Urmarea unui vis măreţ
Vreau să amintesc puţin despre o personalitate a secolului al XV-lea, despre care s-au scris zeci de cărţi, au fost ecranizate o mulţime de filme, şi totuşi…, niciodată nu putem cuprinde într-un ansamblu complexitatea caracterului, profunzimea gândirii şi mai mult decât atât credinţa nestrămutată în realizarea unui vis măreţ, pot spune chiar grandios, unul dintre cele mai îndrăzneţe pe care omul le-a putut realiza cu ajutorul lui Dumnezeu.
“Pluteşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea înadins pentru a-ţi răsplăti îndrăzneală! “
Se spune că aceste cuvinte au fost rostite de către Regina Isabella, regina Castiliei şi care au avut semnificaţia unei adevărate binecuvântări, înainte de prima călătorie spre descoperirea Lumii Noi, a lui Cristofor Columb.
Da, despre el este vorba, Cristofor Columb – unul dintre cei mai mari navigatori ai lumii, geniul navigator care prin cele patru călătorii transatlantice a deschis drumul spre explorarea, exploatarea şi colonizarea Americilor.
După ani de frământări şi insistențe pe lângă Regele Ioan al II-lea al Portugaliei şi regele Ferdinand al V-lea al Spaniei pentru a-i finanţa călătoria spre descoperirea Lumii Noi, Cristofor Columb a avut parte de respingeri şi neîncredere din parte lor mulţi ani, dar niciodată nu şi-a pierdut credinţa, statornicia, răbdarea şi încrederea în Dumnezeu, visul său care părea imposibil de realizat pentru oamenii acelei lumi, a devenit realitate în noaptea de 12 octombrie 1492, când Cristofor Columb a pus pentru prima dată piciorul pe pământul Lumii Noi crezând că a descoperit Asia.
Răspunsul lui Cristofor Columb către Regina Isabella din jurnalul celei de-a 3 călătorii America de Sud Trinidad , 31 iulie 1498:
”Eu cred că Paradisul de pe Pământ se găseşte aici, aici unde nimeni nu poate intra fără voia lui Dumnezeu. Eu cred că aceste pământuri pe care Maiestatea Voastră m-aţi trimis să le descopăr sunt extraordinare şi că sunt multe alte pământuri în sud despre care nu se ştie nimic.“
Pentru noi cei de acum nu este chiar dificil să înţelegem lumea în care s-a născut Cristofor Columb, o lume a secolului al XV-lea, un secol al schimbărilor şi multor evenimente care au marcat şi schimbat societatea, multe evenimente care au dus la conflicte religioase. Cu toate acestea acest om nu s-a lăsat influenţat de evenimentele controversate ale secolului ci el şi-a urmat drumul său unic în îndeplinirea măreţului vis.
Şi noi astăzi ne aflăm într-un secol asemănător cu cel din timpul lui Columb, cu multe frământări politice, religioase şi sociale, dar câţi dintre noi îşi mai urmează un VIS?
- Câţi dintre noi mai încearcă să găsească drumul către realizarea unui VIS ?
- Câţi dintre noi mai avem credinţa, voinţa, răbdarea să urmăm acest drum ?
- Câţi dintre noi mai cred că urmându-l pe Iisus Hristos pe acest drum, vom ajunge cu siguranţă în Paradis ?
Noi creştinii ştim foarte bine că urmând Calea cea strâmtă şi cu chinuri care duce spre mântuirea sufletelor noastre, este drumul cel mai scurt şi drept. Ştim că Iisus Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa. Noi nu mai trebuie să căutăm pe acest pământ Lumea Noua, Paradisul noi ştim unde este, în Împărăţia Cerurilor !
Mulţi dintre noi au visat încă din din copilărie asemenea lui Columb să descopere America, mulţi dintre noi chiar au ajuns acolo, dar oare au mai descoperit acolo Paradisul ?
Din păcate nu, acea Lume Noua descoperită acum 500 de ani, s-a schimbat atât de mult încât nu mai putem să îngenunchem asemenea lui Columb pe malul oceanului şi să sărutăm pământul binecuvântat !
Acum imensă grădină a Paradisului s-a transformat în Zgârie–Nori, adevărate Turnuri Babel, pline de bogaţii de neimaginat care ne eclipsează prin uitarea că suntem mici şi neînsemnaţi.
Unde e smerenia noastră Doamne, ce ar spune oare acum Cristofor Columb dacă ar fi să mai debarce pe aceeaşi plajă?
Oare ar mai cădea îngenunchiat copleşit de frumuseţea pădurilor virgine?
Nu prea …, s-ar întoarce pe vas şi ar pleca mai departe în căutarea Adevăratei Lumi Noi, în căutarea Adevăratului Paradis!
Doamne ajută !
(Carla)
Liana
ianuarie 12, 2010 @ 2:11 pm
Frumos articol !
Dar mai vreau sa spun ceva : pana la calea cea stramta, voi cei tineri, aveti de strabatut cale lunga, dar strabateti-o in legea si ordinea Domnului, si cand va veni si calea stramta, nu va mai fi asa de grea, pentru ca veti fi antrenati. Doamne ajuta !
Cristi
ianuarie 12, 2010 @ 2:17 pm
Cuvintele de mai sus mi-au adus aminte de un sait despre Cristofor Columb pe care l-am realizat acum vreo 2-3 ani. Insa, cu siguranta, eu n-am surprins acolo atat de bine cele scrise de Carla.
augustus
ianuarie 18, 2010 @ 6:47 pm
sincer imi pare foarte rau pt toti indienii americani care si-au pierdut viata in urma genocidului practicat de catre colonistii barbari din Europa.desi o porunca capitala este ,,sa nu ucizi”.sarmanii indieni nu aveau alta vina decat ca erau in plus pe lumea asta,cel putin in viziunea colonistilor(adevarate bande de talhari criminali).si ca ocupau un pamant mare,bogat,si ,,descoperit” de catre altii mai ,,civilizati” si mai bine inarmati decat ei.pacat.toata istoria omenirii:o insiruire de razboaie cumplite duse pt avantaje materiale si politice.chiar am vazut la tv o marturie a unui indian din America din zilele noastre ,traitor intr-o ,,rezervatie”(oribil concept,parca ar fi animale)care spuna ca pt poporul lui indian, George Washington nu e un erou ,ci un criminal care le-a distrus natiunea.daca ar veni peste noi acum chinezii sau orice alt popor mai bine innarmat si ne-ar distruge,inrobi,ne-ar acapara pamanturile,si ne-ar inchide in niste ,,rezervatii”,oare ce am mai crede despre visul lor?
spui mai sus ca padurile erau virgine.nimic mai neadevarat.toata America era plina de oameni,de pe plaja pana in muntii cei mai inalti si de acolo pana la arctica inghetata.
Dan
ianuarie 18, 2010 @ 6:57 pm
augustus, sunt de acord cu tine in ceea ce spui, cu o singura exceptie: Articolul acesta are cu totul alt inteles, si bate in alta parte, decat cea relaltata de tine (cu care ma repet, sunt de acord).
soso
martie 23, 2011 @ 7:46 am
eu n-am niciun vis…de fapt niciodata n-am avut..si nici nu am un motiv pt care as vrea sa am unul…nu mi spune nimic…
Ana
martie 23, 2011 @ 8:44 am
Soso, ai vise cu siguranta. Acum insa esti in durere si nu vrei deloc sa te vezi pe tine insuti ca creatie a lui Dumnezeu. Hristos S-a rastignit si pentru tine. Daca crezi ca tu nu ai vise, dar daca-L iubesti, dupa cum se simte din mesajele tale, atunci fa ceva pentru El in viata ta. Ce ti-ai dori sa faci?
soso
martie 23, 2011 @ 8:50 am
Pt El nu pot face nimic…si chiar nu L iubesc asa cum ati perceput fratia voastra..
De ce e greu de crezut ca n-am avut niciodata niciun vis?! Chiar n-am avut..
Ana
martie 23, 2011 @ 9:14 am
Ba-L iubesti si asta se vede din felul tau respectuos de a vorbi. Nu-L mai recunosti aucm caci esti indurerata.
Soso, nu te minti pe tine. Ai vise si inca multe. Un vis este sa iesi din problema asta, sa traiesti, sa-ti faci o familie crestina. Si daca ai scrie mai mult, daca ti-ai vorbi despre viata ta si traiul tau ti-as arata si eu si altii cat de multe vise ai.
soso
martie 23, 2011 @ 9:38 am
n-as putea sa mai scriu niciun cuvant si stiti de ce?
pt ca nu am niciun motiv pt care as vrea sa mai am un vis…chiar nu cred in ajutorul nimanui…poate e o alinare de 1 minut cand vorbesc cu cnva care ma intelege, dar raman apoi tot eu cu mine…si din nou incepe visul-cosmar
Albinuta
martie 23, 2011 @ 9:54 am
@soso
Deoarece nu trec printr-o perioada prea buna nu indraznesc sa dau sfaturi totusi tot ceea ce am citit azi aici ma ajuta sa trec putin mai usor peste probleme ,asta nu inseamna ca trebuie sa nu mai visez sau ca eu nu mai am vise ,stiu ca trebuie rabdare (de care uneori nu beneficiez),putere de a ma ruga si de a astepta in liniste zile mai senine ,ir cum singura nu prea reusesc conteaza enom de mult ajutorul pietenilor si persoanelor de incredere i-mi place sa scriu despre toate acestea chiar daca pare teorie ,deoarece asfel gasesc si eu prin ceea ce scriu ajutor la ceea ce ma framanta ,iertare ddaca am suparat ,multe bucurii tuturor
Ana
martie 23, 2011 @ 10:08 am
Doamne miluieste
Of Soso Soso, ce durere are sufletelul tau. [b]Te-as ruga din tot sufletul sa te ridici din fata calculatorului si sa mergi la cea mai apropiata biserica ortodoxa. Stai acolo pe o bancuta.[/b]
Restul o sa-ti vina de la sine. Ai nevoie de ajutor. Acum nu-ti este de folos sa stai in fata calcultorului.
Imbracate, pregateste-te sa mergi la biserica
si spune mereu [b]Doamne miluieste[/b]. Este cea mai scurta si cea mai puternica rugaciune folosita la greutate. [b]Spune tot timpul asa[/b].
Dumnezeu sa-ti ajute