Versurile melodiei „Feel” al lui Robbie Williams

Dacă tot am vorbit astăzi de melodia cântată de Robbie Williams la concertul susţinut la Knebworth, aş vrea să vorbim puţin şi despre versurile acestei melodii. Sfântul Vasile cel Mare ne îndemna să fim ca albinele, luând polenul cel bun din fiecare floare in parte, adunând ce e bun chiar şi de acolo unde nouă nu ni se pare a fi. Asadar, sa trecem la treaba:

Come on hold my hand,
I wanna contact the living.
Not sure I understand,
This role I’ve been given.

„Vino şi ţine-mă de mână pentru că vreau să intru în contact cu omenirea”. Scopul vieţii pe pâmânt este să învăţăm să iubim, să ne apropiem uşor, uşor de celălalt, să-l cunoaştem, să-l atingem, să-i simţim vibraţiile sufletului…să-i înţelegem personalitatea. „Nu sunt sigur că înţeleg acest rol pe care l-am primit”. Fiecare avem un rol în piesa de teatru a vieţii, dar finalitatea e aceeaşi: să fim împreună unii cu alţii şi cu Dumnezeu. Multa vreme nu intelegem care este menirea noastra pe pamant, insa iubind incepem sa intelegem din ce in ce mai bine care este rostul nostru pe pamant si intre oameni.

I sit and talk to God
And he just laughs at my plans,
My head speaks a language, I don’t understand.

„Stau şi vorbesc cu Dumnezeu şi El râde de planurile mele”. Este o nebunie să crezi că singur poţi influenţa lumea, că poţi schimba ceva. Un om departat de Dumnezeu se va gândi: „Dumnezeu râde de planurile mele”. Însă cel apropiat de El ştie că împreună pot face orice, pot aduce pace pe pâmânt, pot vindeca boli, opri războaie, împăca duşmani, încuraja deznădăjduiţi, pot aduce speranţă săracilor şi nădejde că lucrurile se vor schimba. Dumnezeu nu râde de planurile noastre ci le transformă în idei măreţe, în proiecte mult mai mari decat am crezut, dar cu finalitate realizabila.

(refren)
I just wanna feel real love,
Feel the home that I live in.
’cause I got too much life,
Running through my veins, going to waste.

„Vreau să simt dragostea adevărată, vreau să simt casa în care trăiesc, pentru că am prea multă viaţă care trece prin venele mele, pe care o pot altfel irosi”. Sătul de plăcerile vieţii, de bucuriile trecătoare, omul vrea să simtă iubirea adevărată cea care vine de la Dumnezeu şi din relaţia cu oamenii. Omul are prea multă sete de viaţă, prea mult dor de veşnicie, prea mult har care trece prin el ca să le irosească altfel decât iubind şi fiind iubit. Prin aceste versuri, Robbie parca vrea sa spuna ca desi a gustat din toate placerile lumii, totusi nu ii potolesc setea de a a simti dragostea adevarata, setea de vesnicie. Parca vrea sa spuna asemenea imparatului Solomon: „deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!”, in afara de iubirea fata de Dumnezeu si de oameni.

I don’t wanna die,
But I ain’t keen on living either.
Before I fall in love,
I’m preparing to leave her.
I scare myself to death,
That’s why I keep on running.
Before I’ve arrived, I can see myself coming.

„Nu vreau să mor, dar nici nu ţin aşa mult să trăiesc.” Omul nu vrea să moară pentru că moartea nu-i este proprie omului, nu este din fiinţa lui ca sa o poata accepta ca pe ceva normal. Omul este chip al unor Persoane Veşnice, al unui Creator infinit, şi doar cu El vrea să semene. Creştinul nici nu ţine prea mult la viaţa de pe pământ pentru că ştie că trecerea prin moarte este o trecere la viaţă.

„Înainte de mă îndrăgosti sunt pregătit s-o părăsesc”. Aceste cuvinte parca sunt din teologia Sfântului Pavel care spune;

„Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.” Aşa şi cu cel ce vrea să se îndrăgostească, să fie ca şi cum nu s-ar îndrăgosti, gata mereu s-o părăsească, pregătit să între împărăţia cerurilor.

„De aceea tot alerg înainte de a ajunge, pentru ca să mă văd venind”. Fericirea nu este un scop in sine, ci o calatorie a carui apogeu este imparatia cerurilor. Hristos este Adevărul şi Viaţa la care vom ajunge toţi, dar El este şi Calea, drumul anevoios prin care ajungem în împărăţia cerurilor, Persoana cu care ne unim zi de zi din ce în ce mai mult spre a fi dumnezei după har.

(chorus)
I just wanna feel real love,
Feel the home that I live in.
’cause I got too much life,
Running through my veins, going to waste.

And I need to feel, real love
And a life ever after.
I cannot get enough.

„Vreau să simt dragostea adevărată, şi o viaţă în veşinicie… nu mă pot sătura”. Nu pot iubi pe cineva în mod deplin decât dacă ştiu că va fi mereu lângă mine, veşnic alături, niciodată despărţiţi… Omul nu se poate sătura niciodată de iubire… dar setea lui îşi găseşte adăpare si odihna doar în Cel ce nu cunoaşte limite.

(instrumental)

(chorus)
I just wanna feel real love,
Feel the home that I live in,
I got too much love,
Running through my veins, going to waste.

I just wanna feel real love,
In a life ever after
There’s a hole in my soul,
You can see it in my face, it’s a real big place.

„Este o gaură în sufletul meu pe care o poţi vedea pe faţa mea, e un loc cu-adevarat mare”. Chipul omului este oglinda sufletului. Uitându-te pe faţa unui om îi poţi citi năzuinţele şi setea de a fi iubit. Poti vedea in ochii fiecarui om ca este un ocean imens de dor si insetat de iubire.

(instrumental)

Come and hold my hand,
I wanna contact the living,
Not sure I understand,
This role I’ve been given

„Vino şi ţine-mă de mână, vreau să ating omenirea”. Omul este om doar atunci când iubeşte, este implinit doar atunci cand se simte iubit de toti oamenii si impacat cu Dumnezeu.

Not sure I understand.
Not sure I understand.
Not sure I understand.
Not sure I understand.