Universul în care trăim e ”Windows”-ul nostru de zi cu zi
Computerul este un mediu informatic în cadrul căruia se pot face enorm de multe lucruri. Practic, folosirea computerului este limitată doar de imaginația omului. Computerul este o mașină ”gânditoare” care poate reține gândurile noastre, proiectele noastre, filmele vieții noastre, fotografii ale momentelor de neuitat…și multe altele.
Evoluția acestei ”mașini gânditoare” în ultimii 30 de ani e datorată celor mai sclipitoare minți ale umanității. Această mașinărie, numită computer a schimbat viața întregii lumi, și a ajuns să fie folosită în toate aspectele vieții noastre.
Într-o lume care susține, prin teoria Big-Bang-ului si teoria evoluției, din ce în ce mai puternic, că noi am apărut la întâmplare împreună cu tot universul din care facem parte, aș vrea să ne gândim puțin la felul în care funcţionează computerul și apoi să facem o analogie cu modul în care funcționează lumea noastră.
Computerul este creat de oameni pentru oameni. Computerul poate comunica cu noi vizual prin interfața grafică (monitorul ajutat de placa video) și auditiv prin placa de sunet și difuzoare. Noi îi putem răspunde computerului, transmițându-i date prin tastatură, mouse, microfon și alte device-uri input (de introducere a informațiilor). Deși computerul este o îmbinare tehnologică foarte avansată între hardware și software, totuși el poate fi folosit atât de un utilizator începător, cu cunoștințe minime, dar și de un utilizator avansat, cu multă experiență. Practic pentru a scrie un text pe calculator, nu trebuie decât să dai două-trei click-uri și apoi să începi să tastezi, înșirându-ți gândurile. În realitate, editorul de text (Word, Notepad, etc.) pe care-l folosești pentru a face acest lucru a fost creat și testat în sute și mii de de ore de către programatori. Pe deasupra, acest editor de text funcționează așa de simplu datorită unui sistem de operare (Windows, OS, etc.), la care au lucrat sute sau mii de oameni. Dar acest sistem de operare n-ar fi putut funcționa dacă designerii în electronică și electrotehnică n-ar fi creat așa de bine partea hardware a calculatorului. Concluzia ar fi că și cea mai simplă folosire a calculatorului, care a ajuns și la îndemâna copiilor, are de fapt în spate mulți creatori: designeri, ingineri în electronică, electrotehnică, fizică, matematică, programatori, etc. și mai ales foarte multe ore de muncă care să transpună ideile rațiunii acestor oameni într-un sistem care să interacționeze cu omul și să îl ajute.
În univers, în lumea în care trăim cu toții lucrurile se întâmplă cam la fel. Lumea poate comunica față de noi vizual (prin lumină, culori, mișcare, frumusețe, etc.), auditiv prin sunete (curgerea apei, foșnetul frunzelor, mișcarea valurilor, zumzetul albinelor, mugetul vacilor, cântecul greierilor, ciripitul încântător al păsărelelor, etc.) tactil prin piele (cald, rece, catifelat, moale, tare, dur, abraziv, lucios, rotunjit, colțuros, etc.), prin gust (dulce, amar, siropos, sărat, acrișor, etc.) și prin miros (aromat, îmbietor, înțepător, curat, proaspăt, dulce, etc). Noi răspundem lumii în care trăim prin grijă pe care o avem față de ea, prin prelucrarea materiei spre folosul nostru, prin grija față de animale, fața de plante, prin grija față de apă, aer, pământ, munți, văi, câmpii, râuri, delte, deșerturi, etc. Deși lumea în care trăim este o îmbinare foarte complexă între materie și energie, între legile universului și efectele acestor legi în lumea vie, totuși această lume înconjurătoare poate fi folosită ușor și de oamenii foarte simpli, neînvățați, dar și de genii, de oamenii foarte inteligenți. De exemplu, oamenii simpli află din experiență că apa prin fierbere la un moment dat se evaporă, iar prin răcire, la o anumită temperatură îngheață. Oamenii foarte inteligenți pot afla același lucru și prin modele chimice, fizice și matematice mult mai avansate, prin ore-n șir de cercetare și calcul. Oamenii simpli îți pot spune din experienţa lor de zi cu zi că apa este viață, iar cei inteligenți îți pot demonstra științific că lumea în care trăim are la baza ei procese chimice care se desfășoară doar prin intermediul apei.
Astfel, deși apa pare un lichid banal, pe care toate lumea îl folosește, totuși în realitate este cel mai atipic și mai complex lichid din întreaga creație. Martin Chaplin demonstrează acest lucru în site-ul său, unde analizează structura apei în detalii inimaginabile. Apa, deși pare un lichid banal, totuși în realitate ascunde inteligența unui creator, care a gândit totul în așa fel încât să fie folositor tuturor, indiferent dacă știu sau nu cât de complex este. Concluzia ar fi, ca și în lumea calculatoarelor, că în spatele acestei lumi extraordinar de complexe, stă gândirea și inteligența unui creator, a unei Persoane care a gândit ca totul să ne fie folositor nouă celor ce trăim în ea.
Calculatorul îți permite să faci foarte multe lucruri cu ajutorul lui, dar totuși este limitat de definițiile pe care programatorii le-au dat în programele/softurile care rulează pe el. Astfel în Microsoft Word nu vei putea face niciodată calcule matematice așa cum faci în Matlab. În Photoshop nu vei putea face niciodată editare video așa cum face Dreamweaver-ul. În FIFA 2011 nu vei putea niciodată să ieși din stadion, să te urci în mașină și să pleci de la meci, pentru că acestea sunt limitele pe care programatorii le-au impus acestui joc. De asemenea n-ai putea să dai gol din foarfecă în poarta adversarului, dacă programatorii nu s-ar fi gândit să implementeze acest lucru în joc. Așadar, deși ești liber să faci multe mișcări pe terenul de joc, totuși mișcările tale sunt limitate de creatorul jocului, chiar dacă tu ai vrea mai mult. Într-un computer nu vei putea face niciodată mai mult decât limitele software impuse de programatorii care au creat jocul cu pricina.
La fel este și în lumea în care trăim. Deși avem foarte multe opțiuni, deși modalitățile de prelucrare a materiei și de relaționare între oameni sunt aproape infinite, totuși trăim într-o lume a cărei limite au fost impuse de la început, atât la nivelul materiei cât și la nivelul energiei, atât la nivel de trup cât și la nivel de suflet, deci atât hardware cât și software. Trăim într-o lume în care regulile au fost stabilite de la început (legi fizice, chimice, biologice, matematice, etc.) iar noi doar ne folosim de ele în scopul nostru. Ne-am născut cu toții într-un software în care definițiile de programare au fost de mult trasate de către Creator. Dacă n-ar fi așa, cum de nu putem schimba legea gravitației? Sau mișcarea pământului în jurul soarelui? Sau degradarea materiei? Sau moartea omului? Cum de nu ne putem opune în niciun fel legilor lumii în care trăim? Dacă lumea a apărut întâmplător, de ce noi prin inteligență nu putem schimba ceea ce a apărut aleator?
Cum de lumea înconjurătoare se potrivește atât de bine pentru noi, și ne este așa de folositoare, și ne oferă atât de multe beneficii fără să ne gândim că ne este dedicată, că noi suntem Utilizatorii ei? Lumea în care trăim e ca un software de contabilitate creat anume pentru contabili. Dacă a apărut întâmplător, atunci de ce lumea noastră nu este ca un Word pentru utilizatorii care au nevoie de Excel? Ce paradox!
Totul e așa de bine gândit de parcă am fi primit lumea această în dar!
Astăzi creatorii de software vin în întâmpinarea clienților cu aplicații pliate special pe nevoile lor. Chiar dacă diversitatea aplicațiilor software este la fel de variată ca diversitatea activităților noastre de zi cu zi, totuși toate companiile fac software pentru trei mari sisteme de operare instalate în calculatoarele noastre: Windows, Linux și Mac OS. Fiecare soft trebuie să fie gândit în așa fel încât să ruleze pe unul din aceste trei sisteme de operare, altfel nu va putea fi vândut clienților.
Practic programatorii sunt obligați să creeze software pe o bază informațională, pe un sistem de operare, a cărui reguli sunt deja stabilite, și nu le poți schimba, ci te poți doar adapta lor. Chiar dacă-ți convin sau nu, chiar dacă te avantajează sau nu, ca viitor programator trebuie să faci software care să poate rula pe Windows, pentru că este sistemul de operare cel mai răspândit în întreaga lume, și mai mult de 80% din utilizatori îl au instalat.
La fel este și în univers. Noi oamenii deși creăm foarte mult, avem foarte multe idei, și imaginația noastră n-are limite, totuși trebuie să ne adaptăm legilor lumii în care trăim. Suntem obligați să creăm într-un sistem de operare a cărui legi sunt stabilite, chiar dacă pe unii acest lucru îi limitează, sau simt că-i limitează. Universul cu legile lui e Windows-ul nostru de zi cu zi. Toate aplicațiile vieții noastre rulează în el.
Folosirea calculatorului, zi de zi, ne adâncește foarte mult conștiința că noi suntem doar „utilizatori” și nu ne putem ridica la inteligența și geniul celor care l-au creat.
Folosirea lumii create în fiecare zi în scopul nostru ne adâncește foarte mult conștiința că noi oamenii suntem doar „utilizatorii”, doar “invitații” unei lumi prea complexe și frumoase, pe care n-o vom putea niciodată crea sau gândi, așa cum a fost creată ea de Dumnezeu.
Complexitatea și ușurința în folosire a unui laptop ne spun foarte multe despre cei ce l-au creat. Complexitatea și ușurința cu care beneficiem de daruri din natură ar trebui să ne spune la fel de multe despre Creatorul ei.
Toate operațiile hardware și software ale unui calculator se rezuma la un șir de biți formați din 1 și 0, adică din stări electrice On/Off, adică pornit / oprit. Toate informațiile de pe un calculator sunt stocate în 1 și 0. La atât se reduce toată complexitatea aplicațiilor unui computer.
Viața omului în univers este caracterizată în principial de întrebarea: „a fi sau a nu fi ?”
De ce existăm? Care e scopul vieții noastre pe pământ? De ce moartea determină întreaga noastră existență? De ce trebuie să existe un sfârșit, un punct în care murim? De ce unii mor și alții se nasc? De ce viață și moarte? De ce 1 și 0?
Omul în viață începe să perceapă din ce în ce mai pregnant diferența între creat și necreat, între material și spiritual, între a fi sau a nu fi.…
Viața omului este așa de adânc și ființial caracterizată de viață și moarte așa cum informaţia pe calculator este stocată în stări de on și off, de 1 și 0.
Totul pare atât de complex într-un calculator, dar până la urmă se reduce la 1 și 0. Lumea în care trăim pare așa de învolburată, așa de complexă, așa de încâlcită, dar până la urmă totul se rezumă la un singur lucru, la cuvintele lui Hristos:
„Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul. ” (Apocalipsa, 22, 13)
(Claudiu)
Sorin
ianuarie 3, 2012 @ 1:12 pm
Şi totuşi în ziua de azi legile lumii pot fi încălcate. Făcând analogia cu programatorul azi oricine poate învăţa programare ( de pe Internet ). Sunt cam două tipuri de limbaje: limbaje în care te poţi ocupa tu, personal, cu administrarea memorie ( ex: C ) şi limbaje care se ocupă automat cu administrarea memoriei ( ex: java sau C# ). În ziua de azi se preferă limbaje care se ocupă automat cu administrarea memoriei. Din ce cauză? Deoarece programarea ajungând un domeniu foarte vast ce se poate folosi în orice s-a ajuns ca şi programatorii să se specializeze pe anumite părţi ale programării. Aşa că sunt unii care se ocupă cu programarea low-level ( adică creează propriile legi ) şi cei care se ocupă cu programarea high-level ( cei care crează programe folosind legile deja stabilite ). Astfel că atunci când tu, care nu le ai cu programarea low-level, stabileşti propriile legi ( te ocupi personal de administrarea memoriei ) poţi crea monştri care să îţi distrugă lumea asta perfectă ( poţi crea progrămele ce îţi aranjezi calculatorul bine de tot ). Şi ştiţi vorba aia: „ce strică un prost nu sunt în stare să repare 10 deştepţi”.
Sper că s-a înţeles ce am vrut să spun. 😀
Claudiu Balan
ianuarie 3, 2012 @ 2:04 pm
Salut Saurian,
Eu în articol fac referire la acele legi ale universului stabilite de la începutul lumii de Dumnezeu, legi care nu s-au schimbat până în acest moment și nimeni nu le va putea schimba. Nu mă refer la legile de conviețuire între noi oamenii, ci la legea gravitației, la legile electricității, etc.
Eu înțeleg ceea ce zici tu, dar un programator high-level va crea limbaje de programare tot cu aceeași legi matematice, cu aceleași legi ale logicii, cu aceleași legi ale fizicii, etc.
Așa cum spunea în articol, suntem „condamnați” să ne folosim de o lume deja creată, cu definiții deja trase. Oricât de inteligent ar fi un programator, 1+1 tot 2 va face iar viteza este egală tot cu raportul dintre distanța supra timp.
Sorin
ianuarie 3, 2012 @ 4:37 pm
Un programator high-level va face cum ai spus tu dar unul low-level va putea crea ceva ce să nu respecte legile făcute de Dumnezeu iar când spun programator low-level mă refer la cei ce lucrează în domeniul clonării, ingineriei genetice şi poate chiar şi a fizicii la nivelul particulelor. Sunt deja oameni ce vor să se joace cu legile date de Dumnezeu şi să forţeze anumite lucruri iar rezultatul va fi nişte monstruozităţi ce va face mai mult rău decât bine.
Sorin
ianuarie 3, 2012 @ 5:03 pm
Ceea ce vreau să susţin e faptul că aşa-zisul sfârşit al lumii şi aşa-zise pedepse date de Dumnezeu asupra necredincioşilor nu vor fi pedepsele lui Dumnezeu ci mai degrabă vor fi lucrarea omului. Să mă explic puţin. Spunea păr. Rafail Noica despre potop că probabil nu Dumnezeu a creat potopul ci pur şi simplu nu a lăsat să se întâmple decât după construcţia corabiei de către Noe iar acel potop ar fi ca urmare a vrăjilor ce au făcut oamenii în vremea aceea. La fel o altă idee ce mi se pare foarte bună este o interpretare a acelei stele pelin din apocalipsă care unii spuneau că s-ar referi la Cenorbîl ( vezi: http://www.mfa.gov.ua/romania/rm/news/detail/57627.htm ). În Sf. Scriptură se arată că tot răul ce se întâmplă în lume ar fi de la Dumnezeu ( Dumnezeu ordonă în Apocalipsă acele catastrofe date necredincioşilor, El întărâtă inima faraonului etc. ) dar lucrurile nu trebuie citite literal. Tot ce se subliniază acolo este doar că orice rău este sub controlul lui DUmnezeu şi că nici un necaz nu se întâmplă fără voia Lui. Căci Sf. Antonie cel Mare spune despre Dumnezeu că nu se bucură de cei buni şi nici nu se mânie pe cei păcătoşi ci EL este doar Bun şi răsare şi pentru buni şi pentru păcătoşi. Faptele oamenilor atrag harul lui Dumnezeu sau îl resping. Vezi Filocalia, vol. I. De asta eu cred că toate acele calamităţi în apocalipsă vor fi ca urmare a jucatului omului de-a Dumnezeu iar faptul că doar cei necredincioşi vor fi pedepsiţi arată că Dumnezeu îi va apăra pe cei credincioşi de urmările folosirii tehnologiei într-un mod greşit ( mai citeam într-o parte şi despre acei scorpion cu cap de leu care ar înţepa pe cei care au semnul fiarei că ar fi vorba de durerea ce o vor simţi oamenii implantaţi cu cipuri când se vor transmite tot felul de informaţii prin satelit la cipul oamenilor sau ceva de genul ăsta ).
Administrator
ianuarie 4, 2012 @ 8:17 am
Doamne ajuta Saurian si La multi ani!
Eu cred ca prin ceea ce sustii despre neintervenirea lui Dumnezeu in randuiala potopului sau in pedepsele enumerate de la Apocalipsa il reduci pe Dumnezeu la un simplu ”spectator” al creatiei Sale. Ori lucrurile nu stau tocmai asa.
Dumnezeu nu este ”pasiv” in creatia Sa asa cum nu este pasiv nici in viata fiecarui om in parte ci bate la usa ca sa i se deschida si randuieste ca omul sa se intoarca la El si sa se mantuiasca prin nestiune cai.
Dumnezeu este Legiuitorul care a dat legile Universului, asadar tot El raspunde de oranduirea evenimentelor suprafiresti in creatie (Potopul spre exemplu).
Asadar Omenirea nu este o masa a jocului de biliard in care totul se reduce la cauza-efect pe cale naturala (deci fara vreo interventie a lui Dumnezeu in lume) ci Dumnezeu este parte activa la jocul omenirii in functie de ce face si nu face omenirea. Sigur ca atunci cand vorbim de potop sau alte pedepse, Dumnezeu se afla in afara maniei pentru ca mania este o patima, o slabiciune, iar Dumnezeu nu se supune lor. Pe Dumnezeu nu-l surprinde, pentru ca surprinderea este o limita, asadar nu are de ce sa se manie daca nimic nu-L ia prin surprindere. Insa asta nu este un motiv sa nu ne gandim ca Dumnezeu nu intervine continuu in creatia Sa. Nu e un motiv de a crede ca Dumnezeu sta undeva deoparte si lasa omenirea la soarta unui joc de domino.
Sorin
ianuarie 4, 2012 @ 9:23 am
Niciodată nu am spus că nu intervine. Tot ce am spus e că nu intervine într-un mod distrugător pentru că Dumnezeu e Creatorul şi nu Distrugătorul. Oricât de frumos ai spune-o potopul, întărâtarea faraonului, pedepsele din apocalipsă duc la distrugere şi e greu de crezut că o Fiinţă atât de perfectă să ajungă la a distruge propria Sa creaţie. Tot ce face Dumnezeu e să încerce să-l aducă pe om la El iar în momentul când omul spune nu atunci EL îi lasă toată libertatea iar omul se autodistruge singur. Toate pedepsele lui Dumnezeu sunt o lăsare a libertăţii noastre tot mai mare ( cu toate efectele ce duc din asta ). Noi nu pricepem că toate aceste lucruri normale şi tot echilibrul ce îl avem în viaţă printr-un loc de muncă, printr-o familie, printr-o sănătate etc. sunt influenţe directe ale lui Dumnezeu ( acestea nu se întâmplă de la sine ci Dumnezeu întreţine aceste lucruri bune pentru noi ). În momentul în care noi insistăm în nebunia noastră să-L respingem atunci e şi normal să se distrugă totul în jurul nostru ( pentru că tot ce e bun se datorează acţiunii Lui directe ). La fel şi la judecată şi iadul nu va consta într-o respingere a lui Dumnezeu ci într-o respingere a omului pe Dumnezeu. Cum spunea frumos şi păr. Dumitru Stăniloaie şi anume că acele lacrimi ce se vor vărsa în iad nu vor fi lacrimi de pocăinţă ci lacrimi de invidie şi de ură. Un om de iad va simţi un iad şi în rai iar un om de rai va simţi rai şi în iad. Totul ţine de legătura noastră cu Dumnezeu. Dacă menţinem legătura ne va fi bine iar dacă insistăm prosteşte să o rupem atunci se strică tot.
Administrator
ianuarie 4, 2012 @ 10:35 am
Saurian, nici noi nu am spus ca Dumnezeu intervine intr-un mod distrugator in creatie, dar cred ca ne intelegi gresit pentru ca te raportezi doar la un sens utilitarist/ ecologist al evenimentelor.
Daca privesti strict ”ecologist” potopul a fost o distrugere, dar planul ”ecologist” este unul limitat la timpul si spatiul de pe pamant, ori mantuirea pe care o are in vedere Dumnezeu nu tine doar de timpul si spatiul acestei lumi. De aceea, in plan Dumnezeiesc, potopul a fost inceputul unui lumi noi, dupa u curatare a ei ”Şi a căutat Domnul Dumnezeu spre pământ, şi iată, era stricat; căci tot trupul d îşi stricase calea sa pe pământ. Şi Domnul Dumnezeu a zis către Noe: „„Şterge-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om pân’ la dobitoc şi de la târâtoare pân’ la păsările cerului, căci Mă căiesc că le-am făcut“. apoi continua ”Sosit-a înaintea feţei Mele sfârşitul a tot omul, căci din pricina lor s’a umplut pământul de silnicie; şi iată, Eu îi voi pierde, pe ei şi pământul.”.
Asadar avem ”Șterge-voi” și ”Eu îi voi pierde” iar nu ”spune-le oamenilor sa nu mai pacatuiasca ca altfel vor declansa potopul”
Faptul ca Dumnezeu intervine astfel in creatie este pentru a opri raspandirea silniciei pe pamant si mai ales pentru a salva continuitatea neamului omenesc caci era in pericol sa dispara mantuirea de pe pamant intrucat Noe si familia sa, erau singurii drepti de pe pamant. Iata de aceea potopul, daca il privim strict omeneste este distrugere, iar daca il privim din intentiile lui Dumnezeu vedem ca este un colac de salvare al omenirii.
Iarasi, cu pedepsele de care a avut parte Faraon, ca sa spui ca au fost doar consecinte ale pacatelor egiptenilor trebuie sa arati ca ele au fost determinate pe cale pur naturala, fara interventia lui Dumnezeu. Ori, daca analizam cu atentie textul Scripturii vedem ca una dintre pedepse este cea a intunericului de 3 zile (”un intuneric sa-l pipai cu mana”), dar numai in tara Egiptului. Asadar, acest eveniment a fost unul suprafiresc, intrucat a trecut peste legile creatiei. Nu se poate sa fie intuneric bezna de 3 zile intr-o tara, iar in jur lumina. Insa Cine poate trece peste legile creatiei decat Creatorul insusi? Oamenii nu pot depasi legile Creatorului decat daca intervine Creatorul in mod personal. Iata cum, ne intoarcem cu problema neintelegerii tale expuse in primul comentariu.
Nu putem depasi legile creatiei singuri, atata timp cat facem parte din creatie si atata timp cat legile ne limiteaza (gravitatia spre exemplu).
Desi am deviat cu discutia de la subiectul principal consider ca a-l vedea pe Dumnezeu ca spectator al creatiei Sale, mai ales in momentele cruciale ale omenirii se datoreaza din pricina a doi factori de presiune:
a) influienta oamenilor necredinciosi care ”demonstreaza” ca Dumnezeu nu exista deoarece daca ar fi bun (prin definitie) atunci de ce lasa sa se intample atatea calamitati in care mor oameni nevinovati. Apoi noi ne grabim din frica sa-i zugravim lui Dumnezeu imaginea unui ”baiat bun” care sta deoparte pentru ca nu este invitat in jocul omenirii.
b) influientele protestante care prezinta un ”Iisus”, siropos, colorat in roz, care doar zambeste, mangaie si are ingaduinta nu numai fata de pacatos dar si fata de pacat, pe cand Iisus a aratat ca atunci cand e cazul, pune mana si pe bici. (apropo de distrugere, Iisus a distrus ordinea/organizarea comertului pe care iudeii il organizasera in templu: ”Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele”)
Sa nu uitam ca la un nivel mai mare, intreaga creatie este Templul lui Dumnezeu iar cand oamenii se netrebnicesc si pangaresc creatia, mai pune Dumnezeu ”mana” pe bici… ca sa faca ordine, iar asta se incepe stricand dezordinea noastra.
Sorin
ianuarie 4, 2012 @ 11:02 am
Nu e vorba la nivel ecologist. Distrugerea e distrugere. Suferinţa e suferinţă. Nu e nimic relativ. Dacă citeşti în cartea păr. Cleopa „Călăuză în credinţa ortodoxă” ( sper că nu greşesc cartea ) spune acolo undeva de la un Sfânt Părinte că Biblia nu trebuie luată literar. De multe ori în Biblie anumite idei sunt conform nebuniei omeneşti. Şi era dat un exemplu din Geneză când spune la un moment dat PreaSfânta Treime despre om că „a ajuns ca şi Noi” ceea ce era de fapt concepţia lui Adam cel care a fost înşelat de diavol. E o aberaţie să fi fost Adam ca Dumnezeu în urma muşcării din Pom deoarece, folosind limbajul scripturistic, Dumnezeu nu a cunoscut păcatul. Şi ce înseamnă în Sf. Scriptură a cunoaşte păcatul? Înseamnă că Dumnezeu nu a trăit păcatul săvârşindu-l cum a făcut Adam. Deci Adam săvârşind păcatul nu putea să fi ajuns ca Dumnezeu şi de asta e ilogic ceea ce spune Dumnezeu că Adam „a ajuns ca Noi”. Şi mai erau date exemple dar nu le mai ţin minte şi nu am cartea la mine.
Vorbeşti despre anumite urgii ce s-au întâmplat doar egiptenilor. De unde ştii totuşi că nu cumva aceste urgii sunt atacuri ale demonilor cărora le slujeau egiptenii, atacuri permise de Dumnezeu? Eu totuşi nu înţeleg unde pare din ce am spus că Dumnezeu e spectator? Din cauză că nu distruge? Adică dacă Dumnezeu nu distruge ceva nu poate să fie implicat în creaţie?
Sorin
ianuarie 4, 2012 @ 11:12 am
Iar în legătură cu acel aşa-zis Iisus siropos de la protestanţi eu cred că încurci lucrurile. În primul rând, protestanţii nu spun că Hristos are îngăduinţă faţă de păcat decât câţiva care nu prea sunt pe drumul cel bun ( cum sunt destui ortodocşi care consideră la fel că se pot face păcate deoarece DUmnezeu oricum iartă ). Ceea ce mi se pare că nu mă pot face înţeles e faptul că problema noastră nu e că ne-ar pedepsi Dumnezeu ci problema noastră e păcatul. Noi vedem foarte greşit păcatul. Păcatul e un cancer, e o boală a sufletului şi nu e nevoie să te omoare Dumnezeu deoarece păcatul singur te distruge tot mai tare. Noi prin păcate ne autodistrugem singuri iar iadul este momentul în care suntem atât de handicapaţi încât Îl eliminăm cu totul pe Dumnezeu din nou ceea ce duce apariţia iadului ( deoarece, după cum am mai spus şi mai sus dragostea şi toate lucrurile bune sunt de la Dumnezeu şi prin Dumnezeu ).
Iisus a pus mâna pe bici când era om şi avea patimi omeneşti cum e mânia. Sfinţii Părinţi vorbesc despre anumite patimi omeneşti sau mai clar anumite afecţiuni care ţin strict de firea umană cum ar fi de exemplu mânia. Ei spun că ar trebui să ne îndreptăm aceste afecţiuni împotriva păcatului. Dar Dumnezeu nu are aşa ceva. Şi dacă o luăm cu cazul în care DUmnezeu te apără nu e nevoie să distrugă pe celălalt ca să te apere pe tine. El poate să spună pur şi simplu nu iar omul nu va putea să facă rău. Cum spunea iarăşi păr. Rafail Noica că dacă Iisus nu-i spunea lui Iuda „fă ce ai făcut” acesta nu L-ar fi vândut pe Iisus. Din ce cauză? Pentru că diavolul nu poate face nimic fără îngăduinţa lui Dumnezeu. Era nevoie de îngăduinţa lui Iisus ca să-şi poată împlini Iuda fapta lui.
Administrator
ianuarie 4, 2012 @ 11:33 am
Saurian, inteleg foarte bine ceea ce vrei sa spui cu interpretarea literara si alegorica a Sfintei Scripturi.
Problema este ca refuzi sa accepti interventiile/canoanele mantuitoare ale lui Dumnezeu in natura pentru ca le privesti doar din perspectiva ecologica/uitilitarista iar asta inseamna doar ”distrugere”, ceea ce contravine imaginii de bunatate a lui Dumnezeu. Insa eu te rog sa te ridici deasupra geografiei si a timpului ca sa vezi imaginea de ansamblu a lucrurilor.
Ai justificat acele plagi asupra egiptenilor ca pe niste atacuri ale demonilor carora le-ar fi slujit egiptenii, insa daca urmarim textul Scripturii vedem ca Dumnezeu ca tot ce face Aaron impreuna cu Moise face cu puterea lui Dumnezeu, prin investire de porunca: ”Domnul, Dumnezeul Evreilor, m’a trimis la tine să-ţi spun: Dă-i drumul poporului Meu, ca să-Mi facă slujbă în pustie!, şi iată că până acum tu nu ai ascultat.
Aşa zice Domnul: Din aceasta vei cunoaşte că Eu sunt Domnul: iată că eu, cu toiagul acesta care e’n mâna mea, cu el voi lovi apa Nilului, şi ea se va preface’n sânge”. Rezultatul? …”şi peştele din râu a murit, Nilul s’a împuţit şi Egiptenii nu puteau să bea apă din Nil”.
Dar hai sa presupunem ca acele urgii ar fi fost atacuri ale demonilor. Demonii nu pot face nimic in creatie fara voia lui Dumnezeu. Daca demonii ar fi fost cei care ar fi facut acele pagube in creatia, asta s-a intamplat pentru ca Dumnezeu le-a dat libertatea sa se manifeste astfel in creatie. Deci tot Dumnezeu ar fi fost cel care a determinat acele urgii, ”indirect”.
Problema nu este ca Dumnezeu ar ”distruge” ceva in creatie ci ca interventiile Sale suprafiresti, chiar daca par pe moment ”distrugere”, in planul timpului indelungat si mai ales al vesniciei sunt interventii mantuitoare, tot asa cum operatia de indepartare a unei parti din ficatul unui pacient, pe care o face un chirurg, desi este invaziva si presupune durere mare, este salvatoare daca realizam ca acea parte taiata din ficat era canceroasa si punea in pericol viata pacientului.
Administrator
ianuarie 4, 2012 @ 11:44 am
Saurian, dupa ce am raspuns la (pen)ultimul tau comentariu am vazut ca ai mai scris inca un comentariu. Din pacate nu numai ca nu rezolvam neintelegerea de baza (care oricum nu era pe subiect) insa deviezi si mai mult de la subiect pe fondul altor neintelegeri teologice cum ar fi ”Iisus a pus mâna pe bici când era om şi avea patimi omeneşti cum e mânia. Sfinţii Părinţi vorbesc despre anumite patimi omeneşti sau mai clar anumite afecţiuni care ţin strict de firea umană cum ar fi de exemplu mânia.”
In primul rand Mantuitorul, Dumnezeu fiind dar totodata si om, s-a nascut afara de pacat iar cat a trait a fost doar ispitit de diavol dar nicidecum nu a avut patimi. Daca ar fi avut Dumnezeu Fiul vreun pacat (daramite vreo patima) inseamna ca a fost biruit ca Dumnezeu. In fine, eu te-as ruga sa oprim dialogul pe aceste probleme aici intrucat deviem prea mult de la subiect si asta doar pe fondul unor lacune teologice.
Nu este niciun capat de lume, cu totii invatam continuu de aceea eu te sfatuiesc frateste ca pentru aceste aspecte sa te consulti cu parintele tau duhovnic, sau cu un alt preot. Cu siguranta te vei lamuri mai usor.
Sorin
ianuarie 4, 2012 @ 5:40 pm
Pentru cineva care îmi reproşează că am lacune teologice e trist că nu ştie că Sfinţii Părinţi dau mai multe înţelesuri la cuvântul „patimi” în limbajul filocalic ( patimi nu poate însemna doar ceva păcătos ci şi nişte afecţiuni omeneşti cum ar fi: setea, foamea etc. ). Am şi specificat la un moment dat cuvântul afecţiuni ca tocmai să nu se înţeleagă greşit. Dar văd că e foarte uşor să reinterpretăm ce spun alţii greşit sau să luăm parţial din ideile altora şi apoi să lovim în om cu pietre susţinând că are lacune teologice din cauză că nu are terminată teologia. În fine, n-are rost să mai continui că oricum n-am cu cine vorbi.
Sorin
ianuarie 4, 2012 @ 5:43 pm
P.S.: Eu tot nu pot să pricep ce legătură are ecologia cu moartea oamenilor prin înec, cu dureri şi chinuri şi suferinţă de simţi că înnebuneşti, cu moartea propriilor tăi copii şi alte chinuri…