Urmarea lui Hristos

1. Iisus Hristos e Calea și naturală și supranaturală a desăvârșirii.

2. Ar trebui să urmăm Mântuitorului toată calea Sa pământească, măcar tot așa de zornic, pe cât ne zorește foamea și setea după cele pieritoare.

3. Nouă, neputincioșilor, deși cugetăm ale lumii și umblăm în calea păcatelor, încă nu ne-a îndesat nimeni cununa de spini pe frunte și nu ne-a bătut piroanele în tălpi. Zic însă: cine vrea să urmeze pe Domnul și să se asemene cu El, în cruce să se asemene și, cât poate să cuprindă firea omenească, asemenea cu El va fi.

4. E lucru de mirare că, pentru pricini pământești se găsesc mii si milioane de oameni care merg cântând la moarte, dar pentru Împăratul Cerurilor abia se mai găsesc puțini, din când în când, care să fie liniștiți și bucuroși de moarte.

5. Ce folos, că urmărit de o fiară, scapi până la ușa unei case în pădure, dar n-ai avut grijă ca să iei cheia de acasă. Dar, Iisus e nu numai Cheia, ci si Ușa Împărăției de scăpare.

6. Sunt mulți cărturari „aproape de Împărăția lui Dumnezeu”. Sunt toți cei care cred în Dumnezeu, dar nu cred în Iisus Hristos. Aceștia au simplificat tot aparatul religiei, ca odinioară cărturarul cu care a vorbit Iisus. Au rămas cu un Dumnezeu abstract, care nu le cere mai mult decât să-I recunoască existența. Se mulțumeau foarte bine cu un Dumnezeu pe care Îl deduc ei, creat de ei, chiar un Dumnezeu al lor, deși absolut, inaccesibil dacă nu chiar inexistent.

Fără revelația lui Dumnezeu în Iisus Hristos si fără angajarea în toate consecințele concrete ale acestei Revelații, cărturarii rămân aproape pe „dinafară de Împărăție”.

7. Toți care nu cred și nu urmează lui Dumnezeu sunt morți înaintea lui Dumnezeu. La aceștia s-a referit Iisus când descurca pe al doilea spre rostul său: „lasă morții să-si îngroape morții lor”. Ar fi surprinzător răspunsul vreunuia: „Doamne, lasă-mă să-mi îngrop necredința mea!”

8. Când ți-a găsit Dumnezeu vreo treabă pentru Împărăția Sa între oameni, ai isprăvit toate obligațiile lumii.

9. A fi ucenicul lui Iisus nu însemnează a te opri la mijlocul uceniciei. A fi ucenicul lui Iisus însemnează o prevedere, un război si a-ți zidi o cetate. A nu-ți face socoteala aceasta însemnează a te face de râs. Iar a nu te face de râs însemnează a-L urma pe Iisus în toată calea vieții Sale pământesti, chiar dacă ultimul pas al căii îl vei avea de făcut răstignit pe o cruce. „Dumnezeu poartă pasii omului”, iar acestea sunt marile hotărâri spre El.

10. Vecinul tău bate crâsmele, verisoara ta a fugit necununată, feciorul tău fuge de biserică, copiii tăi umblă la joc seara si scuipă după preot. N-ai pe nimeni de adus la Iisus? Poate ai de gând să te aduci pe tine.

11. O întâlnire cu Iisus înseamnă o misiune, înseamnă chemare la apostolie si la toate riscurile trăirii de Dumnezeu între irozii neamurilor, pe care, de asemenea, trebuie să-i iubesti. Nu cumva sunteți si voi căutând pe Iisus? Voi stiți despre Iisus o mulțime de lucruri, dar nu-L stiți pe El. Si până nu-L găsesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ți găsesti nici sensul tău, nici sensul lumii. Este la mijloc o revelație tripartită, care trebuie să aibă loc.

Omul este vesnic în căutare după ceva, ce înseamnă mai mult decât haina si mâncarea. El este în căutarea lui însusi. Aspirația sufletului după realizarea desăvârsirii sale, asta este toată istoria omului. Mărginirea ta, te doare, stiu. Dar când aceasta a ajuns un dar al constiinței, este semn că Dumnezeu, nemărginitul vrea să cresti spiritual pe dimensiuni divine. Această țâșnire în constiință a darului nemărginirii, este pentru tine argumentul decisiv al existenței Sale si a rudeniei tale cu El, dacă te găsesti pe tine în funcție de Dumnezeu – nasterea ta în adevăr. Toți marii mistici, fără deosebire de confesiune, au învățat că, în demnitate, în adâncul lumii spirituale se săvârseste un proces divin, în care apar relațiile lui Dumnezeu cu omul: nasterea lui Dumnezeu în om si nasterea omului în Dumnezeu, adânc în care se întâlnesc iubitorul si iubitul. Acolo sunt adevărurile experienței spirituale, adevărurile vii, nu categoriile metafizice sub substanțe alegorice.

12. O trăire a vieții lui Iisus, a primejdiilor la câte te expune aceasta, grăbeste sfârsitul.

(Pr. Arsenie Boca – O sinteză a gândirii părintelui Arsenie Boca în 800 de capete)