Unui frate din Sarajevo care intreaba despre Pastile Blajinilor

Întrebi de ce femeile merg la cimitir în prima luni de după Săptămâna Luminată? Pentru a împlini un obicei plin de tâlc şi de frumuseţe. După proslăvirea de opt zile aînvierii lui Hristos din morţi, creştinele merg a noua zi la mormintele rudeniilor lor: ca să lepomenească în rugăciuni, ca să le vestească învierea Învietorului şi ca să le reînnoiascăverdeaţa de pe morminte.

Mai întâi se săvârşesc rugăciuni pentru răposaţi. Prin aceasta nearătăm iubirea faţă de cei dragi şi scumpi care s-au despărţit de noi cu trupul şi în chipvremelnic. Să ştii: te iubeşte cu adevărat cel ce se roagă pentru tine în taină lui Dumnezeu.

După săvârşirea rugăciunii, se ciocneşte oul roşu de cruce şi se strigă: „Hristos a înviat!” Prin aceasta îi salutăm pe răposaţi cu salutul cel mai îmbucurător, şi dispreţuind moartea îi încredinţăm că şi pentru ei va răsări ziua învierii din mormânt.

În cele din urmă, curăţăm mormântul de buruieni şi sădim verdeaţă nouă. Prin aceasta ne arătăm nădejdea că în ziua învierii celei de obşte trupurile putrezite ale celor răposaţi se vor preschimba în trupuri noi, trupuri cereşti: fiindcă, potrivit mărturiei nemincinoase a martorului învierii lui Hristos, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti. Şi încă: trebuie ca stricăciosul acesta să se îmbrace întru nestricăciune, şi muritorul acesta să se îmbrace întru nemurire. După ce săvârşesc toate acestea, creştinele se mai roagă o dată lui Dumnezeu, se închină spre răsărit şi pleacă.

Şi astfel, prin rugăciune ele arată dragostea, prin oul roşu şi salutul pascal arată credinţa, iar prin înnoirea verdeţii de pe mormânt arată nădejdea. Dragostea, credinţa, nădejdea – şi iarăşi dragostea. Acesta este înţelesul şi tâlcul Paştilor Blajinilor.

Ai întrebat, în continuare, de ce în această zi merg doar femeile la cimitir, nu şi bărbaţii, ca la celelalte pomeniri. Această luni este începutul săptămânii femeilor Mironosiţe – iar Mironosiţele au mers primele la mormântul Domnului în apropiere de Golgota şi au vestit primele oamenilor că Domnul a înviat. Bine este de mamele, surorile şi văduvele ce seamănă cu femeile Mironosiţe în dragostea faţă de răposaţi! Răposaţii simt prezenţa noastră la mormintele lor, simt – şi încă cum! – rugăciunile şi jertfele noastre pentru ei, dragostea noastră faţă de ei. Şi noi – şi eu, şi tu – le vom simţi curând de dincolo de mormânt, şi vom fi recunoscători celor ce îşi vor aminti de noi şi se vor ruga lui Dumnezeu pentru noi.

Fratele meu, ce slabe sunt cuvintele omeneşti pentru a grăi taina vieţii şi morţii, taină minunată şi înfricoşătoare, despre care îngerii vorbesc în şoaptă cu răposaţii! Bine că ne-au venit obiceiurile creştineşti în ajutorul cuvintelor. Obiceiuri pline de tâlc şi frumuseţe – ca să ajute cuvintelor noastre slabe! De la Dumnezeu, binecuvântare şi pace ţie!

(Sf. Nicolae Velimirovici – Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi)