Universalitatea codului genetic (3)

Aşa cum am precizat în prima parte a acestei
cărţi, toate organismele vii posedă un genom, iar
informaţia cuprinsă în acesta este descifrată cu ajutorul
unui cod genetic. Acest cod genetic este universal,
adică la toate vieţuitoarele, de la cele mai simple până
la cele mai complexe (cu câteva mici excepţii
nesemnificative), aceeaşi secvenţă de trei baze azotate
codifică acelaşi aminoacid.
Atât evoluţioniştii cât şi creaţioniştii consideră
acest fapt ca pe o dovadă a originii comune a tuturor
vieţuitoarelor de pe Pământ. Numai că, atunci când
ajung să precizeze care ar fi această origine comună, nu
mai sunt de acord: evoluţioniştii susţin că toate
vieţuitoarele au evoluat dintr-un singur organism iniţial,
în timp ce creaţioniştii susţin că toate vieţuitoarele au
45
fost create de un Dumnezeu unic. Să analizăm pe rând
cele două poziţii.
Să presupunem că vieţuitoarele ar fi evoluat toate
din acelaşi organism iniţial. În acest caz se pun câteva
probleme legate de universalitatea codului genetic.
Prima dintre ele se referă la originea acestui cod.
Teoria oficială susţine că însuşi codul actual ar fi apărut
prin evoluţie dintr-o variantă mai simplă (cu două baze
azotate la un aminoacid). Lăsând la o parte faptul că nu
există nici un vieţuitor cu un astfel de cod şi nu avem
nici o dovadă că ar fi existat vreodată, se pune o altă
întrebare: dacă într-adevăr codul ar fi evoluat, cum se
explică faptul că astăzi toate vieţuitoarele au acelaşi
cod, ţinând cont de faptul că orice modificare a lui s-ar
fi transmis numai la urmaşii organismului la care ar fi
apărut modificarea, iar la celelalte vieţuitoare nu?
Să presupunem acum că într-un fel sau altul s-a
ajuns totuşi la un organism care posedă codul genetic
actual. Dacă toate vieţuitoarele ar fi evoluat din acesta,
ar fi inexplicabil faptul că toate celelalte gene s-au
modificat în timp, dând naştere la întreaga diversitate a
lumii vii pe care o cunoaştem astăzi, numai genele care
conţin informaţia referitoare la codul genetic au rămas
nemodificate.
Vedem, deci, că universalitatea codului genetic nu
poate fi invocată ca o probă în favoarea evoluţionismului.
46
În schimb, acceptând poziţia creaţionistă, toate
aceste probleme sunt rezolvate: Dumnezeu a folosit
acelaşi cod genetic tocmai pentru ca noi să ne putem
dna_genetic_code2_en

Cap. 2: Originea vieţii

Aşa cum am precizat în prima parte a acestei cărţi, toate organismele vii posedă un genom, iar informaţia cuprinsă în acesta este descifrată cu ajutorul unui cod genetic. Acest cod genetic este universal, adică la toate vieţuitoarele, de la cele mai simple până la cele mai complexe (cu câteva mici excepţii nesemnificative), aceeaşi secvenţă de trei baze azotate codifică acelaşi aminoacid.

Atât evoluţioniştii cât şi creaţioniştii consideră acest fapt ca pe o dovadă a originii comune a tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ. Numai că, atunci când ajung să precizeze care ar fi această origine comună, nu mai sunt de acord: evoluţioniştii susţin că toate vieţuitoarele au evoluat dintr-un singur organism iniţial, în timp ce creaţioniştii susţin că toate vieţuitoarele au fost create de un Dumnezeu unic.

Să analizăm pe rând cele două poziţii. Să presupunem că vieţuitoarele ar fi evoluat toate din acelaşi organism iniţial. În acest caz se pun câteva probleme legate de universalitatea codului genetic. Prima dintre ele se referă la originea acestui cod. Teoria oficială susţine că însuşi codul actual ar fi apărut prin evoluţie dintr-o variantă mai simplă (cu două baze azotate la un aminoacid).

Lăsând la o parte faptul că nu există nici un vieţuitor cu un astfel de cod şi nu avem nici o dovadă că ar fi existat vreodată, se pune o altă întrebare: dacă într-adevăr codul ar fi evoluat, cum se explică faptul că astăzi toate vieţuitoarele au acelaşi cod, ţinând cont de faptul că orice modificare a lui s-ar fi transmis numai la urmaşii organismului la care ar fi apărut modificarea, iar la celelalte vieţuitoare nu?

Să presupunem acum că într-un fel sau altul s-a ajuns totuşi la un organism care posedă codul genetic actual. Dacă toate vieţuitoarele ar fi evoluat din acesta, ar fi inexplicabil faptul că toate celelalte gene s-au modificat în timp, dând naştere la întreaga diversitate a lumii vii pe care o cunoaştem astăzi, numai genele care conţin informaţia referitoare la codul genetic au rămas nemodificate. Vedem, deci, că universalitatea codului genetic nu poate fi invocată ca o probă în favoarea evoluţionismului.

În schimb, acceptând poziţia creaţionistă, toate aceste probleme sunt rezolvate: Dumnezeu a folosit acelaşi cod genetic tocmai pentru ca noi să ne putem tocmai pentru  da seama că toate vieţuitoarele au acelaşi Creator.


(Visited 33 times, 1 visits today)