Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni, ci să ştii să dansezi în ploaie
O intrebare frecventa pare a fi: Ce este dragostea?… ei bine, cea mai frumoasa explicatie am auzit-o cu cativa ani in urma de la o prietena asistenta medicala.
Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astazi m-am gandit sa o impartasesc..
Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.
Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava.. in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el… Si-atunci il intreb mirata: Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna? Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea.
Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!… Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?! nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie !
Oana
martie 26, 2010 @ 10:49 am
Foarte frumos, dragostea adevarata nu cade niciodata!
Crengu
martie 26, 2010 @ 1:37 pm
Povestea lor mi-a amintit de filmul „The Notebook”. Superb!
Lucia
martie 26, 2010 @ 1:51 pm
Într-adevăr, Oana, iubirea nu cade niciodată! “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea”… un caz frumos de „nu (mai) ştie stânga ce face dreapta”! Poate că „dincolo”, ea îl va recunoaşte, prin ochii lui Hristos…
Petre
martie 26, 2010 @ 5:42 pm
De curand am gasit acest citat:
„Stii ca este vorba de dragoste adevarata atunci cand tot ceea ce iti doresti este ca persoana iubita sa fie fericita, chiar daca tu nu esti parte din fericirea ei.”
Mi-a sarit in ochi pentru ca acest sentiment il traiesc in fiecare zi.
Valentin
martie 26, 2010 @ 7:11 pm
http://www.trilulilu.ro/vylyca84/b46577b3c9d2e9
irina.flo
martie 26, 2010 @ 7:26 pm
extraordinara lectie de viata! Simt ca il iubesc pe batranul asta…
jhoallina
martie 26, 2010 @ 9:12 pm
Am simtit un fior citind acest articol, mi-a placut foarte mult..mi-a amintit de filmul Notebook, care e unul din filmele ce eu iubesc. Doresc ca in viata sa am parte de o dragoste adevarata.. si doresc la toti sa o afle. Doamne ajuta.
Irinuca
martie 26, 2010 @ 10:55 pm
Cat de frumos spus…
ionutz
martie 28, 2010 @ 7:44 pm
FRUMOS!:-)
Tony
martie 29, 2010 @ 12:59 am
E minunat articolul, m-a miscat acest citat : ‘E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea.’Tot respectul pt astfel de oameni
D
aprilie 4, 2010 @ 10:49 pm
Iata ceva de substanta printre atatea dulcegarii.
De luat aminte …
MG
aprilie 5, 2010 @ 9:37 pm
Hristos a inviat!
Se spune ca atunci cand un om este pregatit, lui ii este dat sa primeasca ceea ce isi doreste. Sunt sigur ca exista printre voi unii care isi cauta sufletul pereche, crezand in existenta lui, la fel cum crezi in Dumnezeu. Dar cum faci sa intalnesti persoana potrivita, si aici nu ma refer la iesit in oras si socializat, ci ma refer la a o face sa apara in viata ta, cerand-o in rugaciune? Cum, unde, cat trebuie sa ne rugam ca sa o intalnim la un moment dat? Cine ma poate ajuta si pe mine cu un sfat, pentru ca inca nu am inteles ce vrea sa imi spuna Dumnezeu prin faptul ca sunt inca singur. Nu am fost mereu asa, doar ca niciodata nu a fost persoana potrivita, si iata-ma la 28 de ani singur si uneori lipsit de orice speranta. Va rog sa ma ajutati. Cu prietenie, MG.
D
aprilie 5, 2010 @ 10:11 pm
Adevarat a inviat !
Poate ar fi nevoie de mai multa incredere in Dumnezeu. Si mai multa straduinta de a trai intr-un mod bineplacut Domnului (uneori El nu ne da ceea ce ne este de folos pentru ca inca nu suntem pregatiti sa primim cum se cuvine).
Daca nu stai incuiat in casa, fii linisit,va gasi El o modalitate de „a o face sa apara in viata ta” . Intai insa sa traim noi cum trebuie.
florinm
aprilie 5, 2010 @ 10:35 pm
MG, un sfat: nu crede in existenta sufletului pereche LA FEL cum crezi in existenta Lui Dumnezeu. Ci roaga-te Lui Dumnezeu sa te ajute sa o intalnesti pe cea cu care vrei sa traiesti dupa Voia Lui.
Cum sa ne rugam? Cu staruinta, cu insistenta, sa-L „tragem de maneca”. Si sa ne rugam avand constiinta ca daca El amana acel moment, este dintr-un motiv bun pentru noi.
Si sa incercam sa nu-L judecam, sa nu cartim, poftind ce au altii si noi nu avem.
Sa ne rugam, deci, asa cum se cuvine sa si traim: CU RABDARE.
HRISTOS A INVIAT!
Saurian
aprilie 6, 2010 @ 2:01 pm
Hristos a înviat! Nu ştiu dacă ai auzit de păr. Serafim Bădilă de la mănăstirea Căşiel din Dej ( judeţul Cluj ). E un părinte cu viaţă sfântă. Fă-i o vizită dacă poţi. În fine, sfinţia sa a făcut o listă de canoane de rugăciuni pentru diferite nevoi. Trebuie făcut timp de 40 de zile. În acelaşi timp păr. Serafim subliniază că acel canon de rugăciune să se facă doar cu binecuvântarea duhovnicului. Pentru cununie grabnică avem:
– psalmii: 37, 67, 50, 142;
– Psaltirea de 3 ori;
– Luni, Miercuri, Vineri – Ac. Sf. Ier. Nicolae;
– Marţi, Joi, Sâmbătă – Ac. Sf. Ier. Spiridon;
– Sâmbătă, Duminică – Ac. Buneivestiri.
Acum bănuiesc că ştii că trebuie să duci o viaţă duhovnicească normală ( mersul la Sf. Slujbe, Spovedanie, Împărtăşanie, post etc. ). În acelaşi timp încearcă să vezi care îţi sunt defectele tale şi fă tot ce poţi să le rezolvi. Dacă Hristos ştie că nu eşti în stare să duci o căsnicie în spate atunci nu îţi va dărui. Oricum sfatul meu e să mergi să te sfătuieşti şi cu acest părinte.
MG
aprilie 6, 2010 @ 3:21 pm
Multumesc mult pentru sfaturi. Voi medita la ceea ce mi-ati spus. Poate ii voi face o vizita si parintelui Serafim, in masura in care sfintia sa are timp sa primeasca credinciosi si sa stea de vorba cu ei. Doamne ajuta!
Cristina
septembrie 14, 2010 @ 6:47 pm
Doamne ajuta ,mi-a placut foarte mult articolul ,cred ca fiecare si-ar dori sa aiba un asemenea partener de viata ,insa mie i-mi place foarte mult titlu acestui articol ,incerc de cativa ani sa invat sa dansez in ploaie totusi nu cred ca stiu chiar toti pasii sau daca stiu nu suficienti asta cred ca depinde si de cat de mult ploua si cum la mine dureza de catva timp ploaia …..uneori mai uit pasii ,de aceea o sa rog pe Domnul sa mi-i reaminteasca ,acum TREBUIE sa invat pasii: „RUGATI-VA NEINCETAT ,DATI MULTUMIRE PENTRU TOATE ,CA ACEASTA ESTE VOIA LUI DUMNEZEU PENTRU VOI(deci si pentru mine ) „.Desii este destul de greu de invatat stiu ca nu este inposibil ,cu ajutorul Domnului intr-o zii voi invata sa dau multumire pentru tot ce mi se intampla in viata bun sau rau pana atunci incerc sa raspund la intrebarile „DE CE” din viata cu „aceasta este voia lui Dumnezeu pentru mine .Multumesc foarte mult pentru tot ceea ce publicati ,sunt cateva articole care i-mi plac foarte mult si le recitesc ori de cate ori doresc sa nu cad in deznadejde ,multa putere de munca si in continuare si bucuri alatur de cei dragi
Iulia
martie 7, 2011 @ 1:48 pm
Deosebita povestea !Da,asa este adevarata dragoste.Mi-am amintit ca intr-o zi mi-a povestit mama ca unui coleg de serviciu i-a murit bunica iar colegii lui doreau sa stranga bani pentru inmormantare.Mi-a povestit ca aceasta doamna cu cateva zile inainte sa moara a avut ca ultima dorinta sa-si vada sotul care era internat in alt oras.A mers si l-a vazut,iar dupa cateva zile a decedat.In momentul in care sotul dansei a aflat de moartea ei a murit si el.M-am gandit cat de legate erau aceste doua suflete,m-am gandit cat de mult s-au putut iubi?Atat de mult incat Dumnezeu a decis sa mearga impreuna spre Rai.Atat de mult incat se pare ca nu puteau si n-avea niciun rost sa traiasca unul fara celalalt.M-am gandit ca asta-i adevarata iubire,caruia nu ii este frica de moarte,pentru ca sufletele celor doi sunt impreuna chiar si dupa moarte.Apoi mama mi-a povestit despre aceasta doamna.Venise dintr-un alt oras si l-a cunoscut pe sotul ei.Sotul ei avea un copil si era divortat,a acceptat sa se marite cu el,sa-i creasca fiul ca pe propriul ei copil iar apoi dupa ani i-a crescut si nepoata pentru ca ei n-au mai avut alti copii.M-am gandit oare cat de mult putea sa-l iubeasca aceasta femeie?Cred ca enorm.Au trecut prin multe incercari,lipsuri materiale,dar au ramas impreuna iar la final au plecat tot impreuna si cred ca sufletele lor vor fi impreuna vesnic.M-am gandit cat de mult te poti sacrifica pentru persoana iubita si totusi sa fii fericit/a doar pentru ca esti cu acea persoana.Sa stii ca poti trece peste tot pentru ca ai acea persoana langa tine.M-a impresionat povestea aceea precum si povestea din articolul acesta.Stiu ca se spune ca pentru Dumnezeu prima casatorie este cea mai importanta,ca aceea conteaza cu adevarat,ca mergi in Rai cu prima persoana cu care te-ai insurat/maritat si totusi,eu cred ca in acest caz el a mers cu a doua sotie,cu acesta persoana care i-a ramas alaturi pe veci si pe care a urmat-o imediat spre lumea vesnica.
maria
martie 7, 2011 @ 6:07 pm
@iulia
In Indreptarul legii de la Targoviste in cap 205 scrie asa:"nunta cea dintai este lege,a doua iertare iar cea de a treia este calcare de lege".Casatoria a -4-a este oprita cu desavarsire de Biserica.
Nunta care conteaza pt Domnul este cea traita cu adevarat intru Domnul,dupa poruncile Lui .
Iar in rai (cine va ajunge sa se mantuiasca)nu se merge nici cu primul si nici cu nimenii.Acolo nu se mai continua casatoria ingaduita pe pamant…
Doamne ajuta!
Iulia
martie 7, 2011 @ 6:39 pm
Maria,stiu ca acolo (in Rai) nu se merge "-)e mana" cu nimeni,si nu ma refeream ca cei doi si-ar continua casatoria cea de pe pamant ci ca sufletele vor fi impreuna chiar si dupa moarte,pentru ca dragostea adevarata e eterna,se spune ca fiecare suflet are pe aceasta lume un alt suflet pereche iar acele doua suflete sunt destinate unul pentru celalalt pentru totdeauna.Sau poate n-am dreptate. A,si multumesc pentru raspuns ! Chiar aveam anumite nelamuriri cu privire la recasatorie.Numai bine!:-)
maria
martie 7, 2011 @ 8:00 pm
@iulia
"a doua nunta este iertare…"(apropo de nelamuririle fratiei tale)asadar se ingaduie a doua nunta doar in cazul in care prima este desfacuta sub canoanele Bisericii:mai multe detalii
http://www.crestinortodox.ro/nunta/incetarea-casatoriei-divortul-69976.html
Doamne ajuta!
Borodi Alina-Marinela
august 24, 2011 @ 4:43 pm
Dragostea Lui Dumnezeu fata de om este atat de ALTFEL… Pt ca gandurile Lui sunt atat de inalte, de nobile, de minunate fata de gandurile noastre, ca cerurile fata de pamant-dar iubirea Lui? Iubirea Lui e neinteleasa-in cel mai minunat mod, nici macar ingerii in ceruri nu pot pricepe adanca Lui iubire, cea de nepatruns, doar Fiul, doar EL o cunoaste, si Duhul Sfant, fiindca Treimea Sfanta din iubire a salvat omul si intreaga omenire de la chinul vesnic… Par. Arsenie Papacioc spunea: toti fugim de Cruce, fugim de jugul suferintei, dar toata fericirea, toata bucuria, toata veselia Invierii nu ar fi fost cu putinta fara existenta Crucii -mai intai… sunt niste lucruri atat de inalte, atat de sfinte, care, poate nici nu ar trebui sa le dezbatem noi, murdarii, hidosii, pt ca, cu buzele cu care Ii multumim Lui Dumnezeu si L laudam, cu aceleasi buze cartim, vorbim de rau, sau necuviincios… Privind la Hristos, inteleg ca iubirea fara sacrificiu nu poate fi reala, cel putin nu aici…