Vinul: veselie sau beţie
Poate în ultima vreme am vorbit prea mult despre ispitele care ating femeile şi prea puţin despre cele care îi zgândără pe băieţi. După pasiunea mare pentru femei, bărbaţii iubesc să bea, să iasă la o bere, două cu băieţii, să meargă din bar în bar sau la tot felul de petreceri unde e rost de o beţie.
E o patimă foarte ciudată care spre deosebire de altele, afectează pe absolut toate categoriile de bărbaţi, pe cei inteligenţi şi pe cei simpli, pe cei bogaţi dar mai ales pe cei săraci, pe cei cu şcoală şi pe cei fără, pe tineri şi pe bătrâni, şi pe cei cu funcţii şi pe cei fără funcţii.
Toată societatea e atinsă de acestă mare ispită a diavolului. Oamenii beau de bucurie, de tristeţe, beau fără motiv, beau când se întâlnesc, beau la nuntă, la botez, la ziua de naştere, la ziua numelui, la petreceri, la pădure, pe plajă, la grătar, în faţa televizorului, la servici, in concluzie peste tot.
De ce oare alcoolul e aşa îndrăgit? Cum de oamenii se adună cu aşa mare bucurie în jurul unui pahar cu vin?
Zice psalmistul David minunat: „vinul veseleşte inima omului„. Acest verset m-a pus pe gânduri de multe ori, şi mi s-a părut tare ciudat la început. Aşa e lăsat vinul de Dumnezeu pe pământ ca să veselească inima tristă şi plină de griji a oamenilor şi să uite de ele, să-şi aducă aminte că ne ajută Domnul în toate ale noastre.
E frumos că noi oamenii am înţeles foarte bine că nu putem să ne înţelegem bine când ne întâlnim, dacă ceva nu ne bucură, dacă nu avem ceva în comun de care să ne veselim. Acel ceva e de fapt cineva, e Domnul care participă în relaţia dintre doi oameni ca Al Treilea care ne uneşte, prin care se face această comunicare. Sfinţii Părinţi ne zic că noi îl iubim pe cel de lângă noi prin Dumnezeu, adică duhul (sentimentul) de iubire pe care-l împărtăşim celui drag e de fapt Duhul lui Dumnezeu. Aşa ajungem la concluzia că Duhul Sfânt este cel care ne uneşte, ca Unul care este în noi încă de la naştere.
Aşa se face că oamenii necredincioşi, care au permis păcatelor să-i strice, şi care nu ştiu de Dumnezeu şi nu-i cer ajutorul, se folosesc de alcool ca mijloc de unire şi de bucurie. Dar de multe ori se exagerează şi băutura duce la bătăi, certuri, divorţuri, ucideri, supărări şi multe alte urâciuni.
Îmi pare rău câteodată când îi aud pe cei din jur, tineri , zicând „hai să ne îmbătăm” sau „am tras o beţie aseară” sau de revelion când merg prin supermarket şi văd coşurile pline de zeci de beri, de kilograme de vin şi alte tării pregătite special pentru „bucuria” anului nou.
Un pahar de vin e o binecuvântare, e o bucurie, e chiar un aliment şi face bine trupului şi înveseleşte şi sufletul. Prea multe pahare de vin duc la nebunie, la înconştienţă, la violenţă.
Băutura exagerata e una din cauzele celor mai mari rele care s-au întâmplat şi se întâmplă pe pământ. Starea acea de ameţeală şi beatitudine ispiteşte şi la un moment dat crează dependenţă. Băutura dă un mare impuls spre desfrânare. Numai soţiile şi femeile ştiu ce efecte are alcoolul în lumea asta.
Duhul lui Dumnezeu fuge de la omul ameţit de aburii abundeneţei alcoolului şi lasă sufletul în tristeţe şi în necaz.
Nu daţi mâna cu diavolul pentru această mare pacoste! Fiţi cu grijiă! Bucuraţi-vă de veselia vinului dar fugiţi de urâciunea beţiei.
(Claudiu)
D
iulie 9, 2009 @ 1:36 pm
Ai vrut sa scrii despre o ispita a baietilor. Din pacate am o veste pentru tine: nu mai e o ispita doar a baietilor. Fetele vor probabil sa demonstreze ca si-au castigat egalitatea …
florinm
iulie 9, 2009 @ 3:14 pm
(pentru @D): Oh, da! Egalite! Fraternite!
rotaru dragos
iulie 12, 2009 @ 11:59 am
mare dreptate ai frate!
florin
decembrie 29, 2010 @ 7:09 pm
Am auzit la televizor pe cineva spunand:"un pahar de vin ascute mintea, mai multe o tocesc".
Albinuta
iunie 4, 2011 @ 12:32 pm
Hristos s-a inaltat,multumesc pentru acest articol , initial doream sa propun (la rubrica nou infiintata de a ne spune despre ce am dori sa citim insa nu am gasit acel articol ) teme despre alcool , consecintele lui si mai ales cum am putea sa ajutam aceste persoane ,sa-i intelegem ,SA-I ACCEPTAM SI SA-I IUBIM ca pe noi insine ,pot spune ca incerc de ceva timp sa invat toate acestea insa cred ca nu inaitez deloc as putea spune ca sunt in situatia de a ramane corijenta ….(bineinteles citit cu ghilimelele de rigoare care la mine la tastatura nu le mai gasesc )