Visele şi interpretarea lor
Printre cele mai căutate cuvinte pe internet în anul 2008 sunt şi „intepretarea viselor” şi „visele” care însumează peste un milion de căutări. E evident că românii sunt foarte interesaţi de vise şi de influenţa lor în viaţa de zi cu zi. Cunosc pe cineva care visează foarte des şi multe întâmplări pe care le trăieşte în somn le interpretează ca o „profeţie” pentru ce i se va întâmpla în viitor.
Sfinţii Părinţi ne atrag atenţie că mare parte din visele noastre sunt de la diavol şi foarte-foarte puţine sunt de la Dumnezeu, dar şi cele de la Dumnezeu nu le primim neaparat ca o profeţie. Noi în timpul zilei vedem fel de fel de imagini, ne întâlnim cu mulţi oameni, ni se întâmplă diferite lucruri şi toate se întipăresc in suflet şi în minte, şi bune şi rele. Când mă aşez seara la rugăciune încep să se îngrămădească înaintea mea „mii” de gânduri şi atunci îmi dau seama câte am acumulat în ziua aceea. Sfinţii ne recomandă să ne liniştim 5 minute în genunchi la rugăciune şi apoi să ne rugăm.
Diavolul se foloseşte de toate gândurile şi pornirile noastre sufleteşti ca să plăsmuiască diferite vise cât mai aproape de realitate uneori ca să ne atragă mai uşor, sau foarte fanteziste ca să le putem interpreta dacă suntem mai visători. Principalul scop al viselor este să ne tulbure ziua începând chiar de dimineaţă, să ne facă să ne îngrijorăm, să ne întristăm, să ne înfricoşăm de ce ni se poate întâmpla bine sau rău. În concluzie să ne ia gândul de la Dumnezeu.
Mi-aduc aminte de Părintele Cleopa care spunea că primul lucru pe care trebuie să-l faci când deschizi ochii este să-ţi faci o cruce mare, să dau cu apă pe ochi şi apoi să te duci repede la rugăciune, căci altfel începi gândurile şi grijile să te depărteze şi să nu te mai lase să te rogi. Aşa fiind lucrurile, visele pentru cei credincioşi acţionează ca un zid de îngrijorare dimineaţa, care te face să uiţi de rugăciune sau să te rogi mai puţin, iar pe cei necredincioşi îi ispiteşte să creadă că viaţa lor e un destin şi n-au cum să facă nimic să ocolească ce le-a apărut în vis.
Ca să vedem ce ispite mari sunt visele ar trebuie să ne aducem aminte de ispitele unor călugări cărora le-a apărut în vis diavolul în chipul Maicii Domnului sau a Mântuitorului. Unii chiar au crezut din mandrie, şi au urmat sfatul diavolului din vis crezând că sunt de la Dumnzeu şi au căzut în păcate mari, alţii cu ajutorul lui Dumnezeu smerindu-se şi-au dat seama că sunt in ispită şi au scăpat.
Chiar de aş visa că astăzi voi muri sau unul din cei dragi ai mei va păţi ceva, n-o să dau importanţă ci o să sar la rugăciune şi o să strig la Dumnezeu să-mi ajute. Viaţa mea nu e un destin ci este în primul rând relaţia mea intimă cu Dumnezeu în orice secundă. Eu nu pot fără El, iar El nu poate fără mine… pentru că mă iubeşte. Orice fac, fac cu El şi toată puterea mea e în mâna Lui. Aşa cum spunea o prietenă dragă de a noastră care se pregăteşte să plece în străinătate: „oriunde plec Îl iau şi pe Hristos cu mine!”.
Orice aş visa e vis şi fantezie, se risipeşte ca fumul şi dispare. Eu am viaţa mea cu Hristos, iar Hristos îmi vrea binele. Nu fac nimic fără El, şi dacă-L am pe El nu mi-e frică de nimic.
Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu; cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut. De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea. De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui. (Ps. 26:1-5)
(Claudiu)
Maria
mai 1, 2010 @ 2:33 pm
Intradevar ..cam asa stau lucrurile.Atata timp cat langa noi e Dumnezeu si noi suntem lana EL ..totul va fi bine,cea ce trebuie sa facem noi e sa credem in EL,sa-L iubim si sa-l urmam in orice am face.Felicitari pt sfaturi.!
Laura-optimista
ianuarie 13, 2011 @ 6:20 pm
Despre credinţa în vise
Foarte frumos, Claudiu! 🙂
Iată un alt articol pe această temă, pe care l-am găsit recent pesite-ul http://www.crestinortodox.ro:
"Multe persoane se intreaba daca trebuie sa creada in vise. Raspunsul Sfintilor Parinti la acest tip de intrebare a fost simplu: Nu. Este un raspuns care nu intra in contradictie cu cele petrecute cu dreptul Iosif, caruia Dumnezeu ii cere in vis sa ia Pruncul si pe mama Sa si sa fuga in Egipt (Matei 2, 13), pentru ca aici avem parte de o descoperire si nu de un simplu vis.
Potrivit Sfantului Ioan Scararul, visul "este miscarea mintii in somn o data cu nemiscarea trupului". Dar Iosif ajunge sa afle ca trebuie sa plece in Egipt nu prin miscarea mintii sale, ci prin descoperire dumnezeiasca, prin ceva ce depaseste simturile. Sfantul Nichita Stethatos spune ca pe durata somnului omul poate avea parte de vise, vedenii sau descoperiri. Iar ca sa nu le confundam, spune ca visele sunt cele care nu raman neschimbate in imaginarul mintii, prezinta o imagine confuza si se schimba continuu prin reprezentari si forme, in vreme ce vedeniile raman neincetat neschimbate, iar descoperirile sunt vederi ale sufletului, mai presus de simturi.
Feluri de vise
Pe langa visele obisnuite, care iau fiinta din gandurile cu care ne ocupam mintea zilnic, avem si vise care vin de la demoni. Sfantul Diadoh din Foticeea spune ca visele care provin de la diavol nu raman in aceeasi forma, ci se schimba dintr-o forma in alta, inspaimantand simtirea. Din aceste vise nu ne trezim linistiti, ci tulburati, ametiti si nervosi.
Interesant este ca din visele pe care le avem, putem sa distingem patimile care ne stapanesc. In acest sens, Sfantul Simeon Noul Teolog marturiseste ca atunci cand mania si iutimea nu sunt controlate, cel tulburat de ele viseaza certuri, atacuri, razboaie cu presupusii sai rivali.
Descoperirile pe care le ofera Dumnezeu sau ingerii, ca trimisi ai Lui, "nu trec de la o infatisare la alta, nici nu ingrozesc simtirea, nici nu aduc rasul sau plansul asa deodata". Aceste revelatii aduc pace si bucurie in suflet.
Respingerea viselor
Din cauza nedesavarsirii noastre, ni se cere sa respingem visele. Cunoscand viclenia diavolului, Sfantul Diadoh din Foticeea recomanda celor ce se nevoiesc sa nu primeasca niciun fel de aratare, fie ca ea este lumina, figura in chip de foc, glas sau chip.
Iar ca sa nu ne intristam ca le-am alungat, pe motiv ca unele ar fi putut fi descoperiri dumnezeiesti, acest sfant ne ofera urmatoarea pilda: "O sluga e chemata de stapan noaptea, la poarta curtii, dupa o lipsa indelungata; dar ea necunoscandu-l precis, nu-i deschide usa, ca se teme ca nu cumva inseland-o asemanarea glasului sa se faca pierzatoare a lucrurilor ce i-au fost incredintate de stapan. Domnul acesteia nu numai ca nu se va mania pe ea cand se va face ziua, ci o va invrednici de multe laude, fiindca a socotit ca si vocea stapanului este inselaciune si n-a voit sa piarda lucrurile lui".
Inchei prin a spune ca nu trebuie sa credem in vise, iar ca aceasta recomadare sa fie de neuitat, voi aminti de versetul 2 din Cartea Intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah, de la capitolul 34: "Precum este cel ce alearga dupa vant si vrea sa prinda umbra sa, asa este omul care crede in vise".
Adrian Cocosila"
Cred că toate aceste sfaturi ale Sfinţilor Părinţi au drept scop întărirea noastră spirituală, apropierea noastră de Hristos, Dumnezeul nostru. Visele nu sunt decât manifestări ale subconştientului nostru şi, în foarte puţine cazuri, pot fi descoperiri dumnezeieşti. Să nu credem în vise, pentru a nu ne amăgi! Dacă Domnul va voi să ne descopere ceva(deşi cei mai mulţi dintre noi nu suntem vrednici de revelaţii), El va şti motivul necredinţei noastre în vise – teama de ispite – şi, cu siguranţă, va găsi o altă cale de a ne comunica voia Sa.
Doamne ajută!