Viața noastră este o continuă luptă cu duhurile rele, cu diavolul însuși

26

În ultima perioadă a rânduit Dumnezeu să ajung să citesc cartea „Marii inițiați ai Indiei și Părintele Paisie” și în același timp să mă împărtășesc mai des cu Trupul și Sângele Domnului. Aceste două aspecte m-au ajutat să înțeleg mai bine care este lucrarea diavolului în inima omului și în lume.

Credeam că există diavolul și până acum ceva timp, dar îi rezervam o arie restrânsă de acțiuni, de genul: te ispitește să faci păcate mari, să cazi în patimi grele; intră în oamenii cei răi și îi demonizează; îi ispitește pe marii oameni duhovnicești; și cam atât, cam la asta se limita percepția mea asupra diavolului.

A fost un aspect pe care-l spun Sfinții Părinți în scrierile lor și anume că: fiecare patimă din noi este un duh rău care se află în noi, aspect pe care nu-l puteam accepta. Practic fiecare păcat din noi este un demon care se sălășluiește în sufletul nostru.

Mi se părea oarecum ciudat să spui că un creștin apropiat de Dumnezeu, și ancorat în viața Bisericii, dar care are și păcate, are în el demoni. Mi se părea greu de înțeles cum un om botezat în numele Sfintei Treimi, un om care se spovedește și se împărtășește cu Trupul și Sângele Domnului poate avea duhuri rele în el.

Acum am înțeles altfel lucrurile. Cartea „Marii inițiați ai Indiei și Părintele Paisie”, pe care v-o recomand cu mare drag, este un mic tratat de demonologie. Se vorbește atât de des de lucrarea diavolului încât te ajută să înțelegi foarte multe aspecte ale vieții omului pe pământ și să fii conștient de fapt că viața noastră este o continuă luptă cu duhurile rele, o luptă pe care n-o ducem singuri ci alături de Dumnezeu, Biruitorul iadului.

Citind veți vedea că diavolul îl ispitea pe Dionysios Fanariotis, autorul cărții, nu doar în gânduri, ci pe față, în chip văzut. Îl lovea fizic și loviturile îi provocau răni. Îi întuneca vederea, îi lua mințile ca să nu mai înțeleagă ce este în jur. Diavolul intra în inima lui fără să-i ceară voie, și el simțea lucrarea diavolului și se tulbura mult și striga după ajutor în gând către Părintele Paisie sau către Dumnezeu.

În vizita lui în India Dionysios a văzut cum oamenii, în secolul XX, încă se mai închină idolilor, ba mai mult se închinau chiar și acestor mari inițiați (guru), care erau în viață, ca lui Dumnezeu, sărutându-le picioarele. Dionysios i-a văzut pe acești guru plini de mândrie, plini de răutate, fără smerenie, fără bunătate, fără bunăcuviință, plini de toată lucrarea diavolului.

În experiențele îndelungate pe care le-a avut în diferitele ashramuri (temple) din India, Dionysios a simțit duhurile rele lucrând în sufletele yoghinilor și în sufletul lui, și a cunoscut că Duhul lui Dumnezeu nu este în acele locuri ci doar satana. Mereu compara ce trăiește în acele temple cu ce trăise înainte în prezența părintelui Paisie Aghioritul, un om despre care spunea că este singurul care-l iubea cu adevărat. În tulburările sale Dionysios compara faptele Părintelui Paisie cu cele ale yoghinilor și zicea:

„Astăzi, după ani de zile, mă reîntorc cu gândul la răspunsul său. Este posibil ca bătrânul Paisie să se afle la un „nivel spiritual scăzut”? El, care săvârșește mii de minuni, care tămăduiește miraculos bolnavi de cancer, paralitici, nebuni, oameni suferinzi de toate maladiile pământului, este la un „nivel spiritual scăzut”? Cel în fața căruia viitorul stă deschis ca o carte, cel care este capabil să-ți relateze cele mai mici amănunte ale neînsemnatei tale vieți și să prevadă ce exactitate ce urmează să și se întâmple, inclusiv în viitorul pe termen lung, se află la un „nivel spiritual scăzut”?

Cel care printr-o simplă mângâiere te umple de har și te face să percepi lumea duhovnicească, să poți trăi prezența lui Dumnezeu, se află la un „nivel spiritual scăzut”? Cel care te salvează din pericole de moarte, de la mii de kilometri distanță, se află la un „nivel spiritual scăzut”? Cel care se deplasează cu trupul său material, într-o fracțiune de secundă, din Sfântul Munte la Tesalonic sau în Epir sau în Macedonie, se află la un „nivel spiritual scăzut”? Cel care poate comunica în limbi pe care nu le-a învățat niciodată, este la un „nivel spiritual scăzut”? Cel care, prin simpla prezență alături de tine, te transfigurează și îți adapă toată ființa cu bucurie, pace și siguranță dumnezeiască, se află la un „nivel spiritual scăzut”?

Îl comparam automat cu yoghina indiancă pe care o întâlnisem în Tesalonic. Aceasta se situa la un „nivel spiritual înalt”, era avansată – după cum pretindeau ei… Părea cu adevărat un pigmeu, absolut inexistentă în fața bătrânului, indiferent de ce criteriu de comparație s-ar fi luat în calcul: cel al puterii spirituale, cel al harismelor, cel al puterilor miraculoase, cel al cunoașterii, sau – mai presus de toate – cel al atotputernicei iubiri.

Toți yoghinii pe care îi cunoscusem până atunci, dar și cei din anii care au urmat, erau un „zero” spiritual în comparație cu bătrânul Paisie.”

Revenind la subiectul nostru, aș vrea să citiți în Sfintele Evanghelii și să vedeți de câte ori Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Însuși, vorbește despre diavol sau chiar cu diavolul în persoană (la ispitirea din pustie). Veți vedea multe ocazii în care Mântuitorul amintește de lucrarea celui rău în sufletele noastre și veți vedea minuni în care El vindecă persoane demonizate, scoțând duhurile rele din ele, pentru a ne arăta tuturor că diavolul există, și nu este o joacă… și lucrează concret în inimile noastre.

Împărtășindu-mă cu Trupul și Sângele Domnului am simțit imediat o bucurie, o pace, o binecuvântare al lui Dumnezeu în inimă, și am încercat să păstrez această pace și după ce plecam de la Sfânta Liturghie. Observam cu tristețe cu Duhul Sfânt care-mi bucura inima, pleca adesea din inima mea la orice gând rău, la orice păcat, la orice faptă rea…

Și bucuria nu ținea mult… pentru că păcătuiam repede.

Și când făceam o faptă rea atunci simțeam în suflet tulburare, atunci realizam că în mine lucrează un duh rău, un duh care a intrat în momentul în care mi-am dat acordul la nivel mental ca să păcătuiesc.

Am ajuns la cuvintele Sfinților Părinți, să zic și eu ca și ei, că fiecare gest de neascultare, mândrie, egoism, răutate, ură, desfrânare, pizmă, invidie, fiecare vorbă rea… fiecare păcat este de fapt o acceptare în inimă a unui duh rău. Și când ele se combină, când avem în inimă un duh rău pe care l-am primit atunci când ne-am mândrit, altul atunci când am fost lacomi, altul atunci când am judecat, altul atunci când am desfrânat, și tot așa… se adună în noi multe duhuri rele, mai mici sau mai mari, conform intesității faptelor, și toate împreună ne dau starea aceea de tulburare, de neliniște, de suferință, de deznădejde, de tristețe. Și atunci vedem cum diavolul lucreză în noi și faptele noastre sunt influențate de el.

Nu există stare de mijloc, nu există punct zero pe această axă, ca în matematică, ci există ori fapte și gânduri care te apropie de Dumnezeu și prezența Duhului Sfânt în inimă, ori fapte și gânduri care ne apropie de diavolul, prin care duhul răutății ne tulbură viața.

Cercetați scrierile Sfinților Părinți, și veți vedea că toți, absolut toți vorbesc de o luptă cu duhurile răutății din noi, de o luptă duhovnicească pe care noi în această lume o ducem cu diavolul.

Nu vă înșelați, zicând că nu există diavol, pentru că Însuși Hristos Dumnezeu a certificat existența lui în Sfintele Evanghelii. De fapt chiar Creatorul nostru l-a creat pe acest înger de lumină, Lucifer, care a căzut amarnic în păcat și a fost pedepsit.

Luați aminte la lucrarea lui în sufletul vostru și stați aproape de Dumnezeu, Cel ce are putere să-i zădărnicească planurile malefice.

Părintele Paisie Aghioritul îi spunealui Dionysios atunci când diavolul l-a lovit, și a doua zi avea dureri:

„Uite cum stau lucrurile. Diavolul nu vrea să-și desconspire existența în fața oamenilor, pentru că în felul acesta îi poate lupta mai ușor. Pe ascuns. Nu te ferești de un inamic a cărui existență o ignori. Însă o dată ce l-ai descoperit, nu mai are sens să se ascundă, așa încât luptă cu tine la arătare.”

Viața noastră este o continuă luptă cu duhurile rele, cu Diavolul însuși. Mântuitorul Însuși atesta acest lucru:

„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei 10:28)

În fotografie este o scenă pictată în biserica Schitului Pocrov din județul Neamț, care reprezintă ispitele monahilor de la diavoli. Dând click pe poză puteți citi ce scrie pe fiecare ispită, pe fiecare duh rău. Observați deasemenea cum la baza piedestalului crucii stă smerenia.

(Claudiu Balan)

(Visited 91 times, 1 visits today)