Dacă totul e creat întâmplător de ce toți percepem cu aceeași viteză a ochilor imaginile vizuale?
Probabil mai toți ați văzut că în ultimii ani au apărut camere video ultraperformante care pot filma cu 1000 de cadre pe secundă, cu 2000, 5000, sau chiar cu 10.000. Ce înseamnă acest lucru?
Un frame (cadru) înseamnă o imagine, o fotografie. Dacă în fața ochilor ni se derulează mai multe fotografii într-o secundă, cu același personaj în posturi diferite, vom percepe o imagine continuă, un film.
Pentru ca o derulare de fotografii să o percepem ca film viteza derulării trebuie să fie minim 24 de fotografii pe secundă. Dacă sunt mai puține vom percep imaginea sacadat, cu mici pauze între imagini, și nu vom avea senzația că ne uităm la un film.
Cei dintre voi care aveți acasă un aparat foto digital puteți observa că unele din ele au o opțiune prin care poți face mai multe fotografii într-o secundă, ținând apăsat pe butonul de declanșare. De obicei aparatele foto accesibile publicului larg pot capta 3-5 cadre pe secundă.
Acele camere video de mare viteză pot filma înregistrând într-o secundă 1000 sau 2000 de fotografii, ajungând chiar și pănă la 10.000 de cadre într-o secundă. Asta înseamnă că pot înregistra într-o secundă o serie incredibilă de detalii care ochiului uman scapă. De fapt dacă o cameră video filmează cu 10.000 de cadre pe secundă, timp de 15 secunde, asta înseamnă că pentru a urmări înregistrarea pe un monitor trebuie să stăm câteva minute bune.
Urmăriți filmul de mai jos pentru a înțelege la ce mă refer. Încercați să aveți răbdare pentru a viziona toate cele 5 minute și 23 de secunde.
După cum observați o simplă săritură pe un balon mare cu apă, care înaintea ochilor noștri se derulează în 2 secunde, ascunde de fapt o infinitate de detalii incredibile ale legilor lumii în care trăim. În momentul în care greutatea corpului atinge balonul încep să se dezlănțuie o serie de procese chimice și fizice care ar putea fi descrise matematic și geometric prin tratate științifice de mii de pagini. Combinația minunată între tensiunea de suprafață a apei și elasticitatea materialului din care este confecționat balonul naște forme geometrice și forțe de reacțiune absolut fascinante.
Și acum vine întrebarea: Toți oamenii percep cu ochiul liber (fără camera video) la fel săritura lui Gav pe balonul cu apă? Percepem toți aceeași cantitate de detalii? Sau unii percep 40 de cadre într-o secundă iar alții 4000.
Să presupunem contrariul: Să spunem că unii oamenii pot procesa prin creierul lor 1000 de imagini într-o secundă provenite de la ochi, alții 500, iar alții 20. Ce s-ar întâmpla în acest caz?
Dacă trei oameni din aceste trei categorii s-ar uita la un accident rutier pe o stradă atunci fiecare ar percepe o cantitate de detalii diferită și prin urmare ar vedea realitatea altfel… sau poate chiar total altfel. Dacă ar discuta unul cu altul despre ceea ce au văzut, fiecare se va baza în argumentația sa pe numărul de detalii pe care le-a perceput… Dar unul din ei a văzut de 50 de ori mai multe acțiuni în acele 2 secunde, decât a văzut cel cu 20 de cadre pe secundă. Asta înseamnă că cei doi percep trecerea timpului diferit, pentru ca primesc informații diferite de lumea în care trăiesc.
Această percepție radical diferită a timpului îi va depărta, pentru că nu vor putea ajunge la un consens în privința lumii în care trăiesc… unul din ei văzând și minundu-se de mult mai multe lucruri decât celălalt.
Deși trăiesc aceeași realitate e ca și cum înaintea lor s-ar derula filme diferite…
Este ca și cum amândoi s-ar aflat într-o mare bibliotecă plină de carți de matematică, iar unul ar citi de 50 de ori mai repede o carte decât celălalt. În câteva luni, unul din ei va ajunge la o înțelegere mult mai adâncă a lucrurilor decât celălalt, iar interacțiunea dintre ei ar fi dificilă, apărând multe bariere mentale de trecut.
Imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă fiecare om care se naște ar percepe vizual un număr de cadre pe secundă diferit, pe o arie de la 10 la 10.000! Ar fi un total haos, pentru că deși am trăi aceeași realitate, percepția asupra întregii lumi ar fi total diferită. Toți am simți trecerea timpului diferit de ceilalți și n-am putea să ne sincronizăm, să lucrăm împreună, să ne înțelegem suferințele, să avem răbdare în același fel, să nădăjduim la fel…. să învățăm la fel, să creștem la fel…. Am fi așa de diferiți încât nu ne-am suporta unii pe alții. Am percepe veșnicia altfel. Am suporta suferința altfel, ne-am plictisi altfel… Am privi relația cu Dumnezeu altfel… Cei care ar percepe mult mai puține informații s-ar revolta față de frații lor mult mai dotați ca ei. Dacă am vedea diferit, acest simplu detaliu ne-ar fi îndepărtat foarte mult unii de alții, constituindu-se mai mult într-o factor de dezbinare, decât în unul de unire… așa cum este de fapt în realitate.
Slavă lui Dumnezeu că lucrurile nu stau așa, iar deși toți avem personalități diferite, avem în noi aceeași fire umană, cu aceleași caracteristici. Vedem toți cu același număr de cadre pe secundă!
Percepem toți realitatea în același timp, fără defazări. Suntem toți sincronizați în ceea ce vedem. E ca și cum cineva ar apăsa pe butonul de REC (record) din creierul fiecărei persoane pentru a înregistra imaginile vizuale din jur.
Gândiți-vă ce mare taină este ca un prunc abia născut să se conecteze pe aceeași frecvență vizuală cu cei 7 miliarde de oameni de pe acest Pământ. E oare întâmplător acest lucru?
Într-o lume în care evoluționiștii spun că totul s-a creat la întâmplare, acest mic detaliu arată cât de bine sunt lucrurile aranjate în creația lui Dumnezeu, cât de detaliat, totul vorbind despre un Mare Creator.
În plus de asta, cum percep din punct de vedere vizual animalele realitatea? Dar insectele? Dar păsările? Dacă reușim să conviețuim pe acestă planetă înseamnă că toți, ca și creaturi ale lui Dumnezeu, suntem destul de apropiați…
E ca și cum coordonatele timpului ar fi definite de la naștere în fiecare creatură. E ca și cum cineva ar seta fiecare creatură să se raporteze față de timp în funcție de un reper fix, dat, neschimbabil, pentru ca toate creaturile să poată interacționa pe aceeași frecvență vizuală.
Dumnezeu este Creatorul a toate, și tot El este reperul neschimbat al timpului, fiind în afara timpului, pururea veșnic, Cel ce nu a încetat niciodată să existe… El este Cel care a așezat în fiecare creatură creierul și ochii prin care percepem timpul.
Toate vorbesc despre Dumnezeu!
Şi unii farisei din mulţime I-au zis: „Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii…“. Şi El, răspunzând, a zis: „V’o spun Eu vouă: Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga“.(Luca 19, 39-40)
(Claudiu Balan)
