Unii tineri suferă ca mucenicii pentru fecioria lor
Doamne ajută! Sunt Claudia şi am 18 ani. După ceva timp de frământări sufletești şi lipsă de timp, am de decis să vă scriu şi eu despre ceea ce s-a întâmplat cu mine în urmă cu aproape patru ani cu scopul de a fi de folos cuiva, care să conștientizeze faptul că păcatul desfrânării și cel al adulterului sunt unele dintre cele mai urâte și grele păcate pe care omul le poate face față de Dumnezeu, Tatăl Atotputernic şi Atotștiutor.
Înainte de a începe aș vrea să-i mulțumesc lui Claudiu Balan pentru răbdarea de care a dat dovadă față de mine şi tuturor de pe acest site pentru articolele frumoase şi pline de înțelesuri duhovnicești. Pot să recunosc că mărturiile celorlalți m-au făcut să scriu dar și frumusețea site-ului care m-a impresionat de la început, și încă mă impresionează. Eu m-am născut într-o familie nu prea bogată din punct de vedere material (dar cu ajutorul Lui Dumnezeu acest lucru a fost remediat), dar nici din punct de vedere spiritual (lucru care sper să se remedieze curând). Părinții mei merg destul de des la Biserică, dar există o indiferență față de a aproprierea de Sfintele Taine, referindu-mă în special la Taina Spovedaniei și cea a Euharistiei.
Pe tata nu l-am văzut niciodată făcând acest lucru, iar pe mama de când eram în clasele mici venea cu mine la spovedit. Relația mea cu tata e una destul de apropiată, dar nu pot să discut orice; totuși mă înţeleg destul de bine cu el. În ceea ce priveşte relaţia cu mama, este inexistentă, chiar dacă ea face parte în fiecare zi și noapte din viața mea. Motivele sunt destul de grave și oricât de mult aș vrea să nu mai fie, vor exista tot timpul. Ele sunt: lipsa de comunicare (doar cea legată de școală), alcoolismul (părinţii mei beau destul de mult), violențele fizice și morale destul de frecvenţe, mi se vorbeşte urât şi sunt înjurată, amenință că nu voi fi lăsată să mai merg la Biserică și că nu mă voi mai fi lăsată să mă duc să mă spovedesc. Cam aceasta este relația mea cu mama și mă întreb cu ce am greşit față de ea!
Tata nu se amestecă deloc în aceste conflicte, e nepăsător, nu-l interesează prea mult de mine și de ce simt eu și el se ceartă destul de des cu ea. În familia mea în loc să fie pace și armonie și să se audă cuvinte precum ”Te iubesc”, se aud certuri și înjurături. Cred că se aude mai mult cuvântul divorț decât cuvinte frumoase. Așa este familia mea bogată, dar nefericită; pe ei îi interesează mai mult partea materială și ce zice lumea decât ceea ce simte fiica lor sau ce i s-a întâmplat. La ei totul se rezumă la bani.
Întâmplarea nefericită a avut loc în această atmosferă de familie, care e și acum.
Acum șase ani părinţii mei căutau un constructor pentru a construi o cameră. Au aflat de o persoană din sat și a fost chemată la muncă. Lucrările au durat toată vara şi o parte din toamnă. Părea o persoană bună și de încredere iar familiile noastre s-au împrietenit. El venea destul de des la noi; mânca, bea împreună cu noi. Totul a fost bine, în opinia mea, până când tata și-a găsit un loc mai bun de muncă. Pleca lunea şi venea înapoi vinerea sau sâmbăta. Relaţia persoanei respective și a mamei mele a ajuns până când cei doi au devenit amanţi, ea a săvârșit adulter cu el. El a fost căsătorit, dar a divorţat de soţia lui şi era o persoană destul de înaintată în vârstă, avea 55 de ani.
Eu am descoperit acest lucru la un an sau doi și faptul că nu a fost singurul bărbat cu care a săvârșit adulter. Venea tot timpul la noi, i-am văzut sărutându-se și se culcau împreună. El venea chiar şi la miezul nopții la ea, eu în opinia lor nu existam. De multe ori când tata nu era acasă pleca ea la el seara și venea după miezul nopții. El era alcoolic.
Într-o zi când tata era la bunici am fost sunați de şeful lui că în următoarea zi trebuie să plece la lucru. Mama a plecat cu un vecin cu maşina să-l aducă acasă. Amantul ei a fost la noi și a rămas cu mine acasă. Părinţii tocmai îmi luaseră laptop şi internet. Eu la 14-15 ani, mă jucam pe un joc și amantul ei a venit la mine, m-a luat cu forța, m-a aruncat în pat, s-a desfăcut la pantaloni, a încercat să mă sărute şi să mă dezbrace, spunându-mi că: ”E normal să fac acest lucru la vârsta mea”. I-am spus că-l zic la mama, dar a spus că nu-l interesează, că oricum nu mă va crede. Am reușit să scap după ceva timp din ”ghearele” lui, lovindu-l și împingându-l, neatingându-se de mine din punct de vedere trupește. Acest lucru înfricoșător pentru mine s-a întâmplat vara, el amenințându-mă că nu am să scap de el.
Am scăpat atunci de el și nu am spus la nimeni nimic. Am trăit așa timp de câteva luni până când într-o zi mama m-a trimis la el cu un pachet de mâncare, spunând că va veni și ea mai târziu. Cu inima cât un purice am plecat acasă la el știind de pericolul în care mă aflam. Ajuns la el s-a întâmplat la fel ca prima oară scăpând prin mila lui Dumnezeu și de acesta dată continuând cu amenințările ca de fiecare dată. Și de această dată nimeni nu a aflat nimic. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu am scăpat de el, cu totul, la aproape un an murind de inimă.
Mă simțeam și încă mă simt nevrednică de ajutorul Lui, dar și nevrednică în a păși în Sfânta Lui Biserică. Datorită acestor două întâmplări am început să-l urăsc. Chiar dacă la înmormântare aveam o bucurie ascunsă că am scăpat de el mi-a fost milă de cele două nepoate ale lui care n-au apucat să-şi cunoască bunicul, una având 7 ani şi cealaltă 2 ani. Chiar dacă a plătit cu moartea pentru faptele lui, acea ură și milă a rămas pentru el și acum.
Pentru mama ea am aceleași sentimente de ură, dispreț și milă, care pentru plăcerea ei trupească și-a sacrificat propriul copil și propria familie; iar eu față de ea nu mai pot pronunța minunatul cuvânt ”mama”, niciodată, sau cel puțin nu acum. Pentru tata am sentimente de milă amestecate cu cele de iubire, el este o victimă colaterală, victimă care pentru a obține nedemna ei iubire își sacrifică totul, chiar şi pe mine. Iubirea maternă şi paternă s-a transformat în ură şi milă. Ura şi mila vor rămâne față de aceste trei persoane, chiar dacă aș vrea să nu mai existe, să nu mai cunosc acele sentimentele, chiar şi ura față de mine că nu reușesc să spun nimic, nici măcar preotului meu duhovnic.
Mă simt vinovată față de el, dar sper că voi reuși ca de această dată, în binecuvântatul post al Paștelui să-i spun tot. Totuși am aflat de Bunătatea şi Milostivirea Lui Dumnezeu, datorită Lui am reușit să scap, de puterea simplei rugăciuni izvorâtă din adâncul sufletului: ”Doamne scapă-mă şi ajută-mă!” și faptul că sufletul e mai important decât trupul sau banii pe care îi ai.
Datorită celor trei persoane urăsc păcatul desfrânării şi adulterului, urăsc să greșesc înaintea Tatălui Ceresc, cerându-i iertare când o fac deoarece sunt și eu om. Tot datorită lor am aflat care sunt și scopurile mele în viață: mântuirea sufletului, întemeierea unei familii creștine, având ca soț o persoană care să mă înțeleagă, să mă aprecieze și să mă iubească așa cum sunt, a avea copiii pe care să-i iubesc şi ocrotesc, învăţându-i faptele bune dar și acela de a deveni profesoară de religie, dacă El va vrea asta.
În încheiere aș dori să vă îndemn să vă prețuiți fecioria, lucrul cel mai de preț dăruit de Dumnezeu oamenilor. Pentru părinţi: Iubiți-vă şi ocrotiți-vă copiii pentru ca nici unul să nu mai aibă parte de cele povestite, dar şi iubire, încredere și respect între voi.
Închei cu un îndemn adresat de Mântuitorul nostru Iisus Hristos adresat tuturor: ”Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. (Ioan 13,34)” Amin! Doamne ajută-ne!
(Claudia, 18 ani)
Mihaela Claudia
aprilie 2, 2014 @ 8:44 am
Buna Claudia.
Te cred si te inteleg in ceea ce simti. Pot spune ca am trait si eu ceva asemanator.
Intradevar astfel de persoana merita multe lucruri…si niciunul bun.
Nu trebuie sa te invinovatesti pentru ceea ce simti, atunci cand te rogi tu seara, dimineata, roaga-L pe Bunul Dumnezeu sa-ti dea puterea sa-ti iubesti vrajmasi si dusmani, si o sa vezi ca treptat sufletul tau se va linisti.
Dupa cum ai vazut nu este nevoie sa blestemi, sau sa le doresti raul, Dumnezeu e mai drept si are grija de noi toti. Nu uita ca nimic nu ramane neplatit.
Roaga-te la Dumneseu pt parintii tai, e singurul mod in care ii poti ajuta cu adevarat, si pt sansa ca ei sa-si platesca pacatele in viata aceasta, nu in urmatoarea.
E farte mare lucru sa reusesti sa-ti intemeiezi o familie crestina, in zilele noastre.
Important e sa ai rabdare si sa te rogi mult, ca Dumnezeu sa-ti scoata in cale persoana respectiva. O sa vezi.
Doamne Ajuta !
Dan Tudorache
aprilie 2, 2014 @ 10:25 am
Claudia suflet drag, dau slavă lui Dumnezeu că mai există suflete așa tari în mijlocul răutăților!
Te încurajez și te îndemn cu toată inima să te ții tare în vâltoarea ispitelor și să nu cedezi nici cât negru sub unghie!
Mai mult, te îndemn cu niște cuvinte celebre: [i][b]Rupe tăcerea![/b][/i]
Spune-i tot duhovnicului tău ca să scapi de povara aceasta sufletească iar duhovnicul să te poată sfătui pe măsura situației în care te afli. Tăcerea asta față de duhovnic te-a păgubit cu sfaturile pe care ți le-ar fi putut da ca să faci față situației cât mai bine. Deci nu mai amâna nicio clipă.
Cât privește pe mama ta, dacă se comportă astfel față de tine este firesc să ai sentimente de ură amestecate cu cele de milă. Numai că sentimentul acesta de ură nu-ți face bine, te doare, și trebuie să-l învingi, să scapi de el iertând. Altfel nu se poate.
Dar în legătură cu amenințările mamei, cum că nu te mai lasă la Biserică, și nici să te spovedești dacă nu faci ceeea ce vrea ea și cum vrea ea, îndrăznesc să te sfătuiesc astfel: Fii tare și nu te lăsa copleșită de aceste amenințări pentru că tu însăți o ai la mână pe mama ta cu faptul că știi de acele adultere.
Dacă mai face presiuni asupra ta în direcția asta duhovnicească, spune-i tranșant că o vei spune tatălui tău dacă nu se oprește. Desigur, nu te sfătuiesc chiar să-i spui tatălui dar poți să o ameninți pe mama ta cu asta dacă încearcă să te despartă de Dumnezeu câtuși de puțin. Totuși e posibil să greșesc în ceea ce te sfătuiesc așa că cel mai bine este să discuți cu duhovnicul problema asta și el va ști să cântărească cel mai bine.
[b]Te rog, fii tare! Nu te rezuma doar la rugăciune ci fii în ofensivă duhovnicească și în cuvânt și atitudine.[/b] Nu te lăsa timorată de amenințări atâta timp cât știi că faci un lucru bun. Mărturisește tranșant credința în Dumnezeu în fața mamei tale sau tatălui tău atunci când te constrâng să faci rău sau ei înșiși fac ceva rău. Spune-le pe față că greșesc atunci când fac păcate. Ai te rog curajul acesta pentru că îți va da Dumnezeu toată puterea și înțelepciunea de care ai nevoie ca să-i rușinezi pe părinții tăi de faptele lor rele și să se îndrepte.
Când tatăl tău începe să bea alcool, spune-i că sfinții Bisericii învață că un pahar, două se bea pe zi iar ce-i mai mult de la diavol este.
Când te înjură mama ta adu-i aminte că înjuratul este un păcat, la fel și loviturile pe care ți le dă, și că Dumnezeu o va trage la răspundere pentru ceea ce face! Întreabă-o retoric dacă ea a fost înjurată când a fost tânără de părinții ei? Întreabă-o dacă și-ar dori să fie înjurată de părinții ei? [b]Întreabă-o cum s-ar simți ea în locul tău atunci când te lovește și te jignește?[/b]
Spune-i că acel comportament al ei este necreștin și te umilește. Fii îndrăzneață și spune-i!
Rupe tăcerea față de tatăl tău și spunei că ai nevoie de un tată, nu doar de un prestator de servicii care îți aduce mâncare și te cazează gratis. Spune-i că ești fata lui, că ai nevoie să fii protejată, înțeleasă, ascultată, nu ignorată.
Ai spus că în ciuda păcatelor părinților tăi, ei totuși merg la Biserică și au o raportare la Dumnezeu. Folosește-te de acest mare avantaj și adu-le aminte de Dumnezeu ori de câte ori greșesc. Spune-le că cutare lucru e păcat, că Dumnezeu în care ei cred îi învață altceva decât fac.
Fii îndrăzneață în Domnul și îi vei câștiga pe părinți tăi!
Cu tot dragul mă voi ruga pentru tine și cred că așa vor face toți tinerii care îți vor citi aceste dureri sufletești pe care le-ai împărtășit.
Domnul să te aibe în pază Claudia!
florin m
aprilie 2, 2014 @ 1:29 pm
Claudia, dupa cum zice si Dan (ii dau un mare „like” comentariului sau), discuta toate acestea cu duhovnicul tau, pentru ca nu poti trai cu ele pe suflet si doar prin spovedanie poti scapa, cu adevarat, de ele, iar viata ta se poate schimba in bine. Spovedania este raspunsul la rugaciunile tale, acesta este urmatorul pas de facut.
Si ai rabdare. Daca ai avut atata rabdare pana acum, chiar in perioada adolescentei, de acum incolo iti va fi mai usor. Oamenii (inclusiv parintii tai) se schimba doar daca vor ei. Si vor vrea, atunci cand se conving ei insisi din ce motiv este bun ceva anume si ca nu este atat de greu de dobandit.
Tu arata-le dragoste, apara-te cu dragoste atunci cand incearca sa te forteze sa faci ceva gresit si fa-i sa inteleaga ca (si tu) le vrei binele lor, nu doar ei, tie. Nu le arata fatis ca vrei sa-i inveti ceva, ci lasa-i pe ei sa invete de la tine, liberi si nefortati.
Nu e usor de implinit si nu stiu cat de bine m-am facut inteles. Dar toate se rezolva in timp si numai cu ajutorul Lui Dumnezeu, caruia trebuie sa-i multumim ca din faptele acelea, rele, ale celor apropiati ai ajuns tu sa pretuiesti ceea ce trebuie.
Doamne, ajuta!
sdaniel
aprilie 2, 2014 @ 1:55 pm
@Dan
Subscriu intrutotul la comentariul tau, Minunat ce ai scris.
@Claudia
Cu un singur lucru din articolul tau nu sunt de acord:
„Cu ajutorul Bunului Dumnezeu am scăpat de el, cu totul, la aproape un an murind de inimă.”
Dumnezeu nu omoara pe nimeni, El te lasa sa alegi ce viata vrei sa duci si orice vrei sa faci tu; omul acela de care vorbesti s-a omorat singur prin viata neglijenta si plina de excese sau abuzuri pe care a ales sa o duca.
In rest, din partea mea ai un respect deosebit pentru curajul de a te destainui, asta inseamna ca ai curajul sa infrunti problemele, asta inseamna ca ai forta si tarie. Nu mai vorbesc de taria ta de caracter de care ai dat dovada prin faptul ca nu te-ai lasat abuzata/violata. Esti o fiinta minunata si esti deja mai matura decat oameni care au 30-40 de ani degeaba.
Avand in vedere calitatile tale nu indraznesc sa iti dau sfaturi, am incredere ca vei alege cele mai intelepte decizii in ceea ce priveste relatia cu tatal tau si cu persoana aceea care iti este mama biologica. Singurul lucru pe care ti-l sugerez este sa mai uiti de probleme si sa te bucuri mult mai mult de aceasta viata, poti inlocui povara problemelor cu invatatul pentru scoala, excursii cu cortul/bicicleta, calatorii, activitati de voluntariat, brainstorming cu colegii etc.
Felicitari Claudia si in primul rand as vrea sa iti multumesc pentru speranta pe care ne-o transmiti in generatia de maine.
ClaudiaDiana
aprilie 2, 2014 @ 6:13 pm
Multumesc pentru cuvintele frumoase ! Daniel la asta am vrut sa ma refer si eu spunand acea propozitie :faptele lui i-a adus aceasta pedeapsa
ClaudiaDiana
aprilie 2, 2014 @ 6:22 pm
Cat despre Claudiu Balan aș vrea sa-i spun că ” suferinta ca mucenicii ” cred ca e prea mult spus . Ei au indurat moarte martirica , eu n-am facut nimic.Oricum multumesc ! Multumesc tuturor pt sfaturi si indemnuri.
ClaudiaDiana
aprilie 2, 2014 @ 6:38 pm
”Mai mult, te îndemn cu niște cuvinte celebre: Rupe tăcerea!
Spune-i tot duhovnicului tău ca să scapi de povara aceasta sufletească iar duhovnicul să te poată sfătui pe măsura situației în care te afli. Tăcerea asta față de duhovnic te-a păgubit cu sfaturile pe care ți le-ar fi putut da ca să faci față situației cât mai bine. Deci nu mai amâna nicio clipă.” Asa e Dan trebuie sa fac asta fata de parintele Valentin (duhovnicul meu) asta voi face in acest Post al Pastelui. Voi face orice ca sa ajung sa vb cu el chiar daca mama nu vrea asta.O inteleg de ce! Nu vrea ca el sa afle adevarul ! Cunosc firea parintelui va reactiona imediat ! In legatura cu mersul lor la Biserica cred ca este de fatada , pentru nu a auzi povesti. Povestile oamneilor sunt mai importante decat mine !
Dan Sorin
aprilie 3, 2014 @ 3:28 am
[quote name=”ClaudiaDiana”]Asa e Dan trebuie sa fac asta fata de parintele Valentin (duhovnicul meu) asta voi face in acest Post al Pastelui. Voi face orice ca sa ajung sa vb cu el chiar daca mama nu vrea asta.O inteleg de ce! Nu vrea ca el sa afle adevarul ! Cunosc firea parintelui va reactiona imediat ![/quote]
Ai grijă de astfel de reacții ca să nu distrugă acel minim de echilibru din familia ta. Nu știu ce fel de om e dar cred că mai de folos e să îi spui acestea la spovedanie încât să nu poată divulga aceste probleme. Cere-i un sfat eventual. Iar în legătură cu acele încercări de violuri nu înțeleg de ce nu i-ai spus de la început tatălui tău. Spune-i acum despre tot lui și poate asta îl va impulsiona să se pună pe picioare cât de cât. Dar ai încercat să îi spui mamei tale ce a încercat acel om să facă? Că poate te-ar fi crezut. Iar dacă mai ușor crede un străin decât pe propriul copil în astfel de lucruri grave atunci nu ar strica să discuți cu tatăl tău despre toate acestea astfel încât să scăpați de mama ta. Cel puțin asta e părerea mea. Mi se pare inacceptabil să stai sub același acoperiș cu un complice la viol (că din cum te exprim așa îmi pare a fi mama ta).
florin m
aprilie 3, 2014 @ 9:36 am
[quote name=”dan-s”]
Iar în legătură cu acele încercări de violuri nu înțeleg de ce nu i-ai spus de la început tatălui tău. Spune-i acum despre tot lui și poate asta îl va impulsiona să se pună pe picioare cât de cât. Dar ai încercat să îi spui mamei tale ce a încercat acel om să facă? Că poate te-ar fi crezut. Iar dacă mai ușor crede un străin decât pe propriul copil în astfel de lucruri grave atunci nu ar strica să discuți cu tatăl tău despre toate acestea astfel încât [b]să scăpați de mama ta[/b]. Cel puțin asta e părerea mea. Mi se pare inacceptabil să stai sub același acoperiș cu [b]un complice la viol[/b] (că din cum te exprim așa îmi pare a fi mama ta).[/quote]
Cum adica „sa scapati de mama ta”? Cat de usor se arunca cu cuvintele! Poate tatal Claudiei isi iubeste sotia si i-ar fi foarte greu sa auda (macar) asa ceva! Si poate mama ei si-a revenit, poate are (unele) remuscari – ar trebui indreptata inspre asa ceva MAMA, nu vorbit cu tata, ca s-o alunge de acasa!
Fiecare om poate avea momentele sale de ratacire. Pocainta, insa, poate repara totul! Din pacate (sau din fericire), cunosc o astfel de familie, care si-a revenit dupa o ASTFEL de incercare, prin pocainta si iertare, in cadrul Bisericii… Poate ca si familia Claudiei are o sansa, lucrurile trebuie miscate usor, dar miscate (in primul rand, spovedania si sfatul cerut acolo). Sa ne gandim ca, fiind o viata intreaga rupti de Biserica, neavand un duhovnic, pe de o parte e de inteles situatia asta, pentru ca numai in Hristos poate rezista o familie, cu adevarat. Altfel, totul atarna de un fir de ata!
De unde ti s-a parut ca mama ei ar fi complice la viol? Din cate reiese din text, nici Claudia nu i-a spus nimic, nici respectivul nu i-a spus (era culmea!).
In Biserica nu invatam sa rupem familii, nu invatam sa cautam razboiul, ci sa facem tot posibilul pentru pace.
In Biserica invatam [b]sa ne CINSTIM parintii, pt ca, oricum ar fi ei, LOR le suntem datori pentru viata noastra si nu le putem oferi NIMIC in schimb pentru asta[/b]! Trebuie sa ii ascultam, pana la limita pacatului, a ereziei etc. Nu invatam sa nu-i iubim, caci spune „[i]cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamant[/i]”.
Atat de complicata e viata asta si atat de multe gandurile unui om si complexe circumstantele in care se produc faptele! Nu le putem sti noi, pe toate, niciodata. Si, dupa cum ziceam, in absenta unei vieti in Hristos chiar e posibil orice! Sa lasam duhovnicului, zic, prerogativele pe care le are…
@Claudia
pentru ca sa puna Domnul raspunsul cel bun in gura duhovnicului tau, roaga-te pentru dansul, de preferat in fiecare seara, odata cu celelalte ganduri pe care le asterni inaintea Lui: „[b]Doamne pune in mintea si in gura duhovnicului meu raspunsul care imi este de folos[/b]”.
Doamne, ajuta!
Dan Sorin
aprilie 3, 2014 @ 6:36 pm
[quote name=”florin m”]
Cum adica „sa scapati de mama ta”? Cat de usor se arunca cu cuvintele! Poate tatal Claudiei isi iubeste sotia si i-ar fi foarte greu sa auda (macar) asa ceva! Si poate mama ei si-a revenit, poate are (unele) remuscari – ar trebui indreptata inspre asa ceva MAMA, nu vorbit cu tata, ca s-o alunge de acasa! [/quote]
Știu că ai copii dar nu mai știu dacă ai fete. Dacă ai avea o fată și peste vreo 15 ani te trezești că un ratat ți-a violat fata din cauză că mama mai mult crede pe respectivul ratat decât pe propria fiică aș vrea să te văd cum mai faci apologia familiei. Așa de ușor e să faci morală.
Și din ce se pare și Dan este de acord cu această habotnicie pe care o ai. Nu vă gândiți puțin că fata aia putea să fie violată din cauza unei femei ce s-ar vrea să se numească mamă? Uitați-vă puțin la „The Poker House” și mai fă apoi apologia familiei. Și nu îmi aruncați tâmpenii gen că e un film deoarece cea care a făcut filmul a prezentat acolo viața ei din adolescență când a fost violată de proxenetul mamei sale. În cazul Claudiei nu s-a ajuns acolo dar toate violurile din familie au loc din cauză că săracii copii nu au mame cărora să le pese de ce li se întâmplă copiilor. Dar încurajați pe tații violatori și mamele care se fac că nu știu nimic că asta vă învață ortodoxia.
Dan Sorin
aprilie 3, 2014 @ 6:40 pm
[quote name=”florin m”]De unde ti s-a parut ca mama ei ar fi complice la viol? [/quote]
„Eu la 14-15 ani, mă jucam pe un joc și amantul ei a venit la mine, m-a luat cu forța, m-a aruncat în pat, s-a desfăcut la pantaloni, a încercat să mă sărute şi să mă dezbrace, spunându-mi că: ”E normal să fac acest lucru la vârsta mea”. I-am spus că-l zic la mama, dar a spus că nu-l interesează, că oricum nu mă va crede. Am reușit să scap după ceva timp din ”ghearele” lui, lovindu-l și împingându-l, neatingându-se de mine din punct de vedere trupește. Acest lucru înfricoșător pentru mine s-a întâmplat vara, el amenințându-mă că nu am să scap de el.
Am scăpat atunci de el și nu am spus la nimeni nimic. Am trăit așa timp de câteva luni până când într-o zi mama m-a trimis la el cu un pachet de mâncare, spunând că va veni și ea mai târziu. Cu inima cât un purice am plecat acasă la el știind de pericolul în care mă aflam. Ajuns la el s-a întâmplat la fel ca prima oară scăpând prin mila lui Dumnezeu și de acesta dată continuând cu amenințările ca de fiecare dată. Și de această dată nimeni nu a aflat nimic.”
Un copil care are o relație sănătoasă cu mama sa nici o secundă nu se va gândi să nu îi spună astfel de evenimente mamei. Este complice cu violatori prin faptul că și-a găsit un ratat de amant și că nu și-a dezvoltat o relație sănătoasă cu propria ei fiică.
florin m
aprilie 3, 2014 @ 7:43 pm
[quote name=”dan-s”][quote name=”florin m”]De unde ti s-a parut ca mama ei ar fi complice la viol? [/quote]
Un copil care are o relație sănătoasă cu mama sa nici o secundă nu se va gândi să nu îi spună astfel de evenimente mamei. Este complice cu violatori prin faptul că și-a găsit un ratat de amant și că nu și-a dezvoltat o relație sănătoasă cu propria ei fiică.[/quote]
Nu stiu cum reusesti sa tragi concluziile astea. Gandeste-te ca ai varsta la care poti fi parinte si gandind asa, te expui la niste dezamagiri foarte mari. Lucrurile sunt mult mai nuantate…
„Complice” din DEX = Persoană care participă în mod secundar la săvârșirea unei infracțiuni sau, care înlesnește, tolerează, ascunde săvârșirea unei fapte reprobabile. Nu este cazul aici… Putem vorbi, insa, de iresponsabilitate.
Sunt atatea cazuri de copii violati (in mod repetat chiar) care nu au curaj sa spuna parintilor, chiar daca se inteleg cu acestia… Apare rusinea, jena, neincrederea in ei insisi, ajungand sa se invinuiasca pe ei insisi, apare sentimentul ca ceilalti ii vor judeca si respinge etc. Dar in cazul de faţă, cand fata aceasta (Claudia) nici nu avea incredere in mama ei, fiindca respectivul era chiar amantul mamei! Cum sa-i fi spus? Poate fi invinuita si mama pentru lipsa ei de curaj, dar asta n-o face complice…
Si in cazul asta nu cautam vinovati, ci cautam solutii.
florin m
aprilie 3, 2014 @ 10:21 am
[b]RUGACIUNE PENTRU PARINTELE DUHOVNIC[/b]
Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu, care pe desfranata si pe talharul i-ai primit, primeste si rugaciunea mea pentru robul tau, duhovnicul meu (N) ales de Tine sa poarte povara pacatelor mele in fata Ta, asa cum Tu porti povara lumii intregi in fata Tatalui Ceresc.
Iarta-i toate greselile lui pentru dragostea si jertfa staruitoare, ca sa pun inceput bun de pocainta eu, oaia ratacita. Cerceteaza-l degraba si vezi nevoile lui.
Vindeca-l de toata boala si intinaciunea trupeasca si sufleteasca si de slabiciunea firii celei cazute.
Izbaveste-l de toti vrajmasii vazuti si nevazuti, de tot raul si ispitele ce i-au venit pentru pacatele mele.
Sporeste-i intelepciunea, indelunga rabdare, linistea, pacea si multumirea sufleteasca.
Inmulteste-i puterea, sporeste-i blandetea si purtarea de grija si implineste toate cele de folos lui.
Da-i minte luminata si pricepere sfanta care se pogoara de la Tine, Imparatul Luminii.
Bine sporeste in el Doamne si daruieste-l sanatos, indelungat in zile, drept invatand cuvantul adevarului Tau. Amin. (Metanie)
Imparate Ceresc Mangaietorule, deschide stavila cerului si ploua peste duhovnicul meu (N) belsug de har si bogata mila.
Pogoara-Te asupra lui, odihneste in el pururea si revarsa peste el multimea indurarilor Tale. Amin. (Metanie)
Maica Domnului, acopera cu Atotputernicul tau Acoperamant pe robul tau, duhovnicul meu (N) si roaga-te Bunului Dumnezeu sa-l miluiasca pentru rugaciunile tale. Izbaveste-l de toata ispita trupeasca si sufleteasca, curata-l, tamaduieste-l, intareste-l si sanatate deplina daruieste-i. Amin. (Metanie)
Cuvioase Parinte Siluane, roaga-te Domnului sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu (N), pentru rugaciunile tale.
Cuvioase Arsenie cel Mare, roaga-te Bunului Dumnezeu sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu (N), pentru rugaciunile tale.
Cele noua Puteri Ceresti, Sfintilor Romani – mucenici si mucenite, cuviosi si cuvioase – Preacuviosilor Parinti ai nostri si sfintii a caror pomenire se face astazi, impreuna cu toti sfintii, rugati-va lui Dumnezeu sa miluiasca si mantuiasca pe (N) pentru rugaciunile voastre.
Amin. Amin. Amin. (Metanii)
Dan Tudorache
aprilie 3, 2014 @ 12:13 pm
Mulțumesc pentru intervenție Florin, mi-ai economisit timpul care acum mă cam strânge.
ClaudiaDiana
aprilie 3, 2014 @ 1:18 pm
@ Dan
[quote]Ai grijă de astfel de reacții ca să nu distrugă acel minim de echilibru din familia ta.[/quote] .De acesta reactie mi-a fost teama si mie ! Sa nu distruga acel echilibru , totusi il cunosc si nu va face asta. In legatura cu tatal meu nu pot sa spun acest lucru deoarece nu ar crede o iubeste prea mult , vrea sa-i obtina iubirea , chiar daca stie despre adulterele ei ; a spus asta de fata cu mine si cu ea . In legatura cu mama acel om m-a amenintat cu cuvintele : ” poti sa-i spui ca oricum nu te va crede , ma va crede doar pe mine”. De scapat nu am cum sa scap de ea in acest fel , totusi e mama mea . Am sa scap de ea prin puterea rugaciunii , dar si dupa ce voi termina liceul nu mai vreau sa mai stau prea mult timp sub acelasi acoperis.
ClaudiaDiana
aprilie 3, 2014 @ 1:39 pm
[quote]cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamant”. [/quote][quote]cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamant”. [/quote]@ Florin
[quote] isi iubeste sotia si i-ar fi foarte greu sa auda (macar) asa ceva! [/quote] asa e sau nu vrea sa auda.[quote] cunosc o astfel de familie, care si-a revenit dupa o ASTFEL de incercare, prin pocainta si iertare, in cadrul Bisericii… [/quote] as vrea sa fie o astfel de familie , dar cand o vad ca plange dupa ala la 2 ani aproape de la moartea lui , nu cred . Cum ar putea primi iertare daca nu exista pocainta si plecarea la Taina Spovedeaniei . Si cand mergea cand eram mica ,se spovedea dar nu era impartasita ,acum am inteles motivul .
[quote]In Biserica invatam sa ne CINSTIM parintii, pt ca, oricum ar fi ei, LOR le suntem datori pentru viata noastra si nu le putem oferi NIMIC in schimb pentru asta! [/quote] Cand sunt amenintata cu cuvinte „ eu te-am facut eu te omor !” , „ esti o povara de cand te-ai nascut ” sau ” mai bine nu erai ” ,eu trag concluzia ca nu m-a dorit niciodata si nicu nu ma doreste sa fac parte din viata ei .
[quote]De unde ti s-a parut ca mama ei ar fi complice la viol? Din cate reiese din text, nici Claudia nu i-a spus nimic, nici respectivul nu i-a spus (era culmea!).[/quote] Asa e nu i-am spus nimic si nici nu am de gand sa fac asta , cel putin acum. Eu cred ca Dan a spus ca e complice prin faptul ca a fost cu acea persoana , s-a culcat cu ea si etc . Ceea mi se pare de neinchipuit este ca mama a fost avertizata de o persoana din sat , despre felul lui si despre faptul ca s-ar putea sa se intample asta .In concluzie ea a stiut ca se poate intampla asta , dar nu a reactionat cu nimic , s-a complacut la situatie , nu a luat in seama .
ClaudiaDiana
aprilie 3, 2014 @ 1:41 pm
[quote]cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamant”. [/quote]
aceasta porunca ma macina stii aceasta porunca ma face sa ma doara sufletul cel mai mult ! Stiind ca aceasta parunca nu o pot indeplini . Eu nu-i iubesc ii urasc am mila fata de ei nu cinstire .
ClaudiaDiana
aprilie 3, 2014 @ 4:03 pm
@ Florin
Multumesc pentru rugaciuni , pe unele le stiam . Am incercat si incerc sa le aplic de fiecare data cand ma rog . Preotii au nevoie de ele . Ei sunt in primul rand in lupta cu diavolul . Au nevoie de rugaciuni , sunt oameni si ei ca noi si au mai mult de indurat , mai mukte si mai grele ispite.
@ In legatura cu Valentin , duhovnicul meu si preotul meu paroh , el face parte din viata mea doar de 2 ani . Inainte a existat un alt preot paroh , care a intrat la pensie , pentru mine nu a putut indeplini misiunea de duhovnic . Problemele lui de familie nenumarate si grele m-au facut sa nu-i spun nimic depsre acest subiect , dar si pentru faptul ca nu m-am simtit apropiata de el . Pe parintele Valentin il vad chiar ca pe un tata , ca pe cel mai bun prieten . A reusit sa sparga zidul de piatra pe care l-am pus in fata sufletului meu , a gasit cheia .
In fata oricarei persoane pe care o intalnesc , de atunci pun un zid de care foarte putina lume poate trece .Nu mai vreau sa fiu ranita ! Nu mai am incredere ! Fata de voi nu mai exista !
Multumesc Claudiu ! Multumesc tuturor.
ClaudiaDiana
aprilie 4, 2014 @ 3:56 pm
Ar fi bine sa cautati solutii ; eu trebuie sa ma spovedesc.Ce se intampla daca mama chiar nu ma va lasa ce fac atunci ? Cum reusesc sa ajung la Valentin ?
Vasile C.
aprilie 4, 2014 @ 9:53 pm
Claudia, iti apreciez mult curajul si taria de a ne impartasi marturia vietii tale, cu atatea incercari grele, dar din care Dumnezeu te-a ajutat mereu sa iesi la lumina!
Este mare lucru sa ne putem deschide sufletul catre cei ce ne pot ajuta, chiar daca credem ca nu putem avea incredere in nimeni, asa ca ma bucur ca l-ai gasit pe Parintele Valentin si ca te poti marturisi si te poti sfatui cu dansul.
Nu cred ca ar trebui sa te concentrezi pe a-i judeca pe parintii tai pentru faptele lor. Ca te-a dorit sau nu, mama ta te-a purtat in pantece si te-a nascut. Ceea ce, din pacate, nu fac toate femeile. Cred ca si pentru atat lucru, ar trebui sa nu o urasti. Data fiind situatia ta si prin ce ai trecut, cred ca e greu sa iubesti, insa lipsa urii cred ca iti va aduce o mare linistire, sufletului tau, atat de macinat. Nu putem iubi cu forta, dar putem alege (cu ajutorul lui Dumnezeu si cu un efort din partea noastra) sa nu urâm… 🙂
Nu cred ca ar trebui sa-i spui mamei tale de parintele duhovnic si de decizia de a te spovedi, daca nu crezi ca va reactiona bine, daca crezi ca va strica si mai rau lucrurile. Nu cred ca are importanta daca te lasa sau nu, in situatia asta anume…
Ana
aprilie 5, 2014 @ 8:13 am
Claudia, si eu sunt in acelasi gand cu [b]Vasilec[/b] legat de tot ce a scris mai devreme. La fel, nici eu nu i-as spune mamei de parintele duhovnic, mai ales ca ar putea sa te opreasca pe viitor. Sunt si eu mama, insa daca as lua-o razna atat de mult incat sa ajung sa-mi opresc copiii din a merge la biserica sau la duhovnic, bine ar face daca nu mi-ar spune.
Spune-i insa Domnului ca mergi la duhovnic, exact cu aceleasi cuvinte pe care i le-ai spune mamei. Ai nevoie de o stare de liniste interioara.
PS: Alcolicii sunt niste oameni care sufera profund si ajung sa-i chinuie cel mai mult pe cei care-i iubesc cel mai mult. [b]Mama ta in adancul ei te iubeste foarte mult.[/b] Inteleg cosmarul prin care treci, insa nimic nu-i la intamplare (intamplare = in templu). Cred ca profesia ta de mai tarziu v-a fi sa ajuti oameni. Tot ce ti se intampla acum iti da foarte multa experienta. Sunt multi copii in situatia asta si care au nevoie de ajutor.
Dumnezeu sa-ti ajute
ClaudiaDiana
aprilie 5, 2014 @ 1:23 pm
Eu nu i-am spus niciodata ca parintele Valentin este preotul meu duhovnic . Daca ar afla nu m-ar lasa nici atat.
@vasilec
E greu sa n-o urasc , asa e daca n-ar exista ura atunci mi-ar aduce multa liniste. Pentru acest lucru as vrea ca sa ma ajute parintele Valentin . Sa scap de ura fata de ei si in loc de ura sa saman iubire in inima mea .
@ Ana
[quote]Ai nevoie de o stare de liniste interioara.[/quote] Asa e am nevoie de ea , tanjesc dupa ea.
[quote]insa nimic nu-i la intamplare (intamplare = in templu). Cred ca profesia ta de mai tarziu v-a fi sa ajuti oameni. Tot ce ti se intampla acum iti da foarte multa experienta. Sunt multi copii in situatia asta si care au nevoie de ajutor. [/quote] Nimic in viata nu e la intamplare , tot este spre a ne ajuta sa ne intarim in credinta . Eu cred ca acesta a fost scopul acelor fapte de a ma ajuta sa descopar bunatatea si mila Lui Dumnezeu . Da acesta va fi scopul profesiei mele , de ajuta oamenii spre Slava Lui Dumnezeu , dar si de ai multumi petru ajutorul Lui. Am primit experienta si as dori ca la nimeni sa nu-i se mai intample .
@ tuturor
Dumenezeu sa ne ajute tuturor. Maine la noi s-ar putea sa fie Maslu si am sa ma rog pentru voi toti . Sunteti niste oameni minunati si multumesc tuturor.
Vasile C.
aprilie 6, 2014 @ 8:32 pm
Ma bucur ca iti doresti sa te linistesti, si sa iti umpli sufletul cu iubire. 🙂
Domnul sa te lumineze, Claudia! Si sa te ajute sa te poti marturisi parintelui, sa ia El tot ce e necurat (si ranile lasate de toate cate ai suferit) si sa ramana tot ce a pus Dumnezeu mai frumos in fiinta ta.
ClaudiaDiana
aprilie 8, 2014 @ 1:43 pm
Dumnezeu sa-mi ajute ! Vineri sau Sambata cu ajutorul Lui Dumnezeu voi reusi sa merg la Parintele Valentin pentru a vorbi vu el .
Doamne ajuta-ne tuturor.
Dan Tudorache
aprilie 8, 2014 @ 2:21 pm
Bine Claudia, așteptăm un semn de viață că totul a fost bine.
Domnul să te aibe în pază!
ClaudiaDiana
aprilie 10, 2014 @ 2:34 pm
desigur
ClaudiaDiana
aprilie 11, 2014 @ 7:09 am
Am reusit ! Am sufletul usor ca o pana . Am sa incerc sa urmez sfaturile parintelui Valentin.
Vasile C.
aprilie 11, 2014 @ 7:50 am
Slavă Domnului pentru asta!! Domnul să te aibă în pază, Claudia! 🙂 Acum, oricând te vei mai simți împovărată sau vei avea nevoie de un sfat, vei ști unde îți face bine să mergi.
ClaudiaDiana
aprilie 11, 2014 @ 7:54 am
asa e . multumesc
Dan Tudorache
aprilie 11, 2014 @ 8:14 am
Sunt bucuros pentru bucuria ta Claudia. Nici nu mă așteptam să fie altfel, am avut toată încrederea în Dumnezeu că te va apăra ca să-ți poți vindeca sufletul de rănile tale și mai ales cele făcute de către cei din jur.
E adevărat, e doar o luptă câștigată din întreg războiul duhovnicesc, dar cred că a fost o etapă esențială pentru viitorul tău.
Aștept și eu să ajung la spovedit să-mi ușurez sacul cu păcate.
florin m
aprilie 11, 2014 @ 9:10 am
Claudia, slavă Domnului! 🙂
ClaudiaDiana
aprilie 12, 2014 @ 3:29 pm
@dan
Si eu am avut aceeasta incredere ca El ma va apara . Da , in mare parte ranile incep sa se vindece cand apare cineva care ti le astupa cu blandete , bunatate ,fericire ,etc. . Nu ma asteptam ca reactia parintelui sa fie chiar asa calma in prezenta mea si am sa incerc sa pastrez acel minim echilibru in familia mea . Ar fi bine fata de ei sa pastrez tacerea pentru ca am sa-i ranesc si pe ei , iar ranile mele nu se vor astupa si vor deveni mai mari. Vorbele lui bune si mangaierile lui m-au facut sa uit tot si sa-l apreciezt si mai mult . Nu se astepta la o asemenea poveste , a vorbit rece si clar dar ochii lui il tradau , aratau iubire dar si o urma de lacrimi .
Da , asa e am o castigat o lupta importanta , dar intregul razboi nu e castigat .
sdaniel
aprilie 13, 2014 @ 4:10 pm
@ClaudiaDiana
Am urmarit cu emotie situatia ta. Ma bucur ca incepe sa se vada soarele pe strada ta. O meriti pe deplin!
Vasile C.
aprilie 20, 2014 @ 12:47 pm
Hristos a inviat, Claudia!
🙂 Acum ca ai un povatuitor si pe cineva in care poti avea nu doar incredere, ci care iti este si mijlocitor inaintea lui Dumnezeu, si care iti poate alina sufletul mereu cand iti e incarcat… vei sti si cand si cum si ce sa le spui alor tai, si cum sa poti avea o atitudine sanatoasa si folositoare faţă de ei.
Acum ai pus inceput bun, pentru lupta cea buna de a-ti curata sufletul de ce e rau si de a te apropia tot mai mult de Hristos. Asa cum ai spus si tu, ai castigat o batalie, dar razboiul duhovnicesc dureaza toata viata… insa stim ca ne putem baza pe El, ca nu ne luptam singuri, ci avem o mare Nadejde alaturi de noi. Dumnezeu sa te lumineze si un Praznic luminos sa ai! 🙂
ClaudiaDiana
aprilie 21, 2014 @ 12:14 pm
Adevarat a inviat !Fie ca Lumina Invierii Domnului sa va aduca in suflet liniste , pace si Fericirea de a petrece aceste clipe magice cu cei dragi. Fie ca Pastile din acest an sa fie un nou inceput pentru noi toti , un inceput in care sa fim mai buni , mai intelegatori , mai iubitori , mai aproape de Hristos . Va spun si eu indemnul Mantuitorului :„ BUCURAȚI-VĂ” ! Bucurati-va ca s-a apropiat Împaratia lui Dumnezeu , bucurati-va de clipa Învierii , bucurati-va ca Iisus a izbavit moartea si bucurati-va de viata !
@ Vasilec si sdaniel
Multumesc pentru incurajari si pentru vorbele bune ! Fie ca Bunul Dumnezeu sa va ajute si sa mantuiasca sufletele voastre!
Bucurati-va ca Hristos a inviat !
Hristos a inviat ! Paste fericit tuturor alaturi de cei dragi voua !
Vasile C.
mai 15, 2014 @ 4:14 pm
Cum mai esti, Claudia? 🙂
alex
iulie 23, 2014 @ 8:30 pm
Claudia,Dumnezeu sa ti dea sanatate si intelepciune in a duce lupta cu potrivnicul,iar voi fratilor cu aceste cuvinte care le ati spus nu pot sa nu- mi exprim simpatia si recunostinta pentru voi.Fiti binecuvantati si sa dea Bunul Dumnezeu sa ne intalnim cu totii in Rai.Inchei cu aceste cuvinte frumoase minunate al Sfantului Ioan Gura De Aur ” Slava Lui Dumnezeu pentru toate”
ClaudiaDiana
septembrie 20, 2014 @ 6:29 pm
@ vasilec si alexandru
imi pare rau ca raspund doar acum dar timpul limitat si suferinta care este in sufletul meu m-au impiedicat sa va raspund. De data asta suferinta vine din trei parti legate intre ele trecutul meu , parintii mei si un barbat pe care l-am iubit , il iubesc si-l voi iubi poate toata viata mea . Spun l-am iubit deoarece nu mai suntem impreuna din cauza parintilor mei care ne-au despartit in cel mai brutal mod cu putinta , chiar cu 2 zile dupa ziua lui de nastere . Intr-un mod foarte ciudat au aflat chiar daca noi ne feream de ei , de ai lui , de tot satul . Am avut o convesatie telefonica care fara sa stiu a fost inregistrata . Au aflat de noi desigur eu nu am recunoscut nimic . A urmat o paruiala zdravana a de la mama mea , injurata , jignita in toate modurile posibile si eu si el . A doua zi a fost sunat deoarece se cunosc foarte bine si i s-a spus clar si in fata fara ocolisuri motivul si sa nu il mai prinda vb cu mn. A fost jingnit si este in cotinuare jignit chiar daca de 3 luni nu ne-am mai vazut sau vb macar . De trei luni cand se implinesc chiar maine totul e greu , apasator nu am chef sa le ascult injuriile si jignirile pe care mi le adreseaza si ii sunt adresate . Chiar daca au trecut cele mai grele 3 luni din viata mea iubirea mea pt el exista si pe zi ce trece se face tot mai mare ,pana cand va exploda cred . NU MAI POT SA ASCUND FATA DE EL , FATA DE TOTI IUBIREA SI SENTIMENTELE PE CARE LE AM FATA DE EL . Chiar daca i-am zis ca nu-l mai iubesc adevarul stiu care e ca IL IUBESC , chiar daca i-am zis sa uite totul nu vreau sa uite nimic si chiar daca i-am zis ca sa fie fericit stiu ca eu nu pot fi fericita fara el . Imi pare rau de greseala pe care am facut in ziua accea imi pare rau ca nu l-am ales pe el atunci ci pe ei . Imi doresc sa fiu din nou cu el , imi doresc din nou sa-l strang in brate , imi doresc din nou sa-i spun un sincer te iubesc , imi doresc din nou sa-l sarut , imi doresc totul din nou cu el , acum pt totdeauna .
M-am gandit de multe ori ca ce rost are viata mea daca nu-l am in preajma pe barbatul pe care-l iubesc , pe barbatul care mi-a furat inima si trupul , pe cel care imi are totul ,pe cel care mi-a fost alaturi , pe cel care m-a inteles , m-a sprijinit , mi-a fost alaturi si care cred si sunt sigura de asta ca m-a iubit .
M-am simtit iubita , m-am simtit protejata am simit totul langa el .
Dan Sorin
septembrie 20, 2014 @ 8:50 pm
@ClaudiaDiana: Vezi cu iubirea asta că la tine mai mult e de la hormoni decât de la altceva. Nu cred că e ok starea în care ești și anume că tu cauți dragostea și protecția ce nu o primești de la părinții tăi la un alt bărbat. Fetele de genul acesta sunt foarte ușor de manipulat de băieți. Încearcă să îți găsești pacea și iubirea și protecția și echilibrul în Dumnezeu. Iar acele sentimente atât de puternice de dragoste vor dispărea cu timpul dacă nu le dai importanță. Dacă va fi să fie ceva atunci va fi la un moment dat. Iar dacă nu, nu. Nu da importanță la astfel de lucruri. Concentrează-te să te pui pe picioare, să faci ceva cu viața ta, să îți găsești un echilibru în viață fără să depinzi sentimental de alții. Crede-mă că de multe ori fetele (mai ales la vârsta ta) tind să vadă povești de dragoste când bărbații respectivi ori nu dau nici dau doi bani pe ele, ori nu au habar nici ei pe ce lume trăiesc așa că nu sunt capabili să își asume responsabilitățile necesare unei relații. Domnul cu tine.
ClaudiaDiana
septembrie 21, 2014 @ 4:22 pm
@dan
nu cred ca e ceva de hormoni , cred ca e legat de suflet poate . E adevarat ca am cautat dragostea si protectia pe care nu am primit-o nicidodata de la parintii mei , totusi de la el am primit-o fara sa puna conditii . Poate sunt usor de manipulat , dar sunt sigura ca nu ar face-o deoarece si el nu a avut un trecut prea frumos : in copilarie i-a murit tatal lovit de un cal , fiind cel mai mare a fost nevoit sa-si sprijine mama si cei trei frati mai mici , a suferit dupa o alta femeie deoarece ea nu l-a iubit , ea nu si-a dorit o casatorie , l-a inselat de cateva ori si si-a dorit moartea din cauza ei.
Am gasit o parte din echilibrul spiritual ajutat de parintele duhovnic , dar am dorit si asta .Am incercat sa nu le dau importanta dar nu am reusit , trecea o zi fara sa ma gandesc la el dar a doua zi am luat-o de la capat . Nu depind sentimental de el , totusi as avea nevoie de sentimentele lui . El a dorit totul cu mn si a primit totul : iubire , respect , incredere , sinceritate si adevar .
Imi recunosc greselile pe care le-am facut fata de el , imi recunosc greseala pe care am facut-o impreuna de bunavoie in fata lui Dumnezeu , dar nu pot sa nu-mi recunosc si setimente puternice si adevarate pentru el . Ne-am asumat totul , impreuna .
Sunt legata de el sufleteste dar si trupeste pentru totdeauna . I-am oferit totul si stiu ca am primit totul . El cred ca va fi singurul barbat caruia i-am oferit inima si sufletul , nu cred ca va mai fi altul . Ma intreb e gresit ca am iubit .
A iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta putin stiu sa iubeasca . (Emil Cioran)
Dan Sorin
septembrie 21, 2014 @ 6:05 pm
[quote name=”ClaudiaDiana”]nu cred ca e ceva de hormoni , cred ca e legat de suflet poate[/quote]
Mai ascultă puțin și de noi care suntem mai bătrâni că poate mai știm câte ceva despre viața asta pe care un copil de 18 ani nu le știe…
sdaniel
septembrie 21, 2014 @ 4:38 pm
@ClaudiaDiana
Ti-am fost suporter de la inceput, de data asta nu sunt convins ca ai dreptate.
Ai 18 ani, ai trecut prin traume datorita mamei tale si (partial) tatalui. Chiar daca problemele te-au maturizat (asta e evident), sunt anumite aspecte ale vietii sentimentale pe care nu le cunosti.
Apropo, sunt rare cazurile de oameni care au trait toata viata (s-au casatorit) cu prima iubire.
Sa ne intoarcem la povestea ta, ma asteptam sa ne mai dai detalii despre viata ta sociala, culturala, educationala, duhovniceasca. Adica sa ne spui ce carti ai mai citit, ce studii ai mai absolvit, ce calatorii ai facut, ce hobby-uri ai mai dezvoltat, voluntariat, rugaciuni etc.
Nu ma asteptam sa dai o atentie atat de mare relatiei (de la varsta de 18 ani) cu un barbat.
Greseala ta e ca nu le-ai spus de la inceput parintilor despre faptul ca ai cunoscut pe cineva. Chiar daca nu ai o relatie potrivita cu ei tot trebuia sa le spui si reactia ar fi fost alta, mai ales ca relatia era in stadiu incipient.
Si eu sunt parinte si am o fata m-ar deranja sa imi ascunda lucruri atat de importante. Bineinteles ca nu as reactiona la fel, eu sunt omul care discuta si corecteaza probleme sau defecte prin vorba buna si nu prin jigniri si bataie.
In fine, nu ai ce sa mai faci acum…luxul de a avea o relatie/casatorie cu cine vrea nu-l au decat persoanele independente financiar.
Cad m-am casatorit aveam 30 de ani, o amarata garsoniera a mea (proprietate personala) si un serviciu bun. Viitoarea sotie avea si ea un serviciu bunicel si mai nimic altceva.
Ai mei nu au fost de acord cand au auzit, doar m-am uitat lung la ei si le-am spus sa fie oameni inteligenti si sa calculeze gradul meu/nostru de independenta. Cred ca le-a dat cu virgula ca nu au mai comentat.
Tu nu ai luxul asta si, din pacate, iubirea nu tine de foame. E de inteles intr-un fel, a fost primul barbat din viata ta si simti ca e jumatatea ta (sentimentala). Poate chiar asa si este dar din pacate, in cazul de fata este lipsita de importanta iubirea voastra. Uita-l si mergi mai departe. Cum spune si Dan-s: „Nu da importanță la astfel de lucruri. Concentrează-te să te pui pe picioare, să faci ceva cu viața ta, să îți găsești un echilibru în viață fără să depinzi sentimental de alții.”
Inteleg ca a fost o relatie foarte frumoasa, cu sentimente reale dar trebuie sa intelegi ca orice lucru se sfarseste la un moment dat. Sau poate, e doar o pauza…cine stie, peste cativa ani cand aveti forta (inclusiv materiala) sa nu va pese de nimeni veti relua relatia.
P.S. Intrebi la un moment dat: „Ma intreb e gresit ca am iubit .”
Eu consider ca nu. Ai avut curaj sa dai frau liber sentimentelor, ai vazut cum e sa iubesti. E o experienta foarte frumoasa care te va ajuta in viitor.
ClaudiaDiana
septembrie 22, 2014 @ 6:24 pm
@ dan
[quote]Mai ascultă puțin și de noi care suntem mai bătrâni că poate mai știm câte ceva despre viața asta pe care un copil de 18 ani nu le știe…[/quote]
Nu cred ca sunteti asa de batrani precum ziceti si nu cred ca-s chiar un copil la 18 ani (ps ma consinderi ca parintii mei un copil de clasa 2) sunt o tanara in formare . Urasc sa fiu considerata un copil . Cred ca este greseala celor mai mari ca noi batrani/parinti ca nu ne iau ca atare , la varsta pe care o avem. Ar trebui sa ne lase sa luam si noi propriile decizii , chiar daca uneori sunt gresite . Eu cel putin primesc doar ordine : fa asta , nu fa asta . Am fost obligata sa urmez liceul la mate-info eu care sunt total umanista ( nu imi place mate , fizica , chimie si imi place romana , geografia ,istoria ) . Mi se insista sa urmez Medicina (doar datorita faptului ca se castiga bine , din nou banii ) , eu care doresc sa urmez Litere ( am renuntat la Teologie din vina lor , nu accepta deloc ) . Nu imi ofera deloc timp liber , nu m-a lasat cu colegii in excursii , la cabane .
@ daniel
Ai dreptate nu am multa experienta in ceea ce priveste viata sentimentala si nu am luxul de a avea o relatie pentru ca nu sunt dependenta din punct de vedere financiar . Am dat importanta acelei relatii deoarece pentru mine intotdeanu in viitor va fi cea mai importanta familia , viitorul sot si viitorii copiii decat restul persoanelor din jur sau viitoarea cariera si meserie .
Ma bucur ca esti parinte de fata asa poate ai inteles din povestea cum ar trebui sa te comporti cu fiica ta in relatia cu ea . Am cateva sfaturi : ofera-i dragoste care sa se vada , intelegere , comunica mult cu ea , ofera-i timp si fii intelegator cu ea , oferindu-i si libertate , explica-i cand greseste si nu-i da multe ordine :[quote] nu fa asta , fa asta[/quote] si explica-i de ce sa o faca si sau de ce sa nu o faca cu argumente . (ps cred ca n-ai nevoie de el totusi le-am scris ) Iubirea nu tine de foame , dar cand esti indragostit lulea si iubesti mult nu mai tii cont de asta , nici nu-ti aduci aminte de astfel de lucruri adevarate . A fost frumoasa dar prea scurta . Am sa incerc/incerc sa-l uit si vreau sa merg mai departe . E greu ,dar cred ca se poate . NU CRED CA S-AR PUTEA RELUA , CHIAR DACA AS VREA SAU NU MAI STIU POATE NU MAI VREAU .
Am alte obiective acum : sa imi iau bacu fiind in clasa 12 la mate-info , sa intru la facultate de Litere fara plata in Cluj-Napoca in UBB , sa citesc cat mai mult ,chiar si carti religioasa ( Pr. Arsenie Boca marturii -prima carte citita de acest gen , plus articole de pe OT ) , am citit Ultima noapte de dragoste , intaia noapte de razboi , Morometii I si II , Cel mai iubit dintre pamanteni I , II , III , Ion urmeaza alte romane +Bacovia poezii . Calatorii in vara asta nu prea am facut , doar o zi pana in Rimeti , in jud Bihor si 1/2 vacanta petrecuta la bunicii materni unde am facut pauza de la telefon , internet , televizor , traind in natura fara mijloace informationale . M-am ajutat bunicii la muncile campului rezultand si aproximativ 600 Ron castigati prin forte proprii . Hobby-uri : plimbarile prin natura , sa raman cat mai mult in natura si sa stau sa meditez , sa stau sa visez cu ochii deschisi , si un hobby mai interesant care este de cativa ani cultura si limba coreeana si cea indiana ( istoria si limba , cat si vestimentatia lor ) avand sansa sa studiez si la facultate limba si cultura coreeana care s-ar putea tranforma chiar intr-o viitoare meserie de translator .
In legatura cu biserica si rugaciunea cred a fost mai activa avand mai mult timp pentru a ajunge in Casa Domnului aproape in fiecare Duminica si sarbatoare . In legatura cu voluntariatul nu am efectuat nici o actiune de acest gen , dar in vacanta viitoare vreau sa fac acest lucru , poate chiar si in cadrul ASCOR . Obiective principale deci pt viitorul apropriat : bac-ul cu note mari , carnetul de soferi , admiterea la Litere , citit si actiuni de voluntariat in viitoarea vacanta .
Dan Sorin
septembrie 23, 2014 @ 6:06 pm
[quote name=”ClaudiaDiana”]@ dan
[quote]Mai ascultă puțin și de noi care suntem mai bătrâni că poate mai știm câte ceva despre viața asta pe care un copil de 18 ani nu le știe…[/quote]
Nu cred ca sunteti asa de batrani precum ziceti si nu cred ca-s chiar un copil la 18 ani (ps ma consinderi ca parintii mei un copil de clasa 2) sunt o tanara in formare . Urasc sa fiu considerata un copil . Cred ca este greseala celor mai mari ca noi batrani/parinti ca nu ne iau ca atare , la varsta pe care o avem. Ar trebui sa ne lase sa luam si noi propriile decizii , chiar daca uneori sunt gresite . Eu cel putin primesc doar ordine : fa asta , nu fa asta . Am fost obligata sa urmez liceul la mate-info eu care sunt total umanista ( nu imi place mate , fizica , chimie si imi place romana , geografia ,istoria ) . Mi se insista sa urmez Medicina (doar datorita faptului ca se castiga bine , din nou banii ) , eu care doresc sa urmez Litere ( am renuntat la Teologie din vina lor , nu accepta deloc ) . Nu imi ofera deloc timp liber , nu m-a lasat cu colegii in excursii , la cabane .
[/quote]
Și așa este forma tipică în care vorbește un copil. :)) Dacă vrei să faci decizii proaste eu nu te opresc. Eu nu cred că ți-am dat vreun ordin. Tot ce te-am sfătuit e să asculți și de cei mai în vârstă.
Iar în legătură cu școala părinții tăi au fost mai practici. La ora actuală majoritatea care au terminat profile umane stau în șomaj sau angajați la Carrefour sau s-au reprofilat. Nici nu poți să îți imaginezi cât de greu e să prinzi un loc de muncă bun. Iar dacă e vorba și de profil uman atunci ar trebui să fii genială în domeniu și să primești mult ajutor de sus. Și cât timp ei investesc bani în tine nu prea poți alege ce școală faci. Iarăși e vorba de sfaturi. Nimeni nu dă ordine și nimeni nu te obligă. Faci cum vrei așa că să nu te superi dacă în anumite chestii aș părea cam dur. Cu medicina ai putea să le explici că dacă nu știi sigură cât de bine stai cu stomacul atunci când vezi organe de om e bine să nu te bagi la așa ceva. Dar în domeniul programării se caută mult și se plătește bine. Sau în inginerie (la Politehnică se intră ușor dar e drept că trebuie să te înțelegi bine cu matematica, fizica, programarea ca să reziști acolo). Ai internet. Studiază puțin ce se cere pe piață și cât de mult se caută oameni în profil uman. Tu vrei la Litere dar ai făcut ceva pentru asta? Eu am o prietenă care a dat la Jurnalism (deși până la urmă tot la programare s-a băgat deoarece câștiga mult mai mulți bani decât în Jurnalism) dar tipa din timpul liceului a început să facă pentru ea tot felul de interviuri și articole ca să aibă un portofoliu (nu mai zic de poezii, povestiri și chiar și roman ce l-a scris la 15 ani și a primit ceva premiu de la Ministerul Educației Naționale sau cum se chema atunci). Și sora mea e interesată de profil uman (stă destul de prost cu matematica și îi place foarte mult româna) dar e încurajată să scrie povestiri, să citească, să meargă la club de lectură (a și primit premiu atât pentru o povestioară scrisă de ea cât și pentru citire la ceva concurs pe școală) și are 11 ani. Tu ai prezentat cărți citite mai mult ce s-a dat la școală. Dar ai citit literatura clasică de bază? Mă refer la Dostoievski, Tolstoi, Charles Dickens, Victor Hugo, Isaac Asimov, Jules Verne, George Orwell, Jane Austen, Anna Karenina, Aldous Huxley, Mircea Eliade, Alexandre Dumas, Kafka, Hemingway, Shakespeare, etc. Sau dacă te interesează translator cât de mult ai tradus din alte limbi? Cât de mult ai citit din literatura coreeană/indiană dacă te interesează atât de mult aceasta? Ai încercat să înveți aceste limbi? Crede-mă că la facultate nu e ca la liceu. Acolo ți se dă minimul de informații și totul trebuie să faci tu, de capul tău, pe lângă ceea ce ți se cere la facultate. Uneori ți se pot cere tâmpenii la facultate și tu trebuie să te descurci pe lângă asta.
Repet: nu o lua ca o critică sau ca o încercare de a descuraja. Ți-o spun din propria mea experiență. Sunt chestii ce le-aș fi vrut să le știu la vârsta potrivită și nimeni nu mi-a spus. Mi s-a zis și mie aceiași poveste ce o spun părinții copiilor: dacă faci o facultate ești asigurat financiar. Nu e deloc așa. Facultatea îți dă doar o diplomă. Dar să ajungi la un loc de muncă, să reușești la un interviu depinde doar de ceea ce faci tu (fără să aibă în asta vreun rol profesorii ba chiar dimpotrivă uneori). Și la muncă unde sunt acum (sunt în inginerie) șefii de echipă la început le explică una și alta începătorilor dar când așteaptă noii angajați „mură în gură” îi cam trimite să își caute singuri informațiile lor. Așa e în orice domeniu. Nimeni nu va sta lângă tine ca în generală/liceu. Zici că nu mai ești copil. Vei vedea după facultate ce înseamnă asta. Nimeni nu va da doi bani pe tine și va trebui singură să te descurci.
Nu zic acum să dai neapărat în programare sau inginerie sau medicină. Dacă îți place un domeniu și dacă părinții sunt de acord cu asta dă ce îți place. Dar nu uita că facultatea nu valorează absolut nimic și diploma aia îți folosește doar dacă reușești să te angajezi. Până atunci nu te ajută cu absolut nimic. Chiar recent am primit o statistică în care angajatorii spuneau că cel mai mult apreciază experiența de lucru (ceea ce nu ai) și activități extra-curriculare. Foarte puțin reprezintă acele studii superioare în ochii angajatorului. Gândește-te foarte clar ce vrei să faci și când te gândești studiază ce șanse ai să te angajezi în domeniu. Repet: sunt foarte, foarte mulți absolvenți de studii superioare care nu profesează în domeniu. Țara asta e plină de absolvenți de studii superioare care lucrează la MacDonalds, Auchan, Carrefour, etc. Și te vei trezi în anul IV că ai terminat facultatea cu nota 10 și nu ai nici o ușă deschisă pentru angajare. Și când știi ce vrei să faci încearcă să îți convingi părinții. Imaginează-ți că părinții tăi reprezintă cel care ține interviul. Cum îi vei convinge că acceptând alegerea ta vor câștiga financiar de pe urma ta? Că până la urmă asta caută orice angajator.
Acum știu că ce ți-am spus nu prea ține de biserică dar nu strică să li se spună tinerilor puțin cu ce se mănâncă viața asta.
sdaniel
septembrie 24, 2014 @ 6:59 pm
@ClaudiaDiana
Ma bucur sa citesc despre hobbyurile tale si alte activitati.
Deocamdata copilul e mic, sper sa imi pot mentine linia rationala si pe mai tarziu si, sincer, nu ma vad dandu-i ordine copilului (adolescent). As incerca sa-l conving cu argumente si explicatii. Iar daca nu as reusi sa-l conving nu as aplica forta ci pur si simplu l-as lasa sa greseasca (sa nu fie ceva grav totusi), probabil cateodata e mai bine sa inveti din propriile greseli decat din sfaturile altora.
In fine, iti multumesc pentru sfaturi si o seara frumoasa sa ai!
ClaudiaDiana
aprilie 12, 2016 @ 8:13 pm
hei , ce faceti ? M-am gandit ca e timpul sa mai dau si eu un semn de viata dupa atata timp . Acum sunt studenta in anul 1 la Asistenta medicala generala . E greu dar e frumos . Multumesc lui Dumnezeu ca inca are grija de mine chiar daca gresesc ff mult inaintea Lui. In familia mea totul e destul de bine . Tin sa va multumesc celor ca au fost atunci alaturi de mine . Parintele Valentin de atunci si pana azi a fost cel care a fost alaturi de mine : persoana care mi-a dat sfaturi , a fost alaturi de mine , m-a certat si mi-a explicat cand am gresit , este persoana cu care pot vorbi , m-a inteles si m-a sprijinit in deciziile mele , persoana care mi-a sters lacrimile , mi-a oferit linistea de care am avut si am mare nevoie , persoana care mi-a fost alaturi printr-o stangere de mama , printr-o imbratisare sincera ca cea a unui parinte care i-o ofera copilului , persoana care imi da puterea si forta sa merg inainte cu capul sus . El este persoana care ma cunoaste cel mai bine si care imi este alaturi tot timpul . Este ca un tata pentru mine . Nu o sa-i pot multumi niciodata pentru tot ce a facut pentru mine si face pt mine si nici Lui Dumnezeu ca l-a adus in viata mea .
Chiar daca dpdv sentimental am avut suisuri si coborasuri am ramas puternica . Am fost mintita si tradata de unele persoane din jurul meu . Am pus incredere in unii care nu trebuia sa o fac . Relatie de 6 luni dusa de rapa pt ca am fost mintita si urma sa aflu dupa despartire ca am fost si inselata . Am avut puterea sa pun punct la timp , sa fiu puternica , sa sufar putin si s-o iau de la capat . Multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a dat puterea sa trec peste toate si mai ales puterea de a nu ma lasa dusa de val si sa imi ofer atunci trupul acelui barbat .
Acum imi pun nadejdea si speranta ca totul va fi bine in relatia de 4 luni pe care o am acum . Pot spune ca Dumnezeu mi l-a scos in cale . Persoana care am cautat-o pana acum : un barbat matur , puternic , intelegator si iubitor . Persoana care ma iubeste , ma apreciaza ca femeie ,ma respecta , ma intelege , si e tot timpul alaturi de mn de e bn sau rau . A fost si bn , traind alaturi de el clipe , minute ,ore, zile si nopti minunate . Au fost si mmente mai dificile dar toate ne-au facut mai puternici , sa captam incredere si sa ne dam seama ca ne iubim si ca vrem sa fim impreuna pt tot restul vietii . IUBIREA CRESTE PE ZI CE TRECE TOT MAI MARE SI PUTERNICA. Da eu cea care am zis ca nu voi putea iubi niciodata iubesc , sunt fericita . SUNT O FEMEIE FERICITA CARE IUBESTE SI E IUBITA .
Ceea ce imi doresc acum este ca cu ajutorul Lui Dumnezeu totul sa continue tot asa si peste un an sau doi sa intemeiez alaturi de el familia pe care ne-o dorim . Sper ca el sa fie ultimul barbat din viata mea ( acum regret ca nu a fost el primul ca sa ii ofer lui tot trupul meu si inima mea , dar oricum le are pentru totdeauna ) . M-am daruit cu totul lui si la fel si el mie . Nu regret si nici nu voi regreta asta si sper ca Dumnezeu sa ne ierte pt asta si sa ne ajute ca restul postului sa facem voia LUI ( asa cum am promis lui Valentin ).Am aflat iubirea in gesturile lui simple un simplu te iubesc si mie dor de tn , un sarut , o imbratisare , o floare , o ciocolata , etc . Ce frumos e ca sa fii langa el si sa-l privesti sau pur si simplu sa adormi si sa te trezesti in bratele persoanei iubite. Doamne ajuta-ne sa trecem peste acest post si peste toate incercarile vietii si chiar daca nu meritam iarta-ne , ajuta-ne si ne binecuvanteaza cu mila si cu iubirea Ta nemasurta .