Vestea bună pe care mi-a adus-o praznicul Bunei Vestiri
Cred că niciodată până în ultimii doi ani nu am realizat importanța sărbătorii Bunei Vestiri. Știam de existența ei, însă fără să îi acord cinstea cuvenită. Însă duhovnicul meu m-a ajutat să îmi dau seama anul trecut, când am primit binecuvântare să mă împărtășesc chiar de această sărbătoare.
Tot ceea ce am auzit în timpul slujbei și la predică mi-a arătat că Buna Vestire este o sărbătoare deosebită, o sărbătoare a bucuriei, a credinței nestrămutate în Dumnezeu dar mai ales a speranței mîntruirii prin vestirea Întrupării Domnului.
Anul acesta a fost o dublă bucurie, pentru că pe lângă minunea sărbătorii în sine, am trăit o bucurie fără margini în familie. După mai mult timp de ezitare, părinții mei, în special mama mea, au mers în sfârșit să se mărturisească unui duhovnic și chiar au primit binecuvântare să se impărtășescă în această sfântă sărbătoare. Maica Domnului, pentru întărirea credinței mele celei puține a rânduit ca și eu să merg la spovedanie tot în perioada aceea și să mă pot împărtăși în aceeași minunată zi.
Astfel, pot spune că, la nivel omenesc, pământesc, am avut parte de o veste extraordinară care s-a concretizat prin Împărtășirea cu Sfintele Taine a întregii mele familii pentru prima dată chiar de prăznuirea Bunei Vestiri. Iar la nivel duhonicesc, am primit în suflet cu toată dragostea și nădejdea vestea mântuirii noastre pe care îngerul Gavriil i-o aduce Fecioarei Maria, cum că va naște în chip cu totul minunat pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul întregii lumi. Am luat aminte și la smerenia și credința Maicii Domnului și, am pătruns mai profund semnificația acestui praznic.
Așadar, aș putea spune, cu riscul să pară exagerat, că legătura mea cu sărbătoarea Bunei Vestiri va fi de acum una cu totul deosebită, pentru că ea constituie momentul în care Dumnezeu și Maica Domnului au intrat în sufletele noastre și au fost primiți cu ușile larg deschise dar și cu fiorul unei întâlniri mai presus de cuvinte și de lucrurile omenești. Am scris aceste gânduri pentru a-mi ține într-un fel promisiunea față de Maica lui Dumnezeu care mi-a ascultat rugăciunile și mi-a adus noian de bucurie în inimă.
Orice cuvânt mi se pare mult prea sărac ca să poată ilustra întreaga mulțumire pe care I-o aduc Maicii Luminii, pot spune doar că sufletele noastre erau deunăzi ca niște pomi uscați, gata oricând să se prăbușească. Acum, datorită rugilor fierbinți ale Maicii Domnului către Fiul ei Preadulce, a picurat roua credinței și a dragostei peste ele, și pe ici-colo au început să apară muguri de lumină. Am făcut apel la scrierea unui sfânt bineplăcut lui Dumnezeu care a alcătuit un imn de inspirație divină, închinat Preasintei Născătoare de Dumnezeu, imn din care am ales doar câteva versuri pentru că el a ilustrat mai bine decât aș putea eu vreodată frumusețea cinstirii Măicuței lui Dumnezeu.
Esti mângaierea tuturor
Ce ție se închină
Pe tine te fericim.
Ești Maica ortodocșilor
Și-a lor nădejde bună
Pe tine te fericim
A rânduielilor cerești
Stăpână mult cântată
Pe tine te fericim
Ești și a celor pământești
Scăpare întemeiată
Pe tine te fericim
Si sa-ti cântăm neîncetat
Cântarea ta-n vecie
Pe tine te fericim
Cuvine-se cu adevarat
Sa te slăvim Marie
Pe tine te fericim
Post binecuvântat tuturor!
(Laura Radu)
Articol trimis în cadrul concursului „Cum simţiţi voi legătura dintre marile sărbători ale Bisericii Ortodoxe şi viaţa noastră de zi cu zi?”