Skip to content

11 Comentarii

  1. Iuliana
    mai 30, 2009 @ 12:21 pm

    Minunat este Dumnezeu intre sfintii Sai! Pe care nici nu-i cunoastem datorita smeritei lor vieti.

    Reply

  2. Georgiana
    mai 30, 2009 @ 1:01 pm

    f frumoasa mica poveste..
    Si noi ar trebuii sa fim ca acel copil…:-)

    Reply

  3. Claudiu
    mai 30, 2009 @ 2:17 pm

    Ce mi-ar placea sa fim si noi asa inocenti si curati, sa vorbim cu Dumnezeu ca si cum am vorbi cu mama noastra.

    Reply

  4. andrei
    mai 30, 2009 @ 3:51 pm

    …unii suntem asa de ticalosi ca ne-am indepartat si de mamele noastre, care ne iarta si ne asteapata cu drag pe Cale! Dar Mantuitorul!!! cata bunatate are si ne iarta , chiar daca ne lasam pe bratele Sale chiar si inainte de ultima suflare!? Acest site incepe sa ma linisteasca din ce in ce mai mult! Doamne Ajuta si HRISTOS S-A INALTAT!

    Reply

  5. ionutz
    mai 30, 2009 @ 5:02 pm

    Cred ca incep sa ne farmece povestile:D

    Reply

  6. camelia
    mai 30, 2009 @ 6:58 pm

    minunata povestioara;mi-aduce aminte de intamplarea povestita de
    Parintele Rafail Noica – O intamplare din lumea ortodoxa
    http://www.youtube.com/watch?v=kP7s3pRNl6M

    Reply

  7. admin
    mai 30, 2009 @ 9:30 pm

    Andrei ma bucur ca ti-e de folos site-ul, dar cred ca Dumnezeu iti da bucuria pe care o simti in suflet.

    Reply

  8. Ionutzu18
    februarie 17, 2010 @ 5:48 pm

    Georgiana, dar nu crezi ca s-ar putea sa aduci degeaba mancarea?… crezi ca v-a manca cu tine?…eu unul cred ca el totdeauna mananca cu noi, sufera cu noi, se bucura cu noi…:-)

    Reply

  9. ingrid
    februarie 17, 2010 @ 6:01 pm

    Eu am impresia ca povestioara a fost cenzurata, i s-a scurtat finalul care este si acela foarte folositor duhovniceste.

    Reply

  10. Laura-optimista
    mai 31, 2010 @ 9:44 pm

    Vă voi spune şi eu o povestioară cu tâlc despre Dumnezeu. 🙂
    Un intelectual ateu, trecând pe o stradă, a văzut un copilaş, care îşi făcea semnul Sfintei Cruci în faţa unei biserici. Atunci, plin de orgoliu, ateul i-a spus copilului: „Măi, copilaş, uite, dacă tu-mi spui mie unde este Dumnezeu, eu îţi promit că-ţi dau un măr!” Copilul, privind nedumerit o clipă, a răspuns zâmbind: „Domnule, eu vă dau două mere, dacă-mi spuneţi unde nu este Dumnezeu.” 🙂
    Domnul nostru, Care este prezent pretutindeni, să fie întotdeauna cu noi şi întru noi!
    PS. Această anecdotă, pe care v-am împărtăşit-o, a fost rostită de către vrednicul de pomenire părinte mitropolit Antonie Plămădeală în cadrul unei conferinţe.
    Dumnezeu fie cu noi!

    Reply

  11. Bogdanabogdana.c
    iulie 8, 2010 @ 6:14 pm

    Intr-adevar exista o versiune mai lunga 🙂

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *