Skip to content

3 Comentarii

  1. Edy
    septembrie 5, 2014 @ 6:53 pm

    Este ideal asta dar multi parinti se contrazic aici si realitatea iti arata diferit mai ales ce am observat eu.Este versetul Barbatul prin femeia lui credincioasa la mantuit sau barbatul credincios o mantuit pe femeia sa. Si Dumnezeu vede potential in oameni crendiciosi si ii pune cu oameni rai sau necredincioase ca stie o ca sa treaca la credinta sau mai putin credincioase. Plus am vazut in realitatea exemplu asta in viata. Aici intra in dezbatare intre parinti altii zic ca nui bine si sunt altii care contrazic. samd

    Reply

  2. Dan Tudorache
    septembrie 6, 2014 @ 7:11 am

    Doamne ajută, Edi!
    Nu am înțeles la ce te-ai referit când ai spus că mulți părinți [duhovnici] se contrazic? Se contrazic în privința cărei chestiuni?

    Ai susținut că ”Dumnezeu vede potential in oameni crendiciosi si [b]ii pune[/b] cu oameni rai sau necredincioase ca stie o ca sa treaca la credinta sau mai putin credincioase”, dar din aceasta rezultă că Dumnezeu hotărăște unidirecțional relațiile dintre soți și soții, ceea ce nu este adevărat pentru că asta ar însemna anularea voinței omului, a liberului arbitru.
    Dumnezeu nu hotărăște nimic fără a ține cont de voia oamenilor, mai ales când vine vorba de căsătorie. Dacă femeia și-a luat în căsătorie un bărbat prea puțin credincios, sau vorba Georgianei, ”dacă în inima acelei persoane domneşte o nepăsare colosală faţă de Dumnezeu”, atunci nu e decât hotărârea și asumarea acelei femei să poarte o astfel de cruce. Reciproca e la fel de valabilă.
    Că Dumnezeu se folosește de sporul duhovnicesc al unuia față de celălalt, ca să-l tragă în Sus și pe cel mai slab prin cel mai înduhovnicit, e partea a doua a problemei. Dar asta nu înseamnă că Dumnezeu îi rânduiește pe oameni spre căsătorie doar cum vrea El, fără voia celor în cauză. Pentru că doar de asta se i-au oamenii în căsătorie cu consimțământ reciproc, în deplină cunoștință de cauză.
    Prin urmare, cum ne alegem, așa ne avem. Dar oricum ar fi, nu există căsătorie fără pătimire pentru că a iubi înseamnă și a suferi, nu doar a ne bucura, pentru că toți intrăm în căsătorie nedesăvârșiți dar cu nădejdea desăvârșirii noastre și a iubirii ce ne-o purtăm.

    Reply

  3. Georgiana Tofoleanu
    septembrie 7, 2014 @ 10:36 am

    Bine spus, Dan, cum ne alegem așa ne avem. Și încă ceva: un copil Îl cunoaște pe Dumnezeu mai întâi (până la vârsta de 7 ani, când va avea un duhovnic) prin prisma părinților. Dacă ambii părinți sunt credincioși, copilul va imita comportamentul lor. De aceea e foarte important să ne alegem viitorul partener/viitoarea parteneră de viață gândindu-ne și la acest aspect. Doi părinți credincioși vor contribui enorm la dezvoltarea armonioasă, echilibrată a sufletului unui copil. Îl vor așeza, de mic, într-o relație corectă în ceea ce privește moralitatea religioasă.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *