Viaţa adevărată este un neîntrerupt post

Postirea e o stare potrivita firii umane, normala pentru om. Viata adevarata este un neintrerupt post. Postesti, adica renunti la orice desertaciune pentru a-I face loc lui Hristos. Cum spune Mantuitorul, in pustie: „nu numai cu paine se hraneste omul, ci cu tot cuvantul lui Dumnezeu”. Iata sensul postului.

Postul este o disciplina cel putin la inceput destul de dificila, dar nu ar trebui sa ne  infricoseze, ba chiar sa ne bucuram. Fiindca neingreunarea trupului si nealimentarea cu produse animale deschid calea  energiilor dumnezeiesti. Foamea trupeasca se transforma in dorul de a fi in preajma lui Dumnezeu, in foamea de Dumnezeu a inimii. Iar hranindu-ma cu adevarurile lui Dumnezeu, nu mai incape alta hrana in mine. Sau asa ar trebui sa fie.

Cine va posti? Voi veti posti, cei care M-ati cunoscut. Cine nu Ma cunoaste nu poate posti, iar cine Ma cunoaste va sti sa posteasca. Cui ii este greu sa incerce sa tina post, nu- L cunoaste pe Dumnezeu.

Mantuitorul ne arata cum sa postim. El a postit (nu numai in cele 40 de zile, in pustie), cu gandul numai la Tatal, vrajmasul nemaiavand loc in El. Ca om, a facut exercitiul renuntarii trupesti si mentale la mancare si ganduri, dandu-ne noua exemplu si putere de a face si noi asemenea.

Postul Mantuitorului este o inaugurare a vietii normale de infranare, pe care El avea s-o traiasca neintrerupt. Toti postitorii, pustinicii, sfintii  au facut-o (devenind si ei, la randul lor, modele de urmat). Infranarea trebuie sa fie totala, adica sa fii cu atentia numai la voia lui Dumnezeu. Postul de mancare este chipul tuturor infranarilor mantuitoare.

Postul disciplineaza mintea, pentru a nu mai deregla sistemul firesc al trupului. Dumnezeu i-a dat omului posibilitatea de a-si controla  viata, dar el nu-si foloseste aceasta posibilitate. In post se pune in miscare capacitatea nefolosita a omului de a se infrana de la ceea ce nu-i este de trebuinta.

Sa te adancesti in duhul gandirii lui Dumnezeu, sa te imbraci in mentalitatea Lui, sa fii una cu  gandirea  dumnezeiasca si  sa nu mai concepi altceva decat ce concepe Dumnezeu, sa te simti real traind in aceasta gandire…..Ce minune ne cere noua Dumnezeu! Acesta e postul  cu adevarat sfintitor, Aceasta e Viata!

Din pacate, noi ne targuim cu postul, ceea ce arata ca n-am inteles nimic, desi suntem Ortodocsi. Ne e este greu sa renuntam la pofte, la activitatile obisnuite, nu incercam sa devenim mai buni, mai iubitori de Dumnezeu si de aproapele. Credem in adevarul adevarat al dragostei, dar il punem in discutie cand e vorba sa-l traim.

Rasplata dumnezeiasca va avea numai cel ce va iubi dumnezeieste, cel ce merge la spovedanie pentru a se curati de pacate, cel ce se impartaseste cu Trupul si Sangele Mantuitorului, cel ce isi manifesta dragostea fata de aproapele. De exemplu, cel ce face fapte bune, de ochii oamenilor, isi va lua aici plata. In ce consta plata? in satisfactia ca e socotit om sfant. Valoarea faptei tale va fi viata vesnica, dupa ce-ti vei dovedi credinta prin dragostea traita, nu inchipuita.

Gandirea noastra ar trebui sa fie  preocupata de ceilalti oameni. Mereu sa avem in minte chipul cuiva. Dar nu numai gandurile noastre sa se  indreapta spre ceilalti oameni, ci si inima.Sa  ne preocupe sa facem ceva, pentru cineva. In felul acesta, inima noastra devine lacas al dragostei, casa a dragostei, adapostirea , cu pretuire dumnezeiasca, a valorilor tuturor oamenilor. Si inima noastra, deci, cu Hristos in ea, Care ii are pe toti impreuna cu El, e dragostea lui Dumnezeu intrupata in noi.

Mantuitorul Iisus Hristos ne soune de atatea ori: „Privegheati neincetat si va rugati” Postul ne ajuta sa simtim mai bine dragostea lui Dumnezeu, sa o intelegem mai profund, traind-o si daruind-o la randul nostru. Intelegem cat il pretuieste Dumnezeu pe om si invatam sa ne pretuim si noi semenii si pe noi insine ca faptura a lui Dumnezeu.Sa invatam sa ne rugam pentru ceilalti, sa aiba suflete bune, sa primeasca ajutor de Sus, sa contribuim la mantuirea lor. Domnul tine la acest fapt: Iubiti pe dusmanii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, sa va para bine de binele aproapelui, ca de al vostru, sa va para rau de raul aproapelui ca de raul vostru si sa va doara de el, ca de voi insiva. in post, e necesar sa  facem exercitiul dezintoxicarii de meschinarie si rautate.

Postul sa fie o opera de reparatie, de restaurare dupa masura lui Hristos, Care sta gata sa lucreze impreuna cu noi aceasta desavarsire. Sa fim atenti, in tot postul, sa pastram rugaciunea aceasta a inimii care, cu fiecare bataie a ei, il recunoaste pe Hristos. Postul sa nu fie doar o forma goala, o lauda desarta, ca uite, noi purtam chipul lui Hristos si mergem pe urmele Lui. Sa dovedim, real, prin postirea noastra, ca nu numai cu paine se hraneste omul, ci cu tot duhul dragostei lui Dumnezeu, cu duhul inimii Lui. Cu aceasta se hraneste omul, in mod normal, nu cu atentia la toate cele spre care il trimit patimile si simturile lui. Omul se hraneste, in inima sa, cu duhul inimii lui Hristos, care e dragoste.

Inima putreda, cea fara pretuire dumnezeiasca de oameni, s-o curatim si sa inlaturam ce-i uscat in noi. In timpul postului, sa ne cautam si sa ne vedem goliciunea  inimii, sa depistam partile  ei intunecoase care nu primesc gandirea despre oameni a lui Dumnezeu. Sa fim sinceri  cu noi insine!

Dumnezeu sa ne ajute sa parcurgem Postul Craciunului asa cum se cuvine!

(Gabriela Tudor)