Virgil Maxim: „Rugăciunea te învață se te obișnuiești cu renunțarea, chiar și la cele firești, încredințându-te nelimitat voii lui Dumnezeu”
„Un creştin de rând care are o comportare demnă din punct de vedere moral, devine un simbol al Adevărului manifestat pe pământ şi cenzor pentru conştiinţele celorlalţi. Cei cinstiţi sufleteşte îl vor căuta pentru a se împărtăşi de înţelepciunea lui. Cei necinstiţi sufleteşte îl vor ocoli şi-l vor batjocori sau calomnia.” (p. 84)
„Hristos e mereu osândit în fiecare din cei care-L mărturisesc, răstignit de toţi pilaţii puterii pământeşti pentru a nu-şi pierde scaunele!” (p. 145)
„Simţirea minţii, de care Sfinţii Părinţi fac foarte mult caz când este vorba de scrutarea aspectelor duhovniceşti, trebuie să funcţioneze totdeauna ca o balanţă sensibilă, vizând finalitatea actului pe care-l săvârşeşti. Dacă nu ai ca finalitate apropierea şi integrarea ta mai profundă în Hristos, atunci ai făcut din metodă scop, ignorând pe Hristos şi îndreptăţindu-te din fapte; sau, ignorând mila şi bunătatea lui Dumnezeu, ieşi de sub har. Socotindu-ţi starea de vinovăţie nedemnă de atenţia Divină, te osândeşti în numele tău şi pierzi nădejdea în mila şi dragostea lui Dumnezeu Care L-a dat pe Fiul Său pentru tine. Atenţie, deci: păcatul, ispita, trebuie sancţionate; dar oricât de grave ar fi ele nu trebuie să ne despartă de nădejdea milei şi dragostei lui Hristos. Altfel pierim ca Iuda, în loc să ne salvăm ca Petru.” (p. 169)
„Nu salvarea biologică este condiţia existenţei noastre ca neam, ci disponibilitatea sufletească în faţa lui Dumnezeu de a sacrifica biologicul. Astfel se menţine neamul ca fiinţă istorică pe pământ şi se înscrie în eternitatea Divină.” (p. 171)
„Răul nu se învinge cu rău, din contră. Răul se biruie cu binele moral, câștigând fratele tău înșelat pentru săvârșirea binelui. Prin faptul că răul se folosește de armele păcatului ca să te doboare, ție, creștine, nu-ți este îngăduit să folosești armele lui, ci armele dreptății și adevărurilor sfinte, răspunzând cu bine la rău, cu binecuvântare la blestem, cu răbdare la batjocură, cu smerenie la îngâmfare, cu jertfă la ucidere, cu rugăciune de izbăvirea vrăjmașului din mâna lui satan, cu mărturisirea adevărului la minciuna diavolului, suportând toate consecințele.” (p. 230)
„Rugăciunea te învață se te obișnuiești cu renunțarea, chiar și la cele firești, încredințându-te nelimitat voii lui Dumnezeu. Nu vei putea birui ispitele grele și încercările neprevăzute, dacă n-ai exersat renunțarea la trebuințele reclamate de existența biologică.” (p. 235)
(Virgil Maxim – Imn pentru crucea purtată. Abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce, ediția a II-a, Editura Antim, 2002)
Virgil Maxim, mărturisitor în temnițele comuniste
Întemnițat timp de 22 ani la Aiud, Alba Iulia, Galda de Jos, Târgşor, Jilava, Gherla şi Văcăreşti
