Victor si Ilinca, sot si sotie din Madrid

Ilinca:

„Ma numesc Ilinca am 30 de ani locuiesc in Madrid si sunt foarte incantata de initiativa curajoasa pe care ati avut-o de a lansa acest proiect astazi intr-o lume in care se promoveaza numai uraciuni, nonvalori. Sunt mamica de 2 fetite si ma gandesc cu groaza cum va arata societatea si ce va promova peste 15-20 de ani daca va merge in ritmul acesta …

Eu m-am casatorit feciora dar am stat impreuna cu sotul meu inainte de casatorie 9 luni si Dumnezeu ne-a ajutat pe amandoi sa rezistam tentatiei, cu toate ca paream niste ciudati pentru prietenii nostri. Pentru noi dragostea inainte de casatorie nu a fost un scop al relatiei , pentru noi nu era un „must have”, ceva ce trebuie sa faci ca sa fii in rand cu ceilalti.

Sunt de parere ca trebuie sa fii puternic/a in acel „moment critic”, sa gandesti putin egoist, putin peste acel moment: ce obtin acum comparativ cu ce as putea obtine daca ma abtin si-L ascult pe Dumnezeu si fii convins ca Dumnezeu iti va rasplati insutit efortul pentru ca el vede „lupta ta „.

Cineva spunea ca in momentul cand faci dragoste starea ta trebuie ca fie ca de rugaciune, sa fii linistit ca nu ai savarsit un pacat, sa nu ai mustrari de constiinta, mustrari pe care numai pacatul ti le arata.”

Victor:

„Cand aveam vreo 16 ani imi doream foarte mult sa fac dragoste cu o fata pentru ca simteam o presiune din partea societatii, din partea televizorului mai mult. Mi-a aduc aminte ca am cumparat o casate cu Holograf si avea cadou un prezervativ si atunci m-am gandit ca asta e un semn de la Dumnezeu ca urmeaza sa am o iubita si apoi voi face dragoste cu ea. M-am inselat. Au mai trecut cativa ani si am intalnit-o pe Ilinca. M-a atragea foarte mult, era foarte frumoasa, la fel ca si astazi, si dupa cateva luni am inceput s-o conving ca trebuie sa facem dragoste.

Ea, fiind un copil curat, bine crescuta, si oarecum timida, amana tot timpul acel moment si-mi spunea: „lasa sa treaca si vara, si vom vedea la toamna…”

Tot amânând momentul am ajuns să mă apropii de Dumnezeu şi de Biserică şi să conştientizez că ceea ce vroiam eu era un păcat. Din acel moment totul s-a schimbat şi hotorâsem împreună să ne păstrăm curaţi până la căsătorie. Părintele nostru duhovnic ne-a încurajat şi ne-a susţinut foarte mult. Fără ajutorul lui nu reuşeam.

După ce am terminat facultatea eu am cerut-o în căsătorie şi pentru că trebuia să ne mutăm în alt oraş cu serviciu, vroiam să facem nunta cât mai repede. Părinţii noştri au zis că e prea din scurt şi că o vom face la anul. Am fost tare supărat atunci şi le-am spus că noi nu putem locui sub acelaşi acoperiş necununaţi că altfel vom cădea în păcat. Ne chinuiseram 4 ani de zile să ne ferim de desfrânare iar acum parca totul era impotriva noastra.

Vazand ca n-o scot la capat cu parintii ne-am mutat amandoi in alt oras intr-o garsoniera. Mai erau 9 luni pana la nunta. Cu ajutorul Domnului Hristos ne-am pastrat curati si n-am facut dragoste. Asa cum spunea si Ilinca, astazi avem doua fetite de care suntem tare bucurosi, sanatoase si frumoase.

Rasplata infranarii este fericirea. N-am avut niciodata probleme mari şi necazuri, Dumnezeu mereu ne-a fost alaturi. Nu ne-a lipsit nimic ba dimpotriva am avut si avem de toate.