Unei femei cultivate pe care lumea o batjocoreste fiindca merge la Biserica
La batjocură să răspunzi prin zâmbet. Batjocura lor vine din răutatea inimii; zâmbetul tău să fie lipsit de răutate. Neştiinţei i se potriveşte batjocura, iar cunoaşterii, zâmbetul. Prin zeflemeaua lor, ei fac să crească preţul rugăciunii tale înaintea Veşnicului Judecător: fiindcă lui Dumnezeu cea mai dragă îi este rugăciunea sufletului curajos care-i înconjurat de săgeţile răutăţii, urii, ticăloşiei şi batjocurii. Toate săgeţile acestea sunt boante la vârf şi ascuţite la coadă, aşa încât sărind înapoi din tine pricinuiesc răni înşişi săgetătorilor.
Soţia împăratului David, Mihala, şi-a bătut joc de o rugăciune însufleţită a bărbatului ei. De această batjocură Dumnezeu S-a aflat mai jignit decât împăratul David. Drept aceea, Cel Preaînalt a pedepsit-o pe Mihala, şi Mihala, fiica lui Saul, nu a avut copii până la moartea sa. Cine urmăreşte cu luare-aminte destinele şi întâmplările omeneşti, acela se poate încredinţa că şi în zilele noastre Dumnezeu pedepseşte cu asprime pe cei ce îşi bat joc de lucrurile sfinte.
Iar tu să spui batjocoritorilor tăi – asta dacă socoţi că vreun cuvânt este pentru ei leac mai tare decât tăcerea -, să le spui: „Mă mint cumva ochii mei, sau văd eu bine că voi în fiecare zi vă rugaţi de negustori şi de judecători şi de poliţişti ba pentru una, ba pentru alta? Şi atunci, de ce vă bateţi joc de mine când mă rog Veşnicului nostru Ziditor? Oare nu e mai caraghios să te rogi unui neputincios decât Celui Atotputernic? Oare nu e mai nebunesc lucru să te închini prafului decât Făcătorului de viaţă şi Domnului?
Este la un prooroc o spusă: blestemat omul care nădăjduieşte în om. Cine îşi pune nădejdea într-un om muritor, într-o băşică vremelnică de spumă, şi nu şi-o pune în Dumnezeu Atotţiitorul, este – e limpede – blestemat. Şi acest blestem asupra lui şi asupra casei lui poate fi confirmat de experienţa vieţii de zi cu zi. Este limpede că la fel de blestemat este şi omul care se roagă numai omului, şi nu se roagă Celui ce ţine toate şi poate toate. Însă – ia seama! – uneori tăcerea e mai folositoare şi decât vorbele acestea.
Prima batjocură tulbură sufletul rugător. Tu, însă, i-ai supravieţuit deja, şi de la rugăciune nu ai încetat – iar batjocura repetată e un imbold. Şi tu, îmi spui, ai făcut experienţa acestui lucru. Acum, într-un anume fel Dumnezeu ţi-e mai apropiat, şi biserica mai dragă, şi rugăciunea mai dulce. Să ştii că va veni vremea când batjocura aceasta va înceta, iar în locul ei vor veni încuviinţarea şi admiraţia şi lauda – şi atunci, sufletul tău va fi într-o primejdie mai mare decât acum. Acum te înveţi cu smerenia, iar atunci vei fi luptată de trufie. Aceasta însă este altă problemă, altă ispită.
Să ştii că cei ce ne chinuie prin batjocură, tocmai aceştia sunt vrăjmaşii noştri. Şi la ei s-a gândit Domnul când a poruncit: iubiţi pe vrăjmaşii voştri. Ei ne fac binele neştiind ce fac.
Amărându-ne şi strâmtorându-ne, ei aprind în noi torţa înflăcărării dumnezeieşti. Bârfindu-ne pe la spate atunci când mergem la biserică, ei ne mână mai aproape de Dumnezeu. Făcândune pământul supărător, ei ne fac cerul drag. Gerul şi vântul nu vor binele copăcelului, însă şi fără să vrea îi aduc binele. Aşa şi vrăjmaşii tăi, ţie.
Drept aceea, iartă-le lor, şi binecuvântează-i, şi roagă-te lui Dumnezeu pentru ei, şi – ceea ce e culmea a toate – iubeşte-i ca pe cei mai mari binefăcători ai tăi după Dumnezeu.
Dar dacă sufletul tău nu va răbda acest nimicnic şuierat de şarpe al prafului pământesc şi se va ruşina de Hristos, atunci vor râde de tine nu numai oamenii, ci şi dracii.
Mergi cât mai des în casele plângerii1. Mergi cât mai des şi în cimitir. Gândeşte-te la crucea lui Hristos şi sărut-o cât mai des. Şi la sfârşitul vieţii să te gândeşti. Toate acestea te vor ajuta să te întăreşti în aşezarea rugătoare a fiinţei tale şi să ajungi la biruinţă desăvârşită.
Pace şi milă de la Dumnezeu!
(Sf. Nicolae Velimirovici – „Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi”)
Guest
septembrie 28, 2010 @ 5:23 pm
Doamne ajuta ,foarte frumos articolul ,multe am de invatat din el deoarece cel care nu intelege care este rostul rugaciunii si toate tainele bisericii este chiar sotul meu ,il rog pe Domnulsa-mi dea putere sa ma rog cat mai mult pentu el si nadajduiesc ca va veni o zii cand chiar va intelege cat de putin ca ceea ce fac nu aste ceva rau ba dinpotriva ….Pana atunci traiesc cu speranta ca Domnul ma va ajuta si i-mi va da rabdare si tot ceea ce va fii nevoie .Am o mica intrebare ,de ce a disparut calendarul cu articulele pe zile si cum alcunva pot sa gasesc ultimele articole publicate .Multumesc
RDF
septembrie 28, 2010 @ 6:29 pm
pt Anonim
Dumnezeu sa va dea credinta si nadejdea de a merge mai departe, ca apoi sa castigati iubire :love: NU RENUNTATI niciodata!
Laura-optimista
septembrie 29, 2010 @ 2:15 pm
În Epistola către Filipeni, Sfântul Apostol Pavel spune că cei prigoniţi pentru Hristos trebuie să se bucure, căci li s-a dat nu numai să creadă în El, ci să şi pătimească pentru El. 🙂
Totuşi, cred că şi cei care suferă pentru Hristos trebuie să fie atenţi la ispita mândriei, pentru că pot cădea în orgoliu, gândindu-se că s-au lăsat persecutaţi pentru Domnul. Pot ajunge chiar să se considere martiri. Scriu acestea, imaginându-mi prin ce ispite aş trece eu însămi, dacă aş trăi astfel de experienţe. Cred că tocmai de aceea Dumnezeu mi-a dăruit o familie şi prieteni, care-mi înţeleg convingerile religioase şi, deşi unii dintre ei sunt lipsiţi de credinţă, 🙁 totuşi mă acceptă şi-mi respectă atitudinea. Este foarte bine aşa, pentru că altfel aş risca ori să mă ruşinez de Hristos, ori să mă trufesc, pentru că sufăr pentru El. De aceea, Îi mulţumesc Domnului şi nădăjduiesc din tot sufletul ca toţi aceia, care au bucuria de a-şi putea dovedi dragostea faţă de Hristos suferind pentru El, să dobândească, prin suferinţele de aici, viaţa cea veşnică şi, mai mult decât atât, să-i aducă la adevăr şi pe batjocoritorii lor. Să nu uităm că unul dintre ucigaşii lui Hristos, sutaşul roman care L-a răstignit, a trecut la credinţă şi a devenit mucenic. Aşadar, cele ce sunt cu neputinţă oamenilor, cu putinţă sunt la Dumnezeu. 🙂
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Laura-optimista
septembrie 29, 2010 @ 2:34 pm
Mântuitorul Hristos ne-a încredinţat că, dacă vom renunţa la toate cele din această lume pentru El, le vom primi înapoi şi în viaţa aceasta, şi în cea veşnică. Deşi sunt departe de a fi lăsat totul pentru Hristos, 🙁 am cunoscut din proprie experienţă adevărul acestei făgăduinţe divine, pentru că, până acum câteva luni, eram puţin tristă uneori, gândindu-mă că nu am prieteni credincioşi. Mă înţelegeam foarte bine cu toţi colegii de clasă, mai cunoşteam şi alţi câţiva tineri care s-au ataşat de mine, dar mi-aş fi dorit mult să am măcar un singur prieten sau o prietenă de o credinţă cu mine, căreia să-i pot împărtăşi cele mai intime sentimente, aspiraţiile mele duhovniceşti, pe care nu le pot spune altor tineri de vârsta mea, fiindcă… nu m-ar ironiza, dar nici nu m-ar înţelege. Mi-am dorit mult aceasta şi, din fericire, acum câteva luni, Dumnezeu mi-a dăruit doi prieteni, chiar cititori ai acestui site minunat. I-am cunoscut pe site, dar acum ţinem legătura şi-i consider cei mai apropiaţi prieteni, deşi ne cunoaştem de foarte puţin timp. 🙂 Una dintre aceste două persoane(ştiu sigur că ea va fi de acord să-i spun numele şi nu se va supăra pentru aceasta) este Denisa(RDF). :love:
Deci, chiar dacă unii tineri credincioşi suferă pentru că nu se pot integra într-o „gaşcă” de prieteni, ei trebuie să aibă multă răbdare şi încredere în Hristos, pentru că El le va dărui în primul rând viaţa veşnică, dar şi prieteni adevăraţi în această lume, prieteni care le vor împărtăşi credinţa şi vor fi pentru ei mai de preţ decât fraţii după trup. Să nu căutăm prietenia unor tineri, ale căror preocupări sunt incompatibile cu ale noastre şi să nu-L părăsim, pentru a le câştiga admiraţia, pe Adevăratul nostru Prieten, Domnul Iisus Hristos. El Însuşi va fi alături de noi şi ne va învrednici să cunoaştem tineri credincioşi, asemenea nouă, care vor şti să ne întărească în drumul către fericirea veşnică.
Aşa să ne ajute Dumnezeu pe toţi!
Laura-optimista
septembrie 29, 2010 @ 2:39 pm
„Şi oricine va vrea să trăiască cucernic întru Hristos Iisus va fi prigonit, iar oameni răi şi amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alţii şi rătăciţi fiind ei înşişi.”(IITimotei 3,12-13)
În aceste versete biblice, suntem clar avertizaţi că… de întristări nu vom scăpa, dacă într-adevăr vrem să dobândim Împărăţia. Dar, cu harul Duhului Sfânt, le vom suferi pe toate pentru iubirea lui Hristos, de Care nici cele mai cumplite ispite nu ne vor putea despărţi! 🙂
Guest
octombrie 17, 2010 @ 1:42 pm
Doamne ajuta ,multumesc mult pentru incurajari desii cu o oarecare intarziere ,nu m-am gandit niciodata la faptul ca ar trebui sa ma mandresc cu aceasta si nici nu as avea cand ,la cate probleme si ispite apar singurul lucru care m-ar face sa fiu un pic mai linistita ar fii sa pot sa astept cu rabdare ziua in care sa pot sa merg impreuna cu sotul si copii la biserica ,acesta este ceea ce-mi doresc cel mai mult… Deoarece nu este bine sa deznadajduiesc sper sa-mi dea Domnul tot ceea ce este nevoie pentru a putea sa ajung aceasta zii…Pana atunci ma bucur de tot ceea ce am si multe multumiri Domnului si voua tuturor