Ursitoarele aduse la Botez: un obicei păgân, străin de poruncile lui Dumnezeu
Pe fondul secularizării treptate a lumii în care trăim, care are ca primă cauză depărtarea omului de Dumnezeu, au apărut tot felul de obiceiuri la Nuntă și Botez, obiceiuri care încearcă să aducă un fast, un plus de încărcătură emoțională. Pentru omul secularizat Taina Cununiei în Biserică nu mai înseamnă mai mult decât o slujbă de-o oră, cu care să închidă gura lumii, și de aceea în sufletul lui se creează un gol pe care simte nevoia să-l umple cu diferite detalii lumești.
Așa se face că poți observa în biserică stâlpișori colorați, tiul, pampoane, 7 domnișoare de onoare, 7 cavaleri, două-trei perechi de nași, limuzine, cameramani și fotografi cu aparatură de studio, rochii de seară extravagante, porumbei aruncați la ieșire, coșulețe de flori și alte decorații….fără să mai observe nimeni chipul curat al Maicii Domnului, chipul lui Hristos Dumnezeu din turlă care binecuvintează cu Pace pe toată lumea, virtuțile și sfaturile sfinților, minunile Domnului pictate pe pereți, veșmintele îngerești ale preotului, racla cu moaștele unui sfânt (în anumite biserici) etc.
La Taina Botezului se întâmplă la fel, doar că fastul e puțin mai redus, după cum și numărul de participanți e mai mic față de o nuntă. Și aici se pun stâlpișori în biserică, pamblică, tiul, covor roșu, cristelnița se decorează, și multe asemenea.
Urmează petrecerea unde apar alte și alte invenții, atât la Nuntă cât și la Botez. Nu mai este de ajuns o masă mare în familie, unde toți se bucură dansând ci acum nunțile au devenit adevărate spectacole. Sunt invitați: trupe de dans, trupe de muzică, artiști faimoși, ansambluri de muzică populară, figuranți, umoriști, etc.. Se organizează focuri de artificii, lansări de baloane calde în aer și multe altele. Se pare că toată atenția s-a mutat de pe unirea bărbatului cu femeia pe un alt făgaș… pe a place lumii, pe a-i distra cât mai mult și la sfârșit să spună toți: „Ce nuntă frumoasă!”.
Tot pe acest principiu, la petrecerea Botezului, acasă sau mai ales la restaurant sunt invitate trei ursitoare. Tot pentru spectacol și pentru a-i distra pe invitați, ursitoarele fac un mic număr în care îl fericesc pe copilaș cu tot felul de „binecuvântări”.
Înainte de toate haideți să vedem ce sunt ursitoarele. Conform definiției din Dicționarul Explicativ al Limbii Române, cuvântul ursitoare ale următoarele explicații:
Ființe imaginare, despre care se crede că pot hotărî soarta omului la naștere.
Destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
Care ursește; care hotărăște soarta cuiva sau a ceva dinainte.
„Ursitoarea este o ființă imaginară din mitologia românească, despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului de la naștere. Mitul ursitoarele a fost preluat din mitologia greacă unde erau denumite Moirae. Prin tradiție, ursitoarele sunt trei femei considerate a fi înlocuitoarele mamei. Sunt spirite care pot fi auzite câteodată, dar nu văzute. În a treia noapte de viață a copilului nou-născut, nașa invită ursitoarele și face o masă cu prăjituri, bomboane, vin, apă, flori și tot ceea ce crede că le-ar putea plăcea acestora. Ele apar noaptea, la poarta casei în care dorm mama și cu fiul, și prezic destinul copilului. În următoarea dimineață, nașa întreabă mama despre visul său și îi zice dacă au venit ursitoarele, și ceea ce au prezis.” (Sursa: Wikipedia.)
După cum observați ursitoarele fac parte din zona credințelor pâgâne (credința în zeități) prin care oamenii așteaptă tot felul de semne prin vis, din care să înțeleagă ce destin i-au rânduit ursitoarele (zeii) viitorului copil. Tot din această zonă este și obiceiul ca atunci când împlinește un an, copilului să i se ia din moț, și să i se așeze în față o tavă cu tot felul de obiecte și el să aleagă ceva, pentru a vedea ce talent are, ce va ajunge când va fi adult.
Obiceiul luatului din moț ca și cel al ursitoarelor sunt străine de credința în Dumnezeu și Biserica nu le dă gir. De fapt aceste obiceiuri se desfășoară în afara spațiului sacramental al Bisericii, fără implicarea vreunui slujitor al lui Dumnezeu.
Prima problemă, atunci când vorbim de ursitoare, este: Există cu adevărat aceste ființe imaginare? Pentru că sunt imaginare sau nevăzute asta înseamnă că avem nevoie de credință pentru a crede în existența lor. Dar Biserica, prin toată Tradiția ei Sfântă, nu vorbește decât de existența îngerilor ca ființe nevăzute. Atât îngerii buni cât și cei răi, diavolii. În rest nimic. Astfel, pentru un creștin-ortodox, ortodox însemnând drept-credincios… un creștin care are o credință dreaptă, așa cum ne-a fost transmisă de Dumnezeu prin Mântuitorul Hristos, prin apostoli, episcopi, preoți și diaconi, singurele ființe nevăzute sunt îngerii în toată diversitatea lor. Credința în existența ursitoarelor ca ființe imaginare este o erezie, o deviere gravă de la viața adevărată în Hristos.
A doua problemă este legată de faptul că ursitoarele ar avea darul de hotărî soara copilului la naștere. Cine le dă acest dar? Și cum pot ele predestina / prestabili viața unui copil până la moartea sa?
La prima întrebare răspunsul este simplu: ursitoarele trebuie să primească acest dar de la un zeu mai mare ca ele. Cine crede în Unicul Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, acela nu poate crede în zei inventați sau în ființe imaginare.
A doua întrebare aduce în discuție o problemă des întâlnită: predestinarea… sau destinul prestabilit dinainte al unui om.
Dumnezeu știe tot ce se va întâmplat dinainte dar nu predestinează pe nimeni, nu obligă pe nimeni să facă binele, nu forțează mâna nimănui…. Viața fiecărui om este efectul alegerilor sale intersectate cu alegerile celorlalți oameni de pe Pământ, intersectate cu alegerile lui Dumnezeu.
Dacă noi creștinii am crede în predestinare atunci toată lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu Tatăl pe Pământ, realizată prin întruparea Fiului și Pogorârea Duhului Sfânt, este doar o șaradă… o mascaradă. E ca și cum te-ai chinui să-l scoți pe un om dintr-o mare groapă, dar ai ști singur că el acolo va muri.
Botezul pruncului în Biserică este defapt îmbrăcarea lui în haina de lumină, este curățirea lui de urmările păcatului strămoșesc (de predispoziția spre rău moștenită genetic de la părinți) și primirea lui în Trupul Tainic al Bisericii. Câți în Hristos ne-am botezat în Hristos ne-am și îmbrăcat! Și câți ne-am botezat în Hristos, în moartea și învierea Lui ne-am botezat!
Și dacă viața noastră e predestinată și eu ajung sigur în iad, prin alegerile mele, orice aș face, atunci degeaba și Minunile lui Hristos, și Propovătuirea Lui, și Răstignirea și Patimile, și Moartea, și Învierea, și propăduiirea la toată lumea… Degeaba tot!
De ce s-ar chinui Hristos să mă curățească la Botez, să mă îmbrace, și apoi să mă crească până la moarte și mereu să-mi dea Trupul și Sângele Lui și toate Tainele Bisericii ca să mă mântuiesc, dacă eu tot în iad ajung.
Dar dacă sunt predestinat să ajung în rai, atunci ce mai atâta chin cu Biserica și cu toate Tainele acestea, oricum orice aș face… tot bine ajung.
Botezul Domnului vine în contradicție radicală cu ursitoarele și predestinația lor.
Chiar dacă astăzi ursitoarele sunt aduse la restaurant doar pentru a face show, totuși nu uitați că toți oamenii invitați au în ei dorința spre veșnicie, apetitul pentru cele nevăzute, deschiderea față de ce nu pot atinge, și vor vrea să înțeleagă ce fac ursitoarele, vor vrea să pătrundă în acest mister… și atunci show-ul pe care noi îl prezentăm nu mai este doar show ci va influența pe toți cei prezenți.
Și pentru că ursitoarele și prezicerile lor sunt doar o mascaradă și un teatru ieftin, atunci îi voi minți pe cei prezenți… și îi voi face părtași minciunii. Și asta cu atât mai mult cu cât copilul a fost botezat în Biserică în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh… și a devenit mădular (parte componentă) a lui Hristos – Trupul Bisericii… Cel ce este prin excelență Adevărul.
Un creștin care aduce ursitoare după Taina Botezului n-a înțeles nimic din ce s-a întâmplat în Biserică. Chiar și așa Taina Botezului își va face efectul dar prezicerile „ursitoarelor” nu.
Amestecarea Adevărului cu minciuna nu poate decât să dăuneze atât părinților cât și copilului.
Și mai e un lucru, dorința unor părinți de a aduce ursitoare la Botez este menită să acopere un gol spiritual din sufletul părinților care nu-L cunosc pe Dumnezeu, care simt după nașterea copilului că trebuie să facă ceva pe plan spiritual, dar nu știu ce. Dar acest gol nu se poate acoperi decât cu participarea prin fapte la taina botezului: prin spovedania părinților și a nașilor înainte de botezul copilului, prin rugăciunea părinților și a nașilor din timpul botezului și mai ales prin educarea pruncului botezat după rânduiala creștină.
Ursitoarele la Botez sunt un obicei păgân, străin de credința adevărată în Marele și Bunul nostru Dumnezeu!
(Claudiu Balan)
alexandra
octombrie 8, 2012 @ 7:33 pm
foarte bun articolul.
Ioana
octombrie 8, 2012 @ 8:50 pm
Foarte bun articolul.
Dupa parerea mea,ar mai fi 2 elemente de acest gen in cadrul nuntii:
1.Rochia de mireasa.
Sfanta Euharistie e o Taina mult mai mare decat cea a Casatoriei, dar nimeni nu se imbraca festiv. Citisem undeva ca purtarea rochiei de mireasa (asa cum o vedem astazi) nu face parte din Traditia Bisericii. Daca ne gandim si la cat de costisitoare este, nu prea insufla smerenie celei care o poarta. Nu cred ca este crestina ideea ca mireasa trebuie sa fie o „printesa” in ziua nuntii, ca si cum ar avea vreo contributie in realizarea Sfintei Cununii.
2. Invitatii.
Daca la celelalte Sfinte Taine, omul vine singur la intalnirea cu Dumnezeu, de ce nunta devine o intalnire cu familia si prietenii? Pana la urma, nunta e o Taina intre miri si Dumnezeu,nu o intalnire intre miri si prieteni. (la fel cum se intampla cu Craciunul-multi uita cine Isi serbeaza ziua de nastere si cred ca daca sarbatoresc ‘in familie’, inseamna ca o petrec in Hristos).
Ioana
octombrie 8, 2012 @ 9:13 pm
Plus ca rochiile de mireasa sunt lungi, in conditiile in care femeile nu poarta, in viata de zi cu zi, rochii atat de lungi.Si atunci, nu este, de fapt, o deghizare? De ce sa ne imbracam intr-o rochie atat de lunga, daca niciodata nu ne imbracam asa? De ce sa purtam voal, daca nu purtam batic Duminica?
SB
octombrie 8, 2012 @ 9:27 pm
Dragă Ioana,
Într-adevăr că în ziua de azi se face prea mare caz pe rochia de mireasa și pe prețul ei, dar cred că orice mireasă vrea să se simtă mai speciala în ziua nunții (prințesă); că albul înseamnă puritate …din păcate așa e, nu mai sunt atât de multe cupluri curate înainte de cununie…
Iar ca și Sfântă Taină, de ce ar fi rău să participe și familia plus cei care se bucură într-adevăr de evenimentul mirilor? Cei care nu sunt prea interesați vin direct la restaurant, din ce am observat. Amintește-ți că și la nunta din Cana Galileii erau nuntași.
Teoretic cam ai dreptate și la faza că rochiile de mireasă sunt lungi în condițiile în care în viața de zi cu zi femeile nu poartă rochii așa lungi; dar oare în viața de zi cu zi purtam capul acoperit mereu, așa cum facem în biserică (dacă facem…)? Că doar ispita smintirii bărbaților nu apare doar în biserică, ci și în viața de zi cu zi…
Sorin
octombrie 9, 2012 @ 4:34 am
Ioana, în legătură cu punctul 2 Taina Nunții este în primul rând pentru sobor, pentru oamenii de aici. În Taina Nunții se întemeiază o familie ce aparține Bisericii de aceea, din ce citisem mai demult, când urma o nuntă se ruga tot soborul Bisericii și ținea post cu ceva zile înainte de nuntă. Nunta nu este o bucurie ce aparține doar mirilor ci a întregii Biserici precum e și Botezul deoarece are legătură cu creșterea membrilor Bisericii luptătoare.
Dan Tudorache
octombrie 9, 2012 @ 7:23 am
Doamne ajută, Ioana!
Deși SB și Saurian au dat deja niște răspunsuri, mă voi strădui să dau și eu câteva, cu intenția înlăturării oricărei nelămuriri:
1. Paralela cu Taina Euharistiei și cea a Căsătoriei nu este potrivită în ceea ce privește îmbrăcămintea pentru că însuși Hristos recunoaște caracterul festiv al nunții. În acest sens, să ne amintim de parabola nunții fiului de împărat, în care Împăratul gonește pe cei care nu au haină de nuntă: ”Prietene, cum de ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?”.
Desigur, înțelesul parabolei este unul duhovnicesc, căci împăratul este Dumnezeu Tatăl iar haina de nuntă este sufletul curat, însă se atestă caracterul festiv al nunții, ceea ce este suficient pentru a arăta că nu este nepotrivit să fii îmbrăcat(ă) festiv la taina cununiei. Nepotrivit însă este să se pună accentul pe asta mai mult decât trebuie și mai ales să nu fie curați sufletește mirii.
Mai departe, ai spus că ”citisem undeva ca purtarea rochiei de mireasă nu face parte din Tradiția Bisericii”. În acest caz rog să ne spui unde ai citi (ce carte) și cine a spus asta (autorul) ca să vedem care era contextul și să tragem concluziile potrivite. Cu această ocazie îi rog pe toți cititorii dialogului nostru să nu folosească vagi aduceri aminte pentru că ele duc la efectul telefonului fără fir. Altcineva va citi ceea ce ai spus și va spune mai departe că ”citisem undeva pe un forum că cineva a citit într-o carte de credință că purtatul rochiei este în afara tradiției” (întenționat n-am adăugat ”de mireasă”, ca să arăt cât de ușor se poate distorsiona înțelesul original al unui mesaj). Rog să nu te superi că am fost pisălog cu acest aspect dar l-am spus doar ca să ne deprindem cu o exprimare cât mai clară, căci și-așa lipsa vederii față către față este un handicap al comunicării pentru că nu se transmit prin tastatură sentimentele care radiază din chipul omului și care ne-ar ajuta să înțelegem tot ce a vrut să spună persoana respectivă.
Revenind la problema hainelor mirilor, pe principiul că hainele lor ”nu prea insuflă smerenie”, ar trebui ca preoții să se dezbrace de veșmintele preoțești. Pentru că nici hainele preoților de slujire nu insuflă smerenie, ci slavă. Hainele preoților simbolizează slujirea înaltă la care i-a chemat Hristos și slava în care îi va îmbrăca în Împărăția Cerurilor (pe cei care se vor mântui). Tot în acest sens, hainele speciale ale mirilor simbolizează taina înaltă la care au fost chemați și la ale cărei înălțimi trebuie să se ridice în toate zilele vieții. Dar cel mai mult contează că însuși Hristos recunoaște caracterul festiv al nunții (desigur, cu dreaptă măsură).
Apoi ai spus că ”Nu cred ca este crestina ideea ca mireasa trebuie sa fie o „printesa” in ziua nuntii, ca si cum ar avea vreo contributie in realizarea Sfintei Cununii”. De acord în parte, în sensul că mireasa nu trebuie să pună un accent exagerat pe aspectul exterior, nu trebuie să cadă în ispita luxului, dar mireasa are întotdeauna o contribuție la realizarea Sfintei Cununii și în primul rând prin simpla participare 🙂 Desigur, nu doar simpla participare se cere, dar ca mirii să trăiască taina trebuie să se pregătească de nuntă cu spovedanie, împărtășanie, păstrarea fecioriei și dobândirea celorlalte virtuți. Iată așa contribuie mirii din plin la realizarea Sfintei Cununii, eforturi fără de care taina ar trece pe lângă inimile lor.
2. Cu părere de rău, vederea aceasta exclusivistă cu invitații este una egoistă. La Sfintele Taine omul nu vine singur și mai ales nu participă singur:
a) la botez/mirungere nu vine singur, ci are cel puțin un naș, care, împreună cu preotul ce slujește arată că această taină are loc doar în comuniune de persoane și în comunitatea bisericii.
b) la sfântul maslu nu participă singur ci întotdeauna cu ceilalți credincioși din biserică, iar dacă maslul se face acasă atunci participă cu cei ai casei.
c) la taina preoției participă întreaga comunitate a bisericii, preotul fiind reprezentantul și păstorul întregii parohii, cu precizarea că taina o săvârșește un episcop.
d) la taina Sfintei Împărtășanii nu participă doar cel care se împărtășește ci întreaga comunitate a Bisericii, prin împreună rugăciune pentru cei care se împărtășește. De altfel, Sfânta Împărtășanie nu se poate săvârși decât în cadrul Sfintei Liturghii, dar sfânta Liturghie nu se poate ține decât prin prezența a cel puțin două persoane, dintre care una este preotul și aceasta tocmai ca să se arate că nu se poate săvârși nimic fără comuniune de persoane căci Hristos Domnul ne-a spus ”Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20)
e) taina spovedaniei este singura care constituie o excepție, până la un punct, în sensul că la ea, dată fiind riscul dezvăluirii intimităților, ea se desfășoară doar între penitent și preot dar preotul este cel care acordă iertarea în numele lui Dumnezeu și a întregii comunități din Biserică. Deci iertarea se acordă și în numele întregii comunități pentru că omul când păcătuiește nu păcătuiește doar față de Dumnezeu ci și față de oameni.
f) Taina Cununiei este prin excelență o taină în care tinerii miri își legitimează iubirea în fața lui Dumnezeu și a întregii societăți. De aceea, participarea prietenilor, a tuturor celor care țin la miri este și un act necesar, nu doar opțional. Toți cei care țin la miri ar trebui să meargă la biserică și să participe și să se roage împreună cu ei și să se bucure de acest moment unic.
Mai mult decât atât, cu această ocazie subliniez faptul că la toate tainele din Biserică (excepție fiind spovedania) poate participa orice credincios, fie că nu cunoaște deloc pe cel/cea care se botează sau se cunună, etc. Nu există în Biserică taine exclusiviste pentru că toți suntem trupul tainic al lui Hristos și toți trebuie să fim una, adică o mare familie, așa cum ne-a cerut Hristos.
În final Ioana te rog să fii mai deschisă față de oameni, începând cu cei din Biserică. Hristos Domnul nu ne vrea singuri printre străini în Biserica Sa ci mereu uniți în același cuget, în aceeași mărturisire de credință, și în aceeași sfântă trăire.
Domnul să te aibe în pază!
Ioana
octombrie 9, 2012 @ 8:30 am
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/printesa-o-zi-istoria-rochiei-mireasa
Ioana
octombrie 9, 2012 @ 8:49 am
E adevarat ca Domnul vorbeste de „haina de nunta”, dar unde zice ca aceasta haina trebuie sa fie aceeasi pentru toata lumea si in genul rochiilor de astazi? De ce sa nu fie o bluza si o fusta albe si festive,de exemplu? Daca ne uitam la mire,vedem ca el nu se imbraca atat de special,pentru ca poate folosi costumul in orice eveniment important, nu doar la nunta.
Dupa parerea mea,nu se poate spune ca invitatii arata comuniunea Bisericii.
Intr-adevar,la Sfantul Maslu participa mai multi credinciosi,dar toti beneficiaza de aceasta Taina, in acel moment. La Botez,nasul este implicat direct in Taina,pentru ca fara el nu se poate realiza Botezul (dar invitatii nu trebuie sa spuna nimic in timpul Sfintei Cununii; ei sunt doar spectatori). Credinciosii care sunt prezenti in Biserica atunci cand ne impartasim sunt prezenti pentru ca au asistat la Sfanta Liturghie,nu pentru noi. Nimeni nu isi invita prietenii si familia ca sa-l vada cum se impartaseste!
Sorin
octombrie 9, 2012 @ 9:25 am
Ioana greșești. Dacă în lumea de azi așa de stricată cum e, invitații sunt telespectatori asta nu înseamnă că e normal. În Biserica primară toți oamenii care făceau parte dintr-o anumite comunitate creștină se rugau la Dumnezeu și țineau post pentru noii miri. În Biserică nu există spectatori ci toți suntem o mare familie și toți suntem una.
Dan Tudorache
octombrie 9, 2012 @ 9:45 am
Ioana, în legătură cu haina de nuntă, nu este imperios necesar să fi spus Hristos Domnul ceva explicit în legătură cu asta, și care să fi fost consemnat în Sfânta Scriptură. În Biblie nu scrie nicăieri că fumatul sau folosirea prezervativelor sunt un păcat dar iată că Biserica, al cărei cap este Hristos, condamnă și fumatul și folosirea prezervativelor. În legătură cu purtatul hainelor de nuntă avem conștiița care să ne învețe ce fel de haine de nuntă să purtăm. Biserica, prin slujitorii ei, învață doar ca aceste haine să fie decente dar nu poate fi normativă în ceea ce privește culoarea hainei, marca, modelul, etc.
Cât pivește sfintele taine, după cum spuneam, ele se săvârșesc în Biserică iar Biserica este prin excelență comuniune de persoane. Sfântul Apostol Pavel învață că toți cei botezați în Hristos ”un trup suntem în Hristos, şi fiecare ne suntem mădulare unii altora”. Deci nu suntem spectatori unii față de alții ci mădulare.
Spre exemplu, la botez, invitații nu sunt spectatori (sau n-ar trebui să fie) ci sunt implicați direct în participarea la această taină, prin rugăciunile pe care le fac pentru pruncul botezat, pentru nași și pentru părinții pruncului. Deci participarea invitaților se face prin rugăciune.
Apoi, credincioșii care sunt prezenți când ne împărtășim sunt prezenți și pentru noi, căci împărtășirea noastră este parte din desfășurarea Sfintei Liturghii. Dealtfel, la împărtășirea ta, participă toți cei care se roagă pentru tine, mai ales că pe unii dintre ei îi și auzim cum se roagă cu glas tare pentru noi:
a) credincioșii de la strană care rostesc rugăciunile dinaintea Sfintei Împărtășanii (le rostesc special pentru cei care se împărtășesc)
b) preotul care se roagă așa: ”Se împărtăşeşte roaba lui Dumnezeu Ioana cu Cinstitul şi Sfântul Trup şi Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor ei şi spre viaţa de veci”
Deci fără rugăciunile preotului și a credincioșilor din strana bisericii tu nu te-ai putea împărtăși. Iată cum toți aceștia nu sunt simpli spectatori ci împreună lucrători la această mare taină. La fel stau lucrurile pentru toate taine bisericii. Spectatori sunt doar cei morți cu sufletul, pe care Biserica se străduiește să-i învie (cei ai casei care nu au treabă cu biserica și cei pentru care botezul sau nunta înseamnă doar poze).
Claudiu Soimu
iunie 14, 2015 @ 3:16 pm
Mie teamă îmi este că unele din fetele astea sunt vrăjitoare.
Dacă mergi la biserică de ce mai chemi și vrăjitoarele, nu stiu!
Simone
iunie 17, 2023 @ 8:42 am
Libertatea Bine spui Claudiu!Omul care nu crede în Dumnezeu Cel Atotputernic crede în înșelăciunea celui rau.