Violeta s-a vindecat de boala ei la Sfântul Maslu

Bună ziua! Mă numesc Violeta, am 25 de ani, sunt căsătorită şi am un copil frumos şi sănătos de 2 anişori (slavă lui Dumnezeu). Am hotărât să vă povestesc cât de bun a fost şi este Dumnezeu cu mine. Este o poveste pe care trebuie să o spun oriunde şi oricând întâlnesc oameni noi, ca să ştie toată lumea cât de bun este Dumnezeu cu noi şi milostiv!   

Cu aproximativ un an în urmă, m-am trezit într-o dimineaţă cu nişte pete pe ochi, care pe parcursul zilei s-au extins pe întreg corpul şi care începuseră să mă mănânce, motiv pentru care s-au umflat. Spre seară eram plină de pete, unele din ele transformându-se în bube de la atâta scărpinat. M-am speriat foarte tare şi m-am dus la urgenţă. Acolo, doctorii foarte liniştiţi mi-au spus că este vorba despre alergie şi că probabil sunt alergică la  alimente, aer, praf sau detergenţi, etc.. Urma să ţin o dietă drastică, să elimin toţi factorii posibil alergici… să fac analize , etc. Asta am şi făcut timp de 3 luni, astfel încât am ajuns să mănânc doar iaurt simplu cu pâine, până şi cartofii îi eliminasem din alimentaţie (gândeam că poate sunt crescuţi cu cine ştie ce substanţe, care-mi provoacă alergia). Şi cel mai grav… făceam terapie cu cortizon.

Imediat cum încetam administrarea cortizonului, alergia revenea în forme tot mai agresive. Injecţiile cu cortizon nu sunt foarte nocive dacă le faci pe perioadă scurtă, dacă în schimb le foloseşti mai mult timp, rişti să te alegi cu alte probleme grave. Ajunsesem dependentă de cortizon. A urmat ceva şi mai grav. Am rămas însărcinată, ceea ce indică din prima renunţarea la cortizon. Bineînţeles că am renunţat imediat, de fapt făcusem un calcul şi reieşea că rămăsesem însărcinată după ce renunţasem la cortizon (făceam o pauză, să văd cum evoluează alergia).

În situaţia respectivă, sarcina nu era una planificată, eram de fapt foarte miraţi că se întâmplase. În prima fază ne-am speriat, crezând că sigur copilul este afectat de medicamentele pe care le primisem în ultimele trei luni, şi ne-am gândit la cel mai mare păcat, la avort… pe care îl şi programasem. Dar, Dumnezeu m-a luminat şi noaptea am visat ceva oribil, visam cum eu stăteam lângă copilul meu care are doi ani şi lângă noi mai era un copil de aceeaşi vârstă, şi semănau perfect (copilul din burtica probabil) şi celui de-al doilea i se întâmplau lucruri oribile, şi nu voi detalia. Pe scurt, cert este că murea din diferite cauze şi nu era moarte liniştită ci moarte de groază. Şi eu eram lângă ei doi şi nu făceam nimic ca să-l salvez. Nici nu reuşeam să fac ceva, nici măcar să gândesc, şi el murea.

Aşa m-am chinuit toată noaptea şi a doua zi m-am trezit foarte speriată cu gândul că n-o să avortez nici dacă o să-mi spună doctorul că nu este sănătos. Prin vise, Dumnezeu mi-a arătat că aş fi comis o crimă, cel mai mare păcat. Abia a doua zi mi-am dat seama cât de grav vroiam să procedez. Un vis asemănător a avut şi soţul meu. Şi când i-am spus că n-o să fac avort, a fost de acord. Ne pusesem speranţa că Dumnezeu ne va ierta şi ne va ajuta să îngrijim copilul din burtică, indiferent cum ar fi fost el. Între timp alergia (aşa zisa alergie nu ceda; fusesem la 5 doctori diferiţi, făcusem analize în cele mai bune laboratoare, trimisesem analize chiar şi în Germania, iar rezultatele toate ieşeau foarte bune, cum că nu eram alergică la nimic).

Disperarea era la maxim demult, dar puţina mea credinţă în Dumnezeu, şi probabil cea a părinţilor mei îmi dădea speranţa că Dumnezeu mă va ajuta să fie bine, aşa cum ştia El. Am fost la doctor, la ginecolog, la prima consultaţie, primul ecograf unde am văzut copilaşul împreună cu soţul meu şi plini de speranţă ne-am întors acasă, sperând că prin rugăciuni copilul nostru cel din burtica va fi bine, şi noi ceilalţi la fel. Prin Miracol dumnezeiesc,  datorită recomandărilor naşei noastre şi ale altor persoane, am ajuns într-o după-amiază de duminică la Mănăstirea Giurgeni, judeţul Neamţ, unde auzisem noi că este o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Acolo aveam să găsesc leacul (şi un părinte cu adevărat credincios). Trebuie să subliniez faptul că alergia aceea eu o simţeam că pe o lepră, nu era transmisibilă (eu eram singura din familie care o aveam), dar mă umplusem tot corpul de bube la propriu. Ajunsese să-mi iasă şi în cap, şi pe ochi (care se umflaseră, se făcuseră mici, ca la chinezi, ieşise şi pe tălpi). Eram disperată! Doctorii nu mă puteau ajuta cu nimic, verificasem și experimentasem tot ce era posibil iar rezultate: zero!! Minunea a făcut-o Măicuţa Domnului de la Giurgeni cu 5 ochi şi două guri, în braţe cu pruncul Iisus cu trei urechi(aşa este Icoana Sfântă de la Giurgeni, ochii şi gura şi urechea apărute în timp, nu sunt desenate de mână omenească, sunt o minune Dumnezeiască).

M-am întors la mănăstire vineri, la slujba Sfâtului Maslu care se face noaptea, din două în două săptămâni, şi aşa participând la slujbă, cu rugăciuni şi post în fiecare luni, miercuri şi vineri m-am vindecat! Incredibil! Să simţi un miracol pe pielea ta este ceva de nedescris. Credeţi-mă, am făcut tot ce-i omeneşte posibil în medicină pentru a scăpa de alergie şi nu am reuşit. Iar prin credinţă, încă de la prima slujbă la care am participat bubele au început să dispară treptat. La prima slujbă mi-au trecut un sfert din ele, apoi prin post, în mijlocul celei de-a doua săptămâni, mi-au trecut pe jumătate şi în a treia săptămână trecuseră aproape de tot. După o lună îmi mai ieşeau câteva pete doar seara, iar dimineaţa în timpul slujbei de duminică îmi treceau. Acele pete nu se mai transformau în bube, acele pete dispăreau total. După o lună şi jumătate nu mai aveam nimic. Doar foarte rar , mai ieşea o pată ici-colo, care dispărea şi iar apărea şi iar dispărea. Tot aşa până când au dispărut de tot şi nu au mai apărut niciodată. (Sarcina care evoluase până la 8 săptămâni, s-a oprit din evoluţie chiar înainte să se formeze copilul, şi timp de încă 4 săptămâni am purtat-o, neştiind că se întâmplase ceva în interiorul meu.

Fizic,  mă simţeam foarte bine şi nici măcar nu bănuiam că bebeluşul nu mai era. Hotărâse Dumnezeu pentru noi. Asta am înţeles mai târziu. Hotărâse spre binele nostru, spre binele copilului din burtică. A hotărât să nu îl chinuiască, a hotărât să nu ne chinuim nici noi, l-a luat la El! Mai mult decât sigur, copilul s-ar fi născut handicapat, la cât de multe medicamente periculoase luasem eu înainte de a rămâne însărcinată chiar cu o săptămână. Dumnezeu a fost foarte milostiv cu noi, mult păcătoşii!

Azi, 16 mai 2011, ora 12:09 , după aproximativ un an de la întâmplare, eu sunt sănătoasă şi nu am nici măcar semne de la „urâţenia ” pe care doctorii o numeau alergie. Ei, doctorii, foarte buni şi pricepuţi! doar că numai Dumnezeu m-a putut ajuta, fiind vorba de ceva mai presus de ştiinţă, mai presus de lume. Continui să mă rog şi să postesc, altfel aş renunţa la aer. Boală a trecut demult, copilul, soţul meu şi eu suntem sănătoşi, SLAVĂ LUI DUMNEZEU!

Singura cale prin care pot să-mi protejez familia de boli sau accidente sau moarte timpurie, este credinţa în Dumnezeu, prin mijlocirea Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, prin care totul e posibil. Vă rog din tot sufletul pe cei necăjiţi şi supăraţi, nu daţi vina unul pe altul şi nu căutaţi fericirea în lume, căutaţi-o la Dumnezeu. Orice problemă are rezolvare, chiar dacă doctorul v-a spus că nu mai aveţi de trăit. Credeţi în Dumnezeu, postiţi, rugaţi-vă la Maica Domului şi citiţi acatistele Sfinţilor Mucenici. Orice este posibil, atât timp cât îl aveţi pe Dumnezeu în suflet, în gând şi-n faptă.

Slavă Ţie Doamne Dumnezeul nostru, slavă Ţie! Amin

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.

Doamne ajută!

(Violeta)