Mi-am găsit astfel liniştea, m-am rugat sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, şi ei mi-au trimis un soţ extraordinar

Vreau să adresez mărturia mea tuturor, celor care şi-au păstrat fecioria până la căsătorie, şi celor care au pierdut-o.

Am 27 de ani, şi provin dintr-o familie destul de modestă, cu posibilităţi financiare limitate. Aşa cum au putut, părinţii şi rudele m-au ţinut în şcoală şi s-au străduit să-mi ofere o educaţie sănătoasă, aşa cum au primit-o şi ei de la bunici, chiar dacă nu au fost neapărat prea ataşaţi de Biserică, nu au postit şi nu au mers la Liturghie duminică sau în sărbători.

Astfel, că la început, deşi nu am avut un set de principii religioase pe care să mă bazez, mi s-au oferit ceva valori morale, de bun simţ, printre care şi aceea de a fi cuminte, de a intra, aşa cum se spune în popor, domnişoara în Biserică.

Am avut-o ca exemplu înainte pe mătuşa mea, pe care o admirăm mereu pentru aceasta şi pentru multe alte calităţi pe care le avea. Spun le avea, pentru că astăzi cu durere în suflet, constat că şi ea a început să se ia după duhul lumii de azi, şi să nege că acest lucru, atât de frumos şi curat, are aşa o mare importanţă. Şi acum mă întreb, oare în sufletul ei, ce crede cu adevărat? Cred că aceasta conformare la aşa-zisele timpuri de acum nu face decât să o apese şi mai tare, atât că nu vrea în ruptul capului să recunoască, din mândrie.

Cu ajutorul Domnului, am reuşit mereu să am curajul peste tot să-mi impun punctul de vedere, ca pe ceva absolut normal, şi să mă păzesc de ispitele ce le-am avut în cale în adolescenţă (liceu şi facultate). Şi nu au fost deloc puţine! Am făcut multe greşeli, dar Hristos mereu mă ridică, apropiindu-mă tot mai mult de Casa lui, dăruindu-mi încercări grele, şi suferinţe care m-au condus la un duhovnic iscusit.

Mi-am găsit astfel liniştea, m-am rugat sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, şi ei mi-au trimis un soţ extraordinar, nu numai care mi-a înţeles dorinţa de a ne cununa înainte de orice, dar care a postit, s-a rugat şi s-a spovedit împreună cu mine aceluiaşi părinte, încă din timpul scurtei noastre prietenii, căci nu am stat mult pe gânduri, inima ne-a spus că suntem unul pentru altul şi în 4 luni eram deja o familie creştină.

Am fost mireasă în anul 4, cu o lună înainte de licenţă. Fiind cu pregătirile de nuntă… o nuntă mai mult în familie şi cu prietenii apropiaţi, lucrarea mea rămăsese nefăcuta, dar soţul m-a ajutat să o termin la timp, deşi nu era specialitatea lui, m-a ajutat să învăţ, să iau licenţa. La slujba de cununie, când am primit cununia pe cap, cred că am radiat o bucurie atât de profundă, pentru că nu ştiu de ce, dar părintele a exclamat: Regino!

Iar la festivitatea de absolvire, unde a venit şi el să fie alături de mine, eram amândoi fericiţi! Atunci am întâlnit la baie mai multe fete, şi ele mă întrebau de ce radiez aşa de bucurie. Le-am răspuns că sunt împlinită, pentru că am fost cuminte, şi Dumnezeu m-a răsplătit cu un soţ minunat, şi că le sfătuiesc şi pe ele să se păstreze curate, dacă vor fericirea. Una dintre ele m-a dezaprobat, spunând că nu crede în astfel de prostii. Sunt poate numai pentru mine! Astfel de lucruri să le urmez eu în continuare. Eu mi-am privit însă chipul în oglindă, şi era frumos şi luminat, cum de puţine ori în viaţa l-am avut. Asta spune tot!

Azi sunt 4 ani trecuţi de atunci, fraţilor, iar eu cu soţul meu tot în bună înţelegere şi rânduiala. Mi-a spus că mă iubeşte cel mai mult pentru acest lucru: că dorinţa mea e să nu mă abat de la drumul drept. Chiar dacă şi între noi mai apar mici certuri, cu ajutorul lui Hristos care ne vorbeşte prin Biserică le depăşim pe toate. Suntem modeşti, dar mulţumiţi cu ce avem şi că avem sănătate!

Vreau să încurajez pe toţi tinerii să se păstreze curaţi până la altar. Şi chiar dacă au greşit, şi oricât de mult sau de grav au făcut-o, vreau să nu uite, că prin spovedanie chiar şi fecioria poate fi recăpătata de la Domnul Hristos.

Căinţa sinceră, şi păstrarea în curăţie apoi aduc şi mai multe roade ca şi când s-ar fi păstrat dintâi. Uneori Dumnezeu ne îngăduie să cădem, căci aşa, ajungem să conştientizăm mai adânc şi să-L iubim şi mai mult.

Am prietene care au greşit, dar prin spovedanie au redobândit starea de curăţie. Acum au familii bine plăcute Domnului, şi câtă bucurie e în inima mea când ne întâlnim şi le văd blândeţea minunată şi chipul luminat! Dumnezeu să ne ajute tuturor să-i primim darurile de viaţă făcătoare, ca să vedem raiul, încă de aici de pe pământ!

O îmbrăţişare imensă.

(Cristian Rodica)