A făcut Iuda o favoare omenirii vânzându-L pe Hristos?
O nedumerire se naşte legitim în mintea noastră: Dacă prin răstignirea lui Hristos pe cruce şi Învierea Lui a venit mântuire la toată lumea, înseamnă că Iuda, personajul cheie prin care Iisus a fost vândut şi omorât, are o mare contribuţie. Gândind aşa, percepem lumea ca fiind predestinată, totul urmând să se întâmple conform unui plan pe care noi nu-l putem schimba. Predestinarea este un concept greşit şi opus în totalitate gândirii şi trăirii creştin-ortodoxe.
Dacă totul este predestinat înseamnă că nu putem fi acuzaţi că am făcut ceva rău întrucât aşa era dinainte stabilit de Dumnezeu, şi noi în micimea noastră n-am fi putut să-i schimbăm planurile. Este ca şi cum ai pune o bombă la un azil de bătrâni şi după ce-i omori pe toţi detonând-o aştepţi şi laude pentru că i-ai scăpat de suferinţă şi i-ai trimis în împărăţia lui Dumnezeu. Dacă am crede că totul este predestinat, un astfel de om ar fi considerat erou scăpând de pedeapsă pentru că a făcut un mare bine.
Dacă totul este predestinat la ce folos chinul nostru de a face bine? La ce folos educaţia? La ce folos justiţia? La ce folos întruparea şi învierea lui Hristos?
Mântuitorul S-a răstignit şi a Înviat pentru ca fiecare om să devină mai bun, să-L iubească pe Dumnezeu şi pe aproapele său. Dacă predestinaţia ar fi adevărată Dumnezeu ne-ar obliga să facem binele şi răul, şi am fi ca nişte roboţei care ar executa ordine. Tot conceptul de predestinaţie chiar asta presupune: urmărirea unui circuit prestabilit al vieţii din care nu poţi ieşi indiferent cât de mult te-ai strădui.
Pentru a îndepărta acest gând din mintea noastră Mântuitorul spunea:
„Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, însă, acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela dacă nu se năştea.” (Matei 26, 24)
Iisus Hristos fiind Dumnezeu ştia dinainte ce avea să se întâmple dar preştiinţa Lui nu înseamnă predestinaţiei.
Ştiind cum vor reacţiona oamenii şi ce decizii vor lua în anumite situaţii, Domnul ştie viitorul fiecăruia dintre noi şi a tuturor împreună, şi tocmai de aceea El a descoperit profeţilor ce avea să se întâmple cu Hristos.
Mântuitorul pare a spune: „Eu accept ceea ce o să se întâmple, fără să Mă împotrivesc, dar asta nu înseamnă că Iuda cel care Mă vinde a ajutat în vreun fel îndeplinirea planului de mântuire, ba dimpotrivă, era mai bine ca el să nu se nască decât să facă acest mare păcat.”
Această gravă atenţionare pe care i-o aduce Domnul Hristos lui Iuda are ca scop evitarea unei confuzii între: preştiinţa lui Dumnezeu asupra unui eveniment ce se va întâmpla şi responsabilitatea fiecărui om implicat în acel eveniment pentru faptele sale.
Mai mult decât atât, Mântuitorul a încercat să-l ajute pe Iuda să se răzgândească. Fiind adunaţi toţi la cina cea de taină le-a spus tuturor că: „unul dintre voi Mă va vinde” (Matei 26, 21) tocmai pentru a atinge conştiinţa lui Iuda și pentru a-l determina să se pocăiască măcar în ultimul ceas.
Apostolii au început toţi să se întrebe unii pe alţii oare cine este dintre ei şi în cele din urmă Iuda spune:
„Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” iar Mântuitorul îi răspunde cu dragoste: ”tu ai zis.“ lăsându-i de înţeles că vânzarea atârnă doar de decizia lui şi nu este nimic prestabilit. Iisus era gata să-l ierte şi să-l primească la pieptul Său și pe Iuda aşa cum l-a ţinut pe Ioan, apostolul cel iubit, dar totuşi Iuda şi-a dus planul pâna la capăt, realizând că a greşit doar după ce L-a dat în mâna cărturarilor şi a fariseilor.
Înainte de cina cea de taină, Evanghelia după Luca ne spune că Satana a intrat în Iuda (Luca 22, 3) iar Mântuitorul ca Dumnezeu a observat asta şi tocmai de aceea i-a vorbit cu multă înţelepciune şi tact pentru că ştia că omul doar prin voinţa lui liberă şi apropierea de Dumnezeu poate scăpa de cel rău.
Mântuitorul a încercat să-l ajute să mărturisească acest păcat, şi să scape de consecinţele nefaste care vor urma. Iuda a refuzat orice apropiere şi deschidere sufletească către Hristos şi a ajuns până la urmă să se spânzure, deznădăjduit.
În concluzie Iuda n-a făcut niciun serviciu omenirii vânzându-L pe Hristos, ba dimpotrivă, a adus mult rău prin asta, din care Dumnezeu în înţelepciunea lui a scos un mare bine.
Ce s-ar fi întâmplat dacă Iuda nu l-ar fi vândut? Probabil până la urmă cărturarii şi fariseii ar fi găsit o cale de a-L aresta şi omorî.
Cântările din Săptămâna patimilor descriu aşa de adânc şi de grăitor acest gest regretabil al căderii lui Iuda:
„Iuda, cel cu mintea iubitoare de argint, s-a întărâtat asupra învăţătorului, vrăjmaşul: s-a sfătuit, a gândit vânzarea, a căzut din lumină, primind întunericul; a tocmit preţul şi a vândut pe Cel fără de preţ. Pentru aceasta a şi aflat răsplătire, precum a făcut ticălosul: spânzurare şi moarte cu durere. Pe noi izbăveşte-ne Hristoase Dumnezeule, de partea lui, iertare de greşeale dăruind celor ce prăznuim, cu dragoste, preacuratele Tale patimi.” (Triod)
(Claudiu Balan)
Laura-optimista
aprilie 11, 2011 @ 4:31 pm
"Iisus era gata să-l ierte şi să-l primească la pieptul Său pe Iuda aşa cum l-a ţinut pe Ioan, apostolul cel iubit, dar totuşi Iuda şi-a dus planul pâna la capăt…"
Ce frumos gândeşti, Claudiu! Felicitări!
Doamne ajută!
Laura-optimista
aprilie 11, 2011 @ 5:24 pm
O predică minunată
http://nicolaesteinhardt.wordpress.com/2010/04/01/tragedia-lui-iuda/
Doamne ajută!
O seară plină de bucurii tuturor!
Mihai Tociu
aprilie 11, 2011 @ 9:17 pm
Iuda e transcedental
Aici nu judecam pe omul Iuda, ci pe caracterul Iuda. Iisus insusi l-a ales pe Iuda, si nu afacut-o din greseala, ci tocmai pentru ca stia ca era caracterul tradatorului. Daca nici Iisus nu stia ce este in inima omului, atunci chiar ca nimeni nu stie!
Invatatura pentru noi este ca niciunul dintre ceilalti apostoli nu si-a dat seama de adevaratul caracter al lui Iuda, tocmai pentru ca fapta lui nu se consumase. Dar acum stim…
Admin
aprilie 11, 2011 @ 10:03 pm
Mihai, vrei sa spui ca Mantuitorul l-a ales special pe Iuda pentru ca stia ca e fire slaba si pana la urma il va trada? Adica Hristos S-a folosit de Iuda ca sa-si duca planul la indeplinire asa cum scrie in Scripturi?
Explica-ne ce vrei sa spui, te rog.
Dan
aprilie 12, 2011 @ 7:25 am
Eu as mai avea ceva de spus vis-a-vis de Iuda si comportamentul lui.
Stim ca Mantuitorul a incercat sa-l ajute pe Iuda sa se razgandeasca si a zis generic ca: „unul dintre voi Ma va vinde”
Observam cum in afara de Iuda, fiecare apostol se smereste si isi face o cercetare de constiinta plina de temere: „Nu cumva eu sunt, Doamne?”
Deci iata cum, acolo unde a fost buna credinta, constiintele au vibrat la atentionarea Mantuitorului.
Insa Iuda, desi stia foarte bine ca el il va vinde pe Hristos, totusi o face pe nevinovatul: „Nu cumva sunt eu, Invatatorule?” Deci Iuda a dat dovada de fatarnicie crasa la „oferta” de indreptare si iertare pe care Mantuitorul i-o dedica.
Si mai avem ceva de invatat aici. Tot asa o facem si noi pe nevinovatii (pe prostii) cand avem de ascuns o fapta urata fata de cineva. Luam chipul nevinovatiei desi musca bazaie deasupra capului nostru. Eu o zic din experienta.
Nu degeaba diavolului i se mai zice si tatal minciunii: ca el ne dascaleste sa mintim cu cea mai mare naturalete. Bine totusi ca minciuna are picioare scurte.
Admin
aprilie 12, 2011 @ 7:53 am
Cred că dacă vom citi cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur vom înţelege mai bine lucrurile:
"-)ar veţi spune voi, pentru că era scris că Hristos trebuia să sufere aceste lucruri, de ce-l învinuiţi pe Iuda? El n-a făcut decât să împlinească ceea ce era scris. Eu răspund că noi îl acuzăm cu dreptate pentru păcatul lui, pentru că el nu în această stare a hotărât să-l vândă pe stăpânul său, ci prin răutatea şi lăcomia sa.
Dacă nu se ia în seamnă intenţia celui ce lucrează, ar putea fi scuzat chiar diavolul însuşi şi de a-l absolvi ca nevinovat de toate păcatele pe care le face. Dar nu trebuie să judecăm aşa.
Diavolul ca şi Iuda merită pedepse infinite, cu toate că fapta lor atât de dispreţuită a fost urmată de mântuirea lumii. Căci nu vânzarea lui Iuda ne-a mântuit pe noi. Este atot puternicia lui Iisus Hristos, care printr-o şmecherie minunată a înţelepciunii sale s-a folosit atât de divin de o dezordine aşa de mare şi a făcut să slujească o crimă pentru răscumpărarea tuturor vinovaţilor.
Cineva poate îmi va zice: Dacă nu l-ar fi trădat Iuda pe Iisus Hristos tot l-ar fi trădat altul? Dar la ce bun această întrebare? Pentru că trebuia ziceţi voi ca Iisus Hristos să fie pus pe cruce, era necesar că să fie vreunul, este evident că trebuia prin vreun om oarecare. Ce oare! dacă toată lumea ar fi fost dreaptă, Iisus Hristos n-ar fi putut găsi mijlocul de a ne face lucrurile pe care ni le-a făcut? Să ne ferească Dumnezeu de acest gând.
Înţelepciunea infinită a Fiului lui Dumnezeu n-ar fi fost lipsită de alte mijloace, dacă acela nu s-ar fi găsit în cursul obişnuit al lumii. Dar chiar Iisus Hristos ne opreşte de a-l privi pe Iuda ca pe un slujitor al mântuirii noastre, atunci când îl plânge ca nefericiţi: "Vai însă acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela dacă nu se năştea".
cosmynel
aprilie 12, 2011 @ 5:41 pm
Dumnezeu fiind in afara timpului el vede si stie ce se va intampla cu fiecare dintre noi , deci nu se pune problema predestinatiei
Doamne ajuta !
RESURECTION
mai 26, 2011 @ 5:28 am
La Iuda nu se pune problema predestinatiei, prestiinta si predestinatia sunt diferite, de exemplu adam si eva au pacatuit prin neascultare si au fost izgoniti din Rai, plata pacatului fiind moartea,insa la izgonire Dumnezeu le fagaduit un rascumparator,asadar ei stiau ca va venii ACELA, oamenii il asteptau,insa trebuia sa treaca un timp, ca oamenii sa si dea seama de gravitatea pacatului si sa si doreasca defapt cu ardoare venirea lui MESIA.
Acest lucru cand s a intamplat? ,,LA PLINIREA VREMII ,,( galateni 4,4) cu alte cuvinte trebuia sa se nasca omul potrivit adica FECIOARA MARIA, sa se nasca Cuvantul Trup, trebuia sa se nasca si IUDA, care iata facea parte din planul lui Dumnezeu etc etc.
RESURECTION
mai 26, 2011 @ 5:30 am
Cineva ar putea spune pai daca trebuia sa se nasca Iuda,inseamna ca acesta nu avea nici o scapare era predestinat?
Ba nu dimpotriva, faptul ca Dumnezeu s a folosit de Iuda ca vas necurat, alegerea de a plange de a se pocaii apartinea lui iuda, sa zicem ca Iuda a fost ,,predestinat,,ca sa vorbesc pe limba unora, el trebuia sa se nasca si sa l vanda pe Iisus, facea deci parte din planul lui Dumnezeu, insa intre Iuda si Petru nu este nici o diferenta, Petru s a lepadat de iisus de 3 ori, insa ce a facut a plans si a cerut iertare,ia parut rau, Iuda ce a facut? La vandut pe IIsus, dupa aceasta fapta putea sa planga si el Doamne a m fost un nebun,iarta ma ,am crezut ca numai asa iti vei arata adevarata putere, eu lacomul si nesabuitul, si cred cu tarie ca Dumnezeu il ierta,insa ce a ales sa faca? s a spanzurat, intr un astfel de moment de deznadejde putea sa procedeze si petru la fel, si cati nu procedeaza luandu si viata intr o clipa de deznadejde, desii sunt poate oameni buni, chiar se roaga, uita ca Dumnezeu aici pe pamant este atotmilostiv,si daca plangi cu zdrobire de inima esti iertat
Concluzia este ca Iuda si a ales singur destinul, chiar daca l a ales Dumnezeu dinainte pt un plan al sau, nu i a scris Dumnezeu in frunte sa si ia VIATA, nu ne scrie Dumnezeu in frunte safacem 10 avorturi, sau crima de om, etc, insa Pocainta, lacrima pocaintei este in puterea noastra