, și abia apoi au pus capul sub sabie. De ce? Au catehizat, ca să dea mărturie înaintea conștiinței călăilor, doar doar și ei se vor întoarce la Dumnezeu!
Ce-au făcut mari sfinți și stâlpii Bisericii noastre Ortodoxe? Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur, Atanasie cel Mare, Dionisie Areopagitul, Iustin Martirul și Filozoful, Grigorie de Nazianz, Ambrozie al Milanului, Irineu de Lyon, Ciprian al Cartaginei, Fericitul Augustin, Maxim Mărturisitorul, Efrem Sirul, Isaac Sirul, Ignatie, Palama, Chiril și Clement al Alexandriei, Antonie cel Mare, Nectarie din Eghina, Paisie Aghioritul, Iosif Isihastul, Sofronie Saharov, Ioan de Kronstadt și mulți mulți alții?
Au predicat și învățat pe oamenii continuu! Au luminat continuu! Au curs din mâna lor râuri de cerneală ca să nu lase poporul în întunericul necunoștinței de Dumnezeu!
Ce au făcut monahii din pustia Egiptului și din toate mănăstirile lumii? Au dat mai departe tuturor celor dornici învățătura despre îndumnezeirea sufletului alături de Dumnezeul nostru!
Ce au făcut proorocii din Vechiul Testament?
Ieremia a predicat 40 de ani poporului Israel anunțându-le că vine peste ei mânia lui Dumnezeu. Isaia a predica de-a lungul a 60 de ani. Osea a predicat tot 40 de ani. La fel și toți ceilalți!
Zeci de ani au predicat înaintea unui popor care-i prigonea și care până la urmă i-a ucis.
Toți profeții au învățat poporul continuu aducându-le înaintea adevărul și voia lui Dumnezeu, întârindu-i în poruncile Lui și alugând învățăturile greșite.
Ce zice Biblia despre cunoaștere și învățătură?
Toată Biblia are ca fir roșu de la început la sfârșit „cunoașterea lui Dumnezeu” și „înțelepciunea”. Aș putea lăsa aici sute de citate despre asta. Tot psalmul 118 este despre setea continuă de cunoaștere a adevărului, despre a mânca Scriptură pe pâine.
Însăși Iisus Hristos, Dumnezeul nostru este Rațiunea Suprema, Logosul, Înțelepciunea lui Dumnezeu, este Persoană care se revelează spre cunoaștere.
Ortodoxia toată este cale spre cunoașterea continuă a lui Dumnezeu!
Și cum vom cunoaște de nu vom fi învățați?
Și cum vom învățat toate deodată dacă Dumnezeul nostru spune că avem nevoie de o veșnicie ca să-L cunoaștem?
„Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Ioan 17, 3)
Părinte drag, toată creația este revelație dumnezeiască, adică descoperire a Înțelepciunii lui Dumnezeu pentru ca omul să-L cunoască din cele create! Toată creația este o carte scrisă în care citim lucrarea lui Dumnezeu spune Sf. Maxim Mărturisitorul.
Toate întâmplările vieții sunt ocazii de întâlnire și cunoaștere a lui Dumnezeu de către oameni!
Toate cele create în cer și pe pământ sunt Înțelepciune a lui Dumnezeu, Treimea de Persoane care se află în maximă relație de iubire, care se descoperă oamenilor.
Cum oare n-aveți ce învăța pe oameni?
Ortodoxia este prin definție CALE și CUNOAȘTERE a Dumnezeului celui viu!
Cine va învăța pe oameni calea cea înaltă a viețuirii duhovnicești?
Oare nu preotul?
Misiunea preotului este în primul rând învățătorească și abia apoi liturgică! Căci mai întâi omul aude cuvântul lui Dumnezeu și abia apoi se trezește.
Predica e motorul Bisericii !!!
Predica e locomotiva care trage!
Cuvântul e cel care cheamă și luminează pe om!
Închei cu un citat din Biblie despre emergența catehezei continue în misiunea episcopului, preotului și diaconului:
Iată ce zice Domnul profetului Osea:
„Poporul Meu va pieri, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul. Şi pentru că tu ai trecut cu vederea cunoaşterea Domnului, Eu te voi da la o parte din preoţia Mea. Şi fiindcă tu ai uitat de legea Domnului, şi Eu voi uita pe fiii tăi. ” (Osea 4, 6)
Părinte, mă iertați că îmi permit să vă învăț, dar și inima mea arde ca toți oamenii să-L cunoască pe Domnul și la cunoștința adevărului să vină.
Mă doare sufletul că-n biserici se fac doar slujbe și construcții!
Autor: Claudiu Balan
PS. În poză e marele predicator al neamului nostru și mărturisitor din temnițele comuniste, părintele Ioan Iovan. Ce cuvânt avea părintele Ioan! De muta munții și inimile oricui!