Unde iti semeni ravna?

“Nu va amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ce va semana omul, aceea va si secera. Cel ce seamana in trupul sau insusi, din trup va secera stricaciune; iar cel ce seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica.” (Galateni 6:7-8) …Iar vietuirea noastra ne vadeste ca suntem oameni ravnitori mai mult la trup decat la suflet.

Ne ostenim adesea pentru hrana trupului cu prepararea feluritelor mancaruri, care mai de care mai gustoase si de rasfat pantecelui, dar zabovim de multe ori in a culege hrana duhovniceasca, gatita de Dumnezeu prin sfintii Sai, si care sta gata sa fie servita si sa ne rasfete sufletele pe saturate.

Ne impodobim cu haine frumoase spre a placea noua si celor din jur, dar haina sufletul o lasam mereu roasa si murdarita de pacat. Tocmai haina care ne este biletul de intrare in vesnicie, tocmai pe aceasta nu o ingrijim. Prin acestea se vede ca avem cu totii ravna in noi, dar de multe ori nu o carmuim cum trebuie.

Si nu se cade, ca asa cum ne ferim picioarele de gropi, de piedici si de necuratii, sa ne ferim si sufletul de a cadea in pacat si in mizeriile pe care ni le aduce? Cum oare ne rusinam atunci cand ne impiedicam pe strada in vazul cuiva, dar atunci cand ne impiedicam cu obisnuinta in pacate nu ne rusinam de nimeni si nimic?

Asa cum alergam iute sa ne inbaiem trupul ca sa fim curati atunci cand vedem ca incepe sa miroasa urat, si-l dam cu felurite parfumuri sa fim placuti, oare nu se cade ca macar pe-atata sa ne spalam sufletul prin lacrimile pocaintei? Nu se cade sa alungam miasma egoismului din noi cu dusul milosteniei?

Si cand te dai seara de seara cu diferite creme pentru pastrarea tineretii, de ce nu-ti ungi si sufletul ranit de pacate cu alifiile rugaciunii si ale cugetarii la cele sfinte? De ce sa-ti straluceasca fata trupului in intunericul noptii, care pana la urma ajunge zbarcita si urata la infatisare oricat te-ai stradui, cand chipul sufletului sta inegrit de rautati si la lumina zilei?

De ce atata osteneala si pretuire din partea noastra pentru trupul acesta care va fi mancat de viermi mai devreme sau mai tarziu, iar pentru sufletul nostru nu facem aproape nimic? De ce atata ravna pentru desertaciuni? Si doar nu-s multe lucruri de facut, ci chiar unul singur. Nu este nevoie sa alungam ravna cea rea din noi, ci sa o preschimbam in ravna cea buna, atata tot.

Asa cum ne pierdem timpul in fata oglinzii ca sa vedem cum sa indepartam imperfectiunile trupului, tot asa sa ne petrecem timpul si in fata oglinzii constiintei noastre ca sa vedem ce avem de indreptat la suflet.

Asa cum alergam iute la doctor atunci cand ne loveste vreo boala in trup, tot asa sa alergam la duhovnici atunci cand este bolnav sufletul.

Asa cum ne ingrijim trupul cu hrana buna si proaspata tot asa sa ne hranim inima si mintea cu hrana cea duhovniceasca si vesnic nestricacioasa.

Asa cum trupul il hranim la timp ca sa nu sufere foame, tot asa si sufletul sa-l hranim mereu caci nu se va hrani omul doar cu paine ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu.

Semanati ravna acolo unde roadele nu putrezesc, acolo unde dobandim roadele vesniciei. Semanati ravna voastra „în pământul cel bun” . Semanati gandurile, faptele, timpul si visele voastre in ograda lui Dumnezeu.