Unde sunt faptele mari ale creștinilor ortodocși?
Pentru a nu ne mai lăuda așa de mult cu credința noastră, ci mai degrabă să împlinim în fapte ceea ce Dumnezeu ne învață, vă prezint mai jos un filmuleț, care poate o să vă pună gânduri.
https://www.youtube.com/watch?v=kIWfC2fWLLA
Suntem creștini ortodocși și ne bucurăm de asta, și adesea ne punem problema: „Oare persoanele de altă credință se mântuiesc?” în loc să ne întrebăm mai des: „Oare eu fac ceea ce-mi poruncește Dumnezeu, ca să nădăjduiesc la mântuire ?”
Suntem creștini ortodocși, dar cine dintre noi a luat un om al străzii în casă? Cine a invitat un sărac la masă cu familia sa? Cine a fost vreodată în penitenciar să-i viziteze pe cei întemnițați? Cine și-a dat haina de pe el pentru cel care stă în frig pe stradă? Cine a renunțat la binele lui pentru binele aproapelui? Cine a ridicat un om beat căzut pe stradă, și l-a îngrijit, ducându-l la casa lui? Cine a ascultat off-ul celor singuri și nebăgați în seamă de nimeni? Cine dintre noi are curaj să înfieze un copil orfan, chiar dacă mai are doi deja? Cine, atunci când n-are bani, se împrumută pentru a face milstonie, așa cum făceau sfinții? Cine mai are curaj să facă 13 copii? Cine are ușa casei sale deschise pentru toți?
Unde sunt faptele mari ale noastre, ale celor botezați în numele Sfintei Treimi, ale celor care suntem așa de bine înrădăcinați în viata Bisericii? Noi cei care ascultăm atâtea sfaturi duhovnicești, noi cei care avem atâtea mii de exemple de sfințenie în calendar… unde sunt faptele noastre mari?
Un reportaj al unei televiziuni americane arată cum un cetățean își oferă casa în care locuia singur, spre închiriere timp de un an gratuit unei familii sărace. El se mută înapoi la părinți. De precizat că avea o casă frumoasă, modernă, pe care și-o amenajase cu drag.
Gestul său e o urmare a educației pe care a primit-o de la tatăl său avocat, care era un om foarte generos. Reporterul spune că în casa lor mai mereu era o persoană în plus, cineva care avea nevoie de ajutor.
Să nu înțelegeți cumvă că acuz Biserica noastră sau ridic în slăvi alte credințe și religii, ci vreau doar să conștientizăm cu toți că vor fi unii care intră înaintea noastră în Împărăția cerurilor, doar pentru simplu fapt că noi n-am împlinit în fapte ceea credem și știm.
(Claudiu Balan)
GeoAlena
ianuarie 14, 2013 @ 4:48 pm
Astfel de oameni imi dau putere, sa-i ajute Dumnezeu
Meiloiu
ianuarie 14, 2013 @ 9:37 pm
1-Daca ne-ar fi mantuit numai faptele bune si morala , nu am fi avut nevoie de Dumnezeu , de harul Sau si mila Sa.Cum ramane cu sangele varsat de atatia sfinti ptr apararea credintei ortodoxe ( nu ptr apararea vreunui cult ) si cu ceea ce propovaduieste Sf.Ap.Pavel (Galateni c1.v6-9).
2-Sunt ortodocsi care fac milostenie (cunosc destui), dar nu toti ii iau exemplul lui Gigi , sa se afiseze de fiecare data cand fac o fapta buna.Asa cum sunt exemple negative (suficiente) si in randul celeilalte tabere (ex:pastorii protestanti , care se imbogatesc din „zeciuiala „ membrilor).
3-„ unde sunt faptele noastre mari?„
Fapte noastre „mari „ar trebui sa fie faptele noastre bune , „mici „, de zi cu zi, dupa posibilitatile noastre.
Claudiu Balan
ianuarie 14, 2013 @ 9:46 pm
Salut Monica,
Eu personal nu cunosc pe nimeni pe care să-l fi văzut, auzit, sau de care să-mi povestească cineva, să fi luat un om al străzii în casă o noapte. Sau să fi luat un sărac la masă cu familia lui. Sau să-i fi dat un apartament din cele 3-4, etc.
Faptele noastre bune trebuie făcute întru ascuns, dar totuși trebuie să observăm și faptul că de la un punct încolo creștinismul înseamnă suferință, jertfă, lepădare de sine, iubire multă, fapte mari…. și puțini, foarte puțini sunt cei care le împlinesc.
Noi, cei care mergem așa de des la Biserică ar trebui să avem fapte muuuuuuuult mai mari decât ceilalți din jur, și totuși nu e așa… abia abia dacă ieșim în evidență cu câte ceva… în rest suntem la fel ca ei…
Îți dau doar câteva subiecte la care creștinii au sărit imediat în aer de supărare: epilarea femeilor, barba bărbaților, parfumurile, machiajul, pantalonii la femei, contracepția, numărul de copii, vaccinurile, asigurările, etc.
Dacă noi nu le putem împlini pe cele mici, enumerate mai sus, atunci cum oare să le împlinim pe cele mari?
Meiloiu
ianuarie 15, 2013 @ 6:51 am
De unde ai tu garantia ca cineva daca poarta batic sau nu se parfumeaza automat face si fapte de milostenie sau este bun la suflet?Sa stii ca am vazut astfel de oameni care care in biserica fiind judecau pe altii.Dupa cum sunt sigura ca exista si persoane care implinesc si lucrurile mai marunte si pe cele mai mari.
Mi se pare ca in acest articol se aduce un fel de admiratie nejustificata fata de cei de alta credinta .
Nu toti trebuie sa viziteze inchisori , sa aiba 13 copii sau sa infieze orfani.
Cati dintre cititorii site-ului au vizitat pe cei din inchisori ?Putini.Dar in campania Dvs au fost destui studenti , elevi etc care au donat din cartile pe care le aveau.
O colega de serviciu a adoptat un copil , ramas fara parinti.
Despre o persoana din parohie cu greu am aflat de altcineva ca se ocupa de un asezamant de copii .Vorbeam cu fata asta si habar nu aveam de lucrul acesta.
De la cineva am aflat ca duhovnicul meu nu numai ca i-a botezat o ruda de alta credinta fara sa-i ceara bani , ci l-a si ajutat pe respetivul , dandu-i o suma destul de consistenta la acea vreme. Am doua amice care viziteaza si ajuta pe copiii bolnavi de la Budimex.Problema e ca noi ne uitam cu jind in ograda altuia si nu vedem exemplele de langa noi.
Claudiu Balan
ianuarie 15, 2013 @ 7:55 am
Monica, americanii nu sunt și ei oameni?
Față de ce credință aducem admirație?
Se spune ceva în reportaj de credința sau Biserica acelui om? Nimic, absolut nimic.
Atitudinea aceasta agresivă față de alte credințe nu e una în Duhul lui Dumnezeu.
Da, și dacă admirăm faptele oamenilor de altă credință, cu ce greșim? Tot binele se face numai în Dumnezeu și prin El. Orice om face binele pe planeta asta, indiferent dacă e hindus, păgân sau iudeu, îl face prin ajutorul lui Dumnezeu.
Din trei mii de articole de pe acest site în care se vorbește numai despre Ortodoxie, te deranjează un articol care vorbește și de credința altora?
Să știi că și cei de alte credințe se mântuiesc, ca unii ce s-au născut și au moștenit credința de la părinți și n-au avut posibilitatea să aleagă. Așa că ar trebui să ne comportăm mai frumos cu ei.
Ai auzit de Patrologia Graaeca? Este o imensă colecție cu scrieri ale Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe, pe care teologii ortodocși o folosesc în mai toate lucrările lor. Are 166 de volume… adică mii și mii de pagini. A fost realizată de Jean Paul Migne, un catolic.
Crezi că Dumnezeu lucrează doar în Biserica Ortodoxă?
Nicidecum.
Ar trebui să arătăm iubire față de întreaga creație a lui Dumnezeu. Sfinților le era frică să calce pe un fir de iarbă ca să nu-l omoare, iar noi îi tratăm pe cei de altă credință ca pe niște câini.
Ar trebui să ne arătăm Ortodoxia prin iubire, nicidecum prin îngâmfare.
Ana
ianuarie 15, 2013 @ 8:51 am
Monica, eu cred ca lucrul pe care putem sa-l observam din video clip este ca putem sa facem fapta buna. In cazul celui din video fapta lui buna e facuta la un nivel mare, nivel pe care noi cu resursele noastre nu suntem in stare sa-l facem, insa putem face milostenia si altfel.
Sunt insa convinsa ca omul nu a facut asta tam nesam, caci putea s-o faca de mult timp. El a auzit de undeva de seriozitatea acestei femei, a fost indurerat ca fiul mare a plecat de acasa si a vrut sa restabileasca linistea la ei in casa.
Si la noi sunt o multime de oameni simpli, saraci care merita ajutati. Din nefericire din perioada comunismului ne-a ramas neincrederea in oameni.
Meiloiu
ianuarie 15, 2013 @ 9:03 am
Biserica Ortodoxa si noi aratam sau ar trebui sa aratam iubire fata de ei.Problema este ca tu ii cam ridici in slavi pe ei ignorand exemplele pozitive din randul fratilor ortodocsi. Mai mult confuzi lucrurile.
Daca eu sau altii spunem ca ortodoxia este credinta cea adevarata asta nu inseamna automat ca ne credem mai buni ca altii si nici ca ii uram, pur si simplu spunem ceea ce suntem datori- Adevarul.
Pe de alta parte -daca toti am implini macar lucrurile elementare -post , spovedanie , milostenie , pocainta , rugaciune – altfel ar sta lucrurile.Multi dintre noi ne complacem insa in starea de pacat.
ginel
ianuarie 15, 2013 @ 9:12 am
Eu cred ca trebuie sa luam aminte la forta cu care acei oameni cred cu tarie in credinta lor ,chiar daca este pagana.Avem atatea exemple ..Cred ca pe noi nu ne deranjeaza in ceea ce cred ei ci faptul cum o fac.Noi desi sustinem ca suntem ortodocsi ,nu facem prea mare lucru ;uitam de frati ,surori,mama,tata,ce sa mai zicem de cei din jurul nostru..ne vindem unul pe altul doar pentru a ne atinge scopul..Ceilalti desi au o credinta pagana sunt opusul nostru in fapte.Cred ca avem multe de invatat de la ei..
Claudiu as vrea sa iti pun o intrebare :
Cum poti sa primesti pe cineva in casa ta in ziua de azi avand in vedere toate ororile care se intampla ? Cine iti garanteaza ca vei mai fi in viata a doua zi ? Daca azi faci o fapta buna ,in cele mai multe cazuri persoana te rasplateste cu rau ,in cel mai fericit caz nu isi mai aduce aminte.Faci o milostenie si putin mai tarziu vezi acea persoana cu sticla de alcol in mana sau pachetul de tigari ,sau poate ca fac parte din anumite retele.Crezand ca faci un bine de fapt ii faci un mare rau..Oare ce este mai bine ? Stiu ca Dumnezeu vede toate acestea si va aprecia fapta noastra,dar este foarte greu..
florin m
ianuarie 15, 2013 @ 10:16 am
E frumos articolul (strict articolul) si cred ca pe oricare din noi ar trebui sa ne rusineze tare rau sa-i vedem pe altii (inclusiv, sau mai ales de alta credinta) ca fac ceea ce noi nu facem, desi stim ce trebuie sa facem. Caci noua mult ni s-a daruit si mult ni se va cere. Problema e ca nu prea ne comparam cu Domnul Hristos sau cu sfintii Sai, ci de multe ori ne comparam cu cei cu care ne convine, fata de care avem ceva in plus. Hei, iata ca ne pot rusina si unii eterodocsi, care nu pot fi pusi nici macar la pomelnic la Sf. Liturghie, si asta ar trebui sa ne alarmeze (si sa multumim Domnului ca are grija ca prin pilde bune sa ne apropie mereu de El)!
Cu toate astea, sa nu uitam nici ca in Ortodoxie [u]se da de pomana[/u] foarte mult, fata de alte „credinte” sau „religii” unde nu prea exista asta in mod organizat la lacasurile de cult, ci se face de diferite organizatii, asociatii etc. Ei, „dragii mosului”, la noi in Ortodoxie lucrul asta se face in primul rand de Biserica. In plus, foarte multe biserici (parohii) organizeaza colecte pentru ajutorarea celor saraci. In alte „credinte” si „religii” nu prea se intampla asta, in schimb acolo exista „societati de binefacere”. Contactul tau nu este cu omul sarman sau cu Preotul, ci cu angajatul societatii. Dar dam noi macar acolo, la biserica? Aducem noi daruri la Sf. Liturghie?
Desigur ca cei nu prea dusi la biserica nu au de unde sa stie asta si tind sa ii admire peste masura pe „altii”, plangandu-se ca aici in Ortodoxie lipsesc „faptele mari”. Tocmai aici, in [i]Credinta dreapta[/i]!
Cred ca avem foarte multe exemple bune chiar aici, trebuie doar sa „cascam ochii” – s-ar putea sa fie chiar langa noi, dar noi, din cauza ca ne cautam mereu scuze (n-am bani, mi-e teama etc) nu mai putem vedea nici pana la ei.
Sunt de acord cu Monica aici: „Pe de alta parte -daca toti am implini macar lucrurile elementare -post , spovedanie , milostenie , pocainta , rugaciune – altfel ar sta lucrurile.”
Nu poti sa faci „fapte mari” daca nu le faci pe-alea „mici” ([b]pocainta[/b] in primul rand). Ca ortodocsi, putem cadea in capcana de a visa sa facem „fapte mari” uitand ca nu putem da nimic in schimb pentru sufletul nostru si ca pocainta adevarata este cea mai mare fapta buna, aceea dupa care alergau toti Sfintii Parinti – cati dintre noi ii luam si pe Sfinti ca exemplu?
O fapta buna si foarte mare este MILA, atat cea exprimata material, prin daruirea de bunuri, cat si cea exprimata prin cuvinte. Demonstratiile de genul [i]”eu sunt mai destept, stiu mai multe decat tine, deci ai dreptul sa taci”[/i], atat de intalnite in zilele noastre, arata tocmai substratul „de drept” al articolului: NU VREM sa facem fapte mari (la care doar nazuim si ne plangem de putinanatea lor doar asa, ca vulpea de acrimea strugurilor). Noi stim ca „daca vrei, poti” sau „dai vointa, iei putere”, dar ceea ce nu ne lasa este tocmai acrimea gandurilor noastre si putinatatea inimii.
Sa fii mai bun azi decat ieri – iata o fapta foarte mare. Cu conditia ca acest „mai bun” sa vina din impacarea cu propria constiinta treaza, nu prin autosugestie sau alte tehnici imprumutate de la „straini”.
Doamne ajuta!
florin m
ianuarie 15, 2013 @ 10:54 am
@Claudiu
[quote]dacă admirăm faptele oamenilor de altă credință, cu ce greșim? Tot binele se face numai în Dumnezeu și prin El. Orice om face binele pe planeta asta, indiferent dacă e hindus, păgân sau iudeu, îl face prin ajutorul lui Dumnezeu.[/quote]
Faptele acelea bune nu sunt si placute Lui Dumnezeu, deci n-ar avea cum sa fie facute „numai în Dumnezeu și prin El”. Noi luam ca exemplu faptele celor de alta credinta, dar aceasta doar pentru a ne ambitiona pe noi sa facem mai mult si pentru a multumi Domnului ca inca se mai face si bine „din fire” pe lumea asta.
Dar ca acelea nu se fac „in si prin” Domnul, iata ce spune Sf. Ignatie Briancianinov [url]http://mantuire.50webs.com/ib_credinta_fapte.html[/url]
„Credinta Ortodoxa în Hristos, pecetluita prin Taina Botezului e îndestulatoare pentru mântuire si fara fapte, atunci când omul n-are timp sa le savârseasca: fiindca credinta îl înlocuieste pe om cu Hristos, si faptele bune omenesti cu meritele lui Hristos. De-a lungul vietii pamântesti, însa, este neaparata nevoie de fapte.[b] Ca fapte bune îi sunt recunoscute crestinului numai acelea care sunt împlinire a poruncilor evanghelice[/b], prin care se hraneste, traieste credinta lui, prin care este sprijinita viata lui în Hristos: fiindca singurul care lucreaza în crestin trebuie sa fie Hristos. Cel botezat nu are dreptul sa faca dupa cum îi dau ghes simtirile inimii, care depind de înrâurirea trupului si sângelui asupra acesteia, oricât ar parea de bune aceste simtiri: [b]îi sunt primite doar faptele bune catre a caror savârsire inima este îmboldita de catre Duhul Sfânt si Cuvântul lui Dumnezeu, care sunt ale firii înnoite de Hristos.[/b]
[b]Sunt orbi cei ce pun pret pe asa numitele de catre ei „fapte bune” ale firii cazute. Aceste fapte au lauda lor, pretul lor, în vreme si între oameni, nu însa înaintea lui Dumnezeu, înaintea Caruia toti s-au abatut, împreuna netrebnici s-au facut (Rom. 3, 12)[/b].
Cei ce nadajduiesc în faptele bune ale firii cazute nu l-au cunoscut pe Hristos, n-au priceput taina rascumpararii, sunt prinsi în cursele propriei filosofari mincinoase, ridicând împotriva credintei lor care este pe jumatate moarta si se clatina din împotrivire prosteasca: „Oare Dumnezeu este atât de nedrept încât sa nu dea rasplata mântuirii vesnice faptelor bune savârsite de închinatorii la idoli si de eretici?” Acesti „judecatori” pun nedreptatea si neputinta judecatii lor pe seama judecatii lui Dumnezeu. [b]Daca faptele bune savârsite potrivit simtirilor inimii ar aduce mântuirea, venirea lui Hristos ar fi fost de prisos, n-ar mai fi fost nevoie de rascumpararea lumii prin patimile si moartea pe cruce a Dumnezeului-Om, nici de poruncile evanghelice.[/b]”
Claudiu Balan
ianuarie 15, 2013 @ 6:19 pm
Salut Florin,
Ce să zic, eu cred că îți place să complici lucrurile.
Eu îți zic doar atât: dacă Părintele Cleopa a zis că se mântuiesc și cei de altă credință, inclusiv ne-creștinii, și a dat și reperele pe baza cărora vor fi judecați, atunci cu siguranță binele lor este bine înaintea lui Dumnezeu, dacă pe unii îi va mântui.
Dacă mergem pe ce a zis Sf. Ignatie, jumate din faptele ortodocșilor care frecventează Biserica des se anulează instant.
Îmi pare tare rău că adunați mii și mii de argumente ca să desființați orice faptă a celor de altă credință. Și dacă și-ar fi dat viața și i-ar fi jupuit pielea de pe el de dragul aproapelui, și atunci ați fi găsit un motiv ca să-i contestați mucenicia.
Eu rămân consecvent credință că a da o casă unui sărac e o mare faptă înaintea lui Dumnezeu.
Ana
ianuarie 15, 2013 @ 7:30 pm
Familie cu 8 copii, care au mai luat sa creasca ptr o perioada 4 baieti. Frumos exemplu:
http://www.youtube.com/watch?v=KHWafckKSN4
Boitos
ianuarie 16, 2013 @ 7:01 am
Nu conteaza religia atat timp cat faci fapte bune si ajuti cat poti si cum poti.
Daca a dat o casa spre folosul cuiva timp de 1 an, bravo lui.
Daca cineva da ceva de pomana unui sarac, bravo lui.
Nu conteaza marimea faptei cat felul cum ai dat si cat timp dai.
Adica sa dai din inima, pt mila acelei persoane, si daca poti sa dai constant.
Adica sa nu dai azi ceva si apoi gata nu mai dai nimic toata viata, si iti impietresti inima, si faci ce vrei ca nu mai trebuie sa dai de pomana.
Nu te pune nimeni sa dai tot ce ai , dar daca inima iti spune ca te poti lipsi de un lucru , atunci da-l.
Nu te pune nimeni sa dai o casa, sau sa primesti pe cineva in casa obligatoriu, dar poti ajuta si altfel.
Cunosc atei, adica care nu merg la biserica, nu postesc, fac chefuri in post dar ajuta batranii si copii.
Oare care sunt mai vrednici in fata Domnului ei sau noi crestinii ?
Cunosc crestini care nu ar da pt nimic in lume ci numai ar lua.
Probabil ca unii dintre noi ar trebui sa citim Cartea lui Tobit.
Dupa ce am citit-o am inteles anumite lucruri cu privire la cat si cum ajutam.
Pt ca Iisus a spus:,,mila voiesc iar nu jertfa”.Si eu prin asta inteleg ca atunci cand cineva ne cere ceva de pomana sa dam daca putem pt ca ne este mila de el.
florin m
ianuarie 16, 2013 @ 7:57 am
Draga Claudiu,
1. Nu „desfiintez” faptele celor de alta credinta.
2. N-am spus nici eu, nici Sf. Ignatie (imi cer iertare de indrazneala de a-mi alatura numele de cel al sfantului, vine in contextul comenturilor de aci) ca cei de alta credinta nu se mantuiesc DIN START. Asta o stie doar Domnul si desigur ca sfintii Sai au intuit lucrul asta si nu s-au pronuntat chiar la modul asta.
Dar despre fapte – care sunt „in si prin Dumnezeu”, aici e f simplu! Aici nu era vorba despre niciun fel de „mucenicie”.
Dupa cum reactionezi, sarind ca ars la orice comentariu care nu face altceva decat sa APERE ORTODOXIA, pari sa ai un cui impotriva celor mai „tari” in credinta Ortodoxa si chiar a Ortodoxiei. Te rog sa notezi ca am spus „pari”. Doar constiinta ta iti poate spune adevarul in privinta asta si doar Domnul o stie.
Nu poti sa faci distinctia intre niste lucruri foarte simple si, ca absolvent de Teologie, cred ca este foarte grav. Tu insuti „dai in cap” oricarei initiative NOBILE, grabindu-te sa descalifici din start orice comentariu care nu iti este tie pe plac. Pare ca „indreptarul” tau este unul… dubios.
Noi nu putem tacea pentru ca tu te exprimi intr-un spatiu public. Daca articolele ar fi doar pentru cititorii „inregistratI”, ar fi alta problema, dar asa, inregistrarea e solicitata doar la comentarii.
Toate cele bune!
Claudiu Balan
ianuarie 16, 2013 @ 8:57 am
Da Florin, teologia mea e una slabă. Nu e prima dată când mi se spune asta.
Eu un singur lucru îți spun, și asta o știu de când n-avem nicio treabă cu Biserica și Dumnezeu, și am auzit la ora de logică în clasa a -9-a:
Dumnezeu este izvorului Binelui… a oricărei fapte bune.
Dan Tudorache
ianuarie 16, 2013 @ 9:05 am
Mărturisesc sincer că sunt dezamăgit dar nu și surprins când văd câtă tulburare s-a făcut de de acest articol!
De ce, aproape de fiecare dată când se aduc ca exemplu faptele bune ale eterodocșilor, le problematizăm mântuirea, când am fi putut dintru început să ne smerim și să recunoaștem că uneori faptele lor bune sunt mai jertfelnice decât faptele noastre, în ciuda faptului că avem dreapta credință.
Acesta era și scopul articolului… de a ne smeri și de a învăța că putem învăța de la oricine fapta bună, dacă vrem.
Dar constat că de multe ori picăm la acest test simplu de smerenie. Eu cred că de la toți oamenii avem câte ceva de învățat, de la unii cum să facem, de la alții cum să nu facem.
Sfinții ne îndeamnă să cercetăm lucrurile și să păstrăm ceea ce este bun. Noi nu știm dacă acest om se mântuiește sau nu (Mântuitorul e judecător omenirii), căci nu știm nici faptele lui rele și mai ales nu știm nici cum își va sfârși viața, dar știm sigur că are o faptă cu folos sufletesc, pentru cine vrea să primească exemplul.
În final vă rog să nu ne mai certăm pe scaunul de judecată al lui Hristos. Cred că e pagubă sufletească să ne ”duelăm” în sfinți părinți, pierzând esența acestui articol.
florin m
ianuarie 16, 2013 @ 10:31 am
Dan, nu le-am problematizat mantuirea. Te rog sa recitesti ce am scris si te vei convinge. Te rog ia aminte la inceputul comentariilor mele:
[quote]E frumos articolul (strict articolul) si cred ca pe oricare din noi ar trebui sa ne rusineze tare rau sa-i vedem pe altii (inclusiv, sau mai ales de alta credinta) ca fac ceea ce noi nu facem, desi stim ce trebuie sa facem. Caci noua mult ni s-a daruit si mult ni se va cere.[/quote]
N-am pus DELOC problema mantuirii, asta e o falsa problema de care se foloseste Claudiu ca sa-si apere pre-conceptiile. Cel care aduce in discutia mantuirea (si in dialogul cu Monica) este doar el.
Va aprindeti prea usor si sariti in apararea cui nu trebuie, cand nu e cazul.
Ana
ianuarie 16, 2013 @ 1:07 pm
Cred ca articolul ar fi trebuit numit:[b] fapte demne de urmat[/b]. Mai cred ca Claudiu nu a vrut sa starneasca polemici. Nu e simplu lucru de intretinut un blog ortodox, de facut subiecte atractive ptr tineri si cred ca ispitele sunt pe masura.
La fel nu cred ca Florin a vrut sa starneasca polemici. Observ partea lui Florin si.l inteleg.
Dar oare este bine ca noi ortodocsii sa ne aratam neputintele legat de altii de alte credinte? Am primit deseori atacuri de la altii de alte credinte si in astfel de cazuri noi ne unim. Bine-ar fi sa stam uniti si fara sa fim atacati.
Am participat la o lucrare de ajutor impreuna cu cineva de alta credinta. Persoana respectiva a bagat multi bani in actiune. Doi parinti stareti si alti cativa parinti ortodocsi mi-au spus ca fapta ei e buna, insa uite ca ea este impotriva dreptei credinte si folosul este doar aici fata de oameni. Dumnezeu s.o lumineze.
Am fost uimita sa vad ca nimeni nu.i impresionat de ajutorul ei imens, de toata daruirea ei ci toti parintii au vorbit despre mantuire. [b]Parintii au vazut-o dincolo de fapta ei vizibila. [/b]
[b]Poate o sa treceti peste acest lucru sau poate o sa-l luati in seama. Ma gandesc eu ca daca cei din inchisorile comuniste ar fi dorit sa-si filmeze faptele lor bune? [/b]Deunazi m-am gandit cum de nu stim nimic despre acel padurar care ani de zile si-a riscat viata lui si a fiilor ptr parintele Cleopa, atunci cand era in padure?
sdaniel
ianuarie 16, 2013 @ 6:59 pm
Nu e prima data cand observ ca doamnele (in speta de fata Simona si Ana), sunt mai mature si mai echilibrate decat noi, barbatii care ne aprindem mai usor. Felicitari lor pentru echilibrul pe care ni-l transmit, si felicitari si lui Claudiu pentru acest articol.
Daca imi este permisa o sugestie, cred ca ar fi benefica o mai mare popularizare a unor actiuni de caritate ale Bisericii noastre ortodoxe sau ale unor romani. Ar fi exemplele pozitive de care am avea nevoie.
Copil Radu
ianuarie 17, 2013 @ 9:15 am
Eu intotdeauna m-am folosit de astfel de exemple pentru a zgandari toropeala zadarnica in care zac mai mereu. Ne prinde bine la smerenie sa vedem cum altii fara har si credinta sanatoasa se jertfesc mai mult decât noi, cei care avem tot ce ne trebuie pentru a face poruncile lui Dumnezeu. Cum le judeca Dumnezeu, nu ştim, dar cu siguranta ne putem folosi de ele ca sa mai miscam si noi ceva, sa ne urnim duhovniceste din loc.
Scriind articolul, cred ca Claudiu s-a gandit la cei care sunt ortodocsi doar cu numele, si din acestia avem destui. Citind articolul, altii s-au gandit la pocainta si faptele bune pe care multi dintre crestinii practicanti se straduiesc sa le faca zi de zi spre slava lui Dumnezeu. In Biserica, ii avem si pe unii, si pe altii! Pace!
Boitos
ianuarie 18, 2013 @ 11:14 am
Ieri dupa-masa m-am tot gandit la ceea ce se spune aici. Mantuirea si faptele bune.Rasplata si facerea de bine.
Cred ca suntem egoisti daca gandim asa.
Practic daca faci o fapta buna,indiferent care si cum, conteaza sa o faci pt cel care are nevoie, indiferent daca e ortodox sau nu, este totusi un om.
Faci o fapta buna deoarece ajuti pe cineva aflat in impas, ii dai un imbold sa mearga mai departe, sa iasa din necaz, din probleme, nu sa astepti tu mantuirea sau ceva rasplata.
Cineva imi zicea odata, asta scrie si in ceva carte, ca sa dai fara sa astepti ceva in schimb.Absolut nimic, nici de la oameni dar nici de la Dumezeu.
Si atunci cand va fi asa nu vom mai spune de altii ce fapta mare sau mica a facut , daca este ortodox sau de alta credinta, ci ne vom gandi la cela ce a primit fapta buna, daca l-a ajutat cu ceva.
Meiloiu
ianuarie 18, 2013 @ 6:32 pm
„Nu conteaza religia atat timp cat faci fapte bune si ajuti cat poti si cum poti.„
„Si atunci cand va fi asa nu vom mai spune de altii ce fapta mare sau mica a facut , daca este ortodox sau de alta credinta, ci ne vom gandi la cela ce a primit fapta buna, daca l-a ajutat cu ceva.„
*
Daca ne-ar fi mantuit numai faptele bune sau Morala , nu ar fi nevoie de o relatie cu Dumnezeu si nici de harul Sau .
Citind astfel de comentarii lasate in voia sortii de administrator -ma intreb de ce au murit atatia sfinti …
Numai Dumnezeu stie CINE se va mantui si CUM ;insa nu poti minimaliza importanta credintei si a dogmelor.Daca ne-am mantui numai pe baza faptelor , nu am nevoie de El si de jertfa Sa .
Doamne ajuta!
Meiloiu
ianuarie 18, 2013 @ 6:41 pm
Doamne ajuta!
http://www.ziarullumina.ro/articole;1898;0;69963;0;Nu-te-increde-in-dreptatea-ta.html
„Neîncrederea în dreptatea proprie înseamnă să nu îţi pui nădejdea în faptele tale pe care le consideri a fi drepte, pentru că dreptatea noastră este înaintea lui Dumnezeu ca o cârpă lepădată (Is. 64, 5). „
Iertare daca am divagat prea mult de la subiect.
Claudiu Balan
ianuarie 19, 2013 @ 7:49 am
Salut Monica,
N-am avut timp să-i răspundem Simonei.
Iertare. O vom face acum.
Claudiu Balan
ianuarie 19, 2013 @ 8:14 am
Doamne ajută, Simona!
Faptele bune ale oamenilor față de alți oameni pot avea la bază diferite motivații.
Prima și cea mai firească motivație este iubirea. Cine face o faptă bună din iubire, acela cu ajutorul lui Dumnezeu o face, indiferent că va conștientiza acest lucru sau nu, indiferent că e creștin sau de altă religie.
Dar faptele bune pot fi făcute și din obligație, din interes personal, pentru a manipula, pentru a atrage laude, pentru a obține un câștig viitor, etc. În toate aceste cazuri Dumnezeu știe inima celui care dăruiește și nu poate fi păcălit. Atunci dăruitorul nu va avea răsplată, ba dimpotrivă își face rău lui înșiși.
Toate faptele izvorâte din iubire curată, fără a cere nimic în schimb, sunt fapte mântuitoare, prin care Dumnezeu îi apropie pe oameni unii de alții, și pe toți de El.
Sfinții Părinți ne spun că nu putem face binele decât cu Dumnezeu, fără El nu putem face nimic.
Dar Dumnezeu a hotărât ca să ne ajute permanent prin Biserică, prin slujitorii Săi. Biserica e Casa Lui, locul unde ne adună pe toți ca pe niște fii iubiți chemați la masă, și își arată iubirea față de noi hrănindu-ne cu Sfintele Sale Taine.
Dacă Dumnezeu nu ne-ar curăți prin Harul izvorât din slujbele Bisericii, n-am avea putere să facem fapte bune… abia le-am face pe cele mici.
Biserica nu este un accesoriu, Biserica este însuși Hristos.
Meiloiu
ianuarie 19, 2013 @ 9:18 am
*Claudiu-admin
Doamne ajuta!
Imi cer iertare si eu.
Boitos
ianuarie 21, 2013 @ 6:57 am
,,Citind astfel de comentarii lasate in voia sortii de administrator „
Chiar asa, nu stiu de ce unele comentarii sunt lasate in voia sortii de administrator.
Pana la urma fiecare face ce vrea, fiecare spune ce doreste astfel incat sa nu jigneasca si sa discute in niste limite morale .
Despre Biserica nu am spus niciodata ca e un accesoriu.
Pana la urma nu am discutat nici despre dreptatea mea , nici despre a altora.
Ca prin unele lucruri ce le spun deranjeaza pe altii, este treaba lor nu a mea.
Mare diferenta intre oameni: Monica sa gandeste la matuirea ei, altii se gandesc cum sa ajute cu fapta sau cu vorba pe unii in impas.
Meiloiu
ianuarie 22, 2013 @ 11:15 am
„Monica sa gandeste la matuirea ei, altii se gandesc cum sa ajute cu fapta sau cu vorba pe unii in impas.„
1-Nu ai inteles ce a vrut sa spuna Claudiu si eu.
2-Parerile personale ar trebui lasate de-o parte si mai degraba sa ne bazam pe scrierile Sf.Parinti.
2-Judecata las-o lui Dumnezeu.
Descopera lumea
ianuarie 22, 2013 @ 1:20 pm
Cred ca uneori e mai valoros daca ajuti pe cei aflati la nevoie, decat sa strigi in gura mare ca esti crestin, dar in sufletul tau, stii ca e numai de fatada.
Boitos
ianuarie 22, 2013 @ 1:36 pm
Asa e Dli.
Nu trebuie sa stie stanga ce face dreapta