Unde să mă duc eu, Doamne, să-mi plec inima cea rea ?
Cu privirea-mi îndurerată / Caut liniştea ce odinioară / O aveam pe chipul meu.
Slabănog de atâtea rele / Nu cutez a mă privi / Lanţuri grele sunt în juru-mi / Spini în sufleţelul meu.
Unde esti Tu oare Sfinte / Ca în braţe să mă iei , / Să mă alini cu duioşie / Vorbe dulci să îmi şopteşti / Inima să mi se îndoape, / De al Tau Chip Nemuritor.
Dor şi jale m-a cuprins, Ale mele lacrimi multe / Vestejesc obrajii mei. / Un surghiun mi-e viaţa întreagă / Fără Dulcea-Ţi Mângâiere! / Vin-o iar la căpătâiu-mi /
Vin-o în grabă să mă iei / Să mă smulgi din al său loc, / Plin de negura şi foc, / Rănile să mi le ştergi.
Vindecă-mi durerea-mi mare / Ce-a cuprins întreaga-mi fiinţă / Ce-nsetează după Tine!
Tu eşti Apa mea Cea Vie, / Tu eşti Veşnicia-mi Sfântă / După care mă topesc.
Tare dor îmi e de Tine / Domnul meu Iubit şi Sfânt!
Dulce dragoste Iisuse, / Domn al sufletului meu. / A mea Sfîntă întărire / În necazuri şi nevoi. A mea Sfîntă izbăvire / De vrăjmaşii pierzători.
Smerit glas al veşniciei / Ce răsare dintre nori, / Ca o Sfîntă adiere.
Unde să mă duc eu ,Doamne, / Să-mi plec inima cea rea, / Unde trupu-mi să-mi aştern, / Să se închine Ţie Doamne / Spre-a ta Sfîntă Slavă în veci / Să petrec în nemurire / Ca o rugă să mă fac, / Să mă înalţ la Tine Sfinte, / Să petrec în bucurie De-acum pînă-n vecie!
(Maria)
