Vindecarea demonizaţilor

Predică la duminica a X-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului)

„Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: de ce noi n-am putut să-l scoatem ? Iar Iisus le-a răspuns: pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte !” (Mt.17,14-23)

„Ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte” aşa zice Sfântul Petru. Dacă nu pot să mă abţin să fac păcatul înseamnă că păcatul e mai puternic ca mine. Domnul Hristos spune că tot cel ce face păcatul este rob păcatului, sau sclav păcatului. Răul nu există ca ceva de sine stătător, nu are o fiinţă, o esenţă, o substanţă proprie, ci este absenţa binelui. Binele sau adevărul există cu adevărat în fiinţă.

Ce e sau cine e adevărul ? Domnul Hristos spune tuturor, rar şi tare că El este Calea, Adevărul şi Viaţa. Adevărul este Iisus Hristos, adevărul este chiar Dumnezeu. Adevărul nu e o suită de norme morale care trebuiesc respectate ci este personal, este real printre noi. Este ca şi cum ai spune Hagi şi imediat te gândeşti la fotbal şi la tot ce ţine de el. Când spui fotbal te referi la un set de reguli, la strategii de joc, la spectaculozitate, la fani, la bucurie. Când spui Hagi spui mai mult decât fotbal căci el a ştiut tot setul de reguli ale fotbalului şi chiar le-a depăşit prin măestria şi talentul său; când spui Hagi spui mai mult decât spectaculozitate, te referi la geniul şi harul lui care încâta şi bucurau fanii din lumea întreagă. Când spui Hagi te referi la tot ce a avut mai bun fotbalul de oferit, când spui Hagi spui mai mult decât fotbal.

Adevărul e Hristos căci El a împlinit toate normele morale şi le-a depăşit cu mult prin dumnezeirea Sa. În Hristos Domnul găsim toată dragostea pentru omenire, găsim jertfa maximă de iubire faţă de om, găsim smerenia desăvârşită care l-a dus până la moarte pe cruce. Dumnezeu acceptă să fie răstignit şi batjocurit de cei pe care i-a creat. Hristos e mai mult decât adevărul, e întruparea adevărului în fapte, este exemplul suprem. Hristos Domnul tot ce a spus a şi făcut, tot ce a poruncit a împlinit mai întâi El în viaţa Lui.

Întotdeauna când facem binele, ascultăm de poruncile lui Dumnezeu iar când facem păcate ascultăm de sfaturile diavolului. Când fac binele simt o bucurie şi o linişte în inimă şi mă apropii de EL, iar când fac răul conştiinţa mă mustră, mă enervez şi mă tulbur, făcând loc în inima mea răutăţii diavolului.

Cu fiecare faptă bună îl primim pe Dumnezeu în inimă aşa cum metalul înroşit primeşte focul în substanţa lui, iar cu fiecare  păcat primim pe diavolul şi pe slujitorii săi aşa cum metalul este ros de rugină în substanţa sa.

Păcătuind acceptăm cuibărirea în sufletul nostru a demonilor. Putem vedea acest lucru din multele minuni în care Domnul Hristos vindecă pe demonizaţi, pe oamenii care sunt conduşi de diavol, oameni care au păcătuit prea mult, care s-au depărtat prea mult de Dumnezeu.

Alungarea demonilor se face cu post şi rugăciune şi în principal cu cuvântul lui Dumnezeu de către Dumnezeu. Scăparea de păcate, scăparea de deprinderile rele şi egoiste nu se poate întâmpla deodată şi fără nici un efort. Rugăciunea e primul pas, postul e întărirea rugăciunii iar Dumnezeu este cel care vindecă cu adevărat sufletul cel bolnav. Primesc vindecare prin mărturisirea păcatului în faţa duhovnicului şi prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului.

Toate acestă dorinţă de a scăpa de ce e rău în tine ca om şi de ce anume te biruieşte, trebuie să aibă la bază credinţă că Dumnezeu poate să mă vindece. Doar un grăunte de credinţă îmi trebuie să mişc un munte ? Oare cât îmi trebuie să mişc o patimă şi s-o alung ?

Cred Doamne, ajută necredinţei mele !

Amin

(Claudiu Balan)