Vizită la Penitenciarul de Minori și Tineri, Tichilești
Așa cum bine știți, în timpul Postului închinat Sfinților Apostoli Petru și Pavel am inițiat o campanie de strângere de cărți duhovnicești pentru deținuții din penitenciare. Joi, 28 iunie 2012, cu o zi înainte de marea sărbătoare, l-am contactat pe părintele Sorin Pleșca, preot la capela Penitenciarului de Minori și Tineri Tichilești, județul Brăila, și i-am spus că dorim să venim să-i aducem câteva pachete cu cărți pentru tinerii de acolo. Părintele a fost foarte încântat, și ne-a spus că tocmai avea de gând să amenajeze o bibliotecă cu cărți duhovnicești într-una din incintele penitenciarului. Bucuria a fost și mai mare cu cât a doua zi era și hramul capelei unde slujește, și aceste cărți le-a primit ca pe un dar din partea Sfinților Apostoli, ocrotitorii celor întemnițați.
Sfinția sa ne-a invitat vineri dimineața la Sfânta Liturghie alături de deținuți și de personalul penitenciarului. Așa se face că la ora 9.30 dimineața eu și Dan, eram la poarta penitenciarului. După câteva minute de așteptare și dupa câteva telefoane date de agentul de la intrare, reușim să intrăm. A venit să ne conducă domnul Ionel Ceamă, Comisar şef de penitenciare, Director adj. de Educaţie şi Asistenţă Psihosocială, un om foarte sociabil, deschis și apropiat de Dumnezeu.
Am mers direct la capelă, unde Sfânta Liturghie începuse deja. În altar slujea Pr. Ionel Rotaru, consilier la Departamentul Social al Arhiepiscopiei Dunării de Jos, invitat special cu ocazia hramului, iar la strană răspunsurile erau date de Pr. Sorin împreună cu unul din deținuți, care terminase patru ani la Seminarul Ortodox din București. Ne-am alăturat și noi discre, micului cor și am participat bucuroși la Sfânta Liturghie, într-o capelă mică, dar plină de Harul lui Dumnezeu.
La final, după ce părintele consilier a ținut un cuvânt de învățătură, Dan le-a adresat tinerilor deținuți prezenți, un discurs de câteva minute în care le-a explicat care e scopul prezenței noastre acolo și care este legătura dintre unele cărți, aduse de noi, care descriu suferințele martirilor din temnițele comuniste și viața lor, în acest penitenciar.
Această campanie a pornit chiar de la ideea de a face cunoscută viața sfinților, martirilor și mărturisitorilor din închisorile le comuniste, pentru deținuții noștri de astăzi, pentru ai ajuta să treacă mai ușor peste anii de detenție, pentru a-și sfinți și ei viața prin suferință, apropiindu-se de Dumnezeu. Avem convingerea că deținuții din penitenciare se vor identifica foarte ușor în suferința lor cu suferința noilor martiri și astfel vor urma exemplul lor de viață.
După ce întâlnirea noastră s-a terminat, am făcut câteva fotografii împreună, am dat mâna cu deținuții, am vorbit cu ei pentru câteva minute, după care au fost conduși în celulele lor.
Am rămas la vorbă cu părintele capelan, cu domnul Ceama, responsabil de programele educative pentru reabilitarea lor și cu doamna psiholog, o femei credincioasă, apropiată de Dumnezeu și dedicată profesional pentru reabilitarea deținuților.
Lucrurile pe care le-am aflat nu sunt deloc îmbucurătoare. Sunt foarte multe probleme cu care se confruntă deținuții. În primul rând în jur 80% din ei provin din familii dezorganizate. Unii vin din familii monoparentale (părinții divorțați), alții din familii unde părinții au plecat în străinate iar copiii au rămas în grija bunicilor sau a rudelor. O parte vin din familii unde mama și tata se ceartă, beau, folosesc violența, nu se îngrijesc de copii, etc. O altă parte vin din familii foarte sărace și au fost prinși furând sau tâlhărind. De fapt mare parte din minorii și tinerii întemnițați au ca infracțiune: furtul.
20% din ei sunt orfani, copiii necăjiți, care n-au primit grijă și educație, lăsați de capul lor în lume, și care împinși de anturaj sau din inițiativă proprie au ajuns să facă lucruri necugetate. 50% din cei prezenți nu sunt vizitați de nimeni, deși unii din ei au familie. Probabil din cauza lipsei banilor și a sărăciei, cei de acasă nu le pot aduce mâncare, haine, încălțăminte sau cele trebuincioase. Pentru cei dintre voi care nu știați, deținuții nu au uniforme ci se îmbracă cu ce haine au s-au primesc de acasă, de aici și sursa de conflict dintre ei.
Ca și în societate, în temnițe dictează banul și puterea. Cine are bani se îmbracă frumos, își poate cumpăra ce vrea de la magazinul din incinta penitenciarului, își face prieteni, e apreciat. Cei săraci sunt batjocoriți, denigrați și șantajați să facă ce vor cei puternici. În schimbul unei țigări, a unui cearceaf pe pat, cei slabi sunt puși să execute diferite „ordine” din parte celor puternici.
Deținuții stau câte 30-40 în cameră și conflictele apar la tot pasul. Gândiți-vă că dacă apar certuri între angajații unei companii, care stau toți în același birou, 8 ore pe zi, cum să nu apară conflicte între tineri adolescenți, aflați la vârsta răzvrătirii, și condamnați pentru fapte violente sau lipsite de cinste. Și aici, ca și în societate, sunt oameni cu diferite caractere: unii liniștiți, blânzi, înțelepțiți, ascultători, înțelegători, alții răi, violenți, fără prea multă minte, neascultători, răzvrătiți, încercând să se impună ca lideri de grup în comunitățile în care locuiesc.
Una dintre marile probleme ale vieții de detenție în toată lumea este homosexualitatea. Sute de bărbați strânși laolaltă, condamnați la ani grei de temniță, nu mai au acces la o viață intimă, ci sunt constrânși să se înfrâneze. Din acest motiv, au ajuns să facă pacatul unii cu alții; o altă sursă de abuzuri și de conflicte care degradează moral pe deținuți. Cei mai afectați sunt ”bobocii”, abia intrați în temniță, care nu știu ce viață îi așteaptă în celule și adesea sunt agresați.
Când am ajuns noi, deținuții stăteau afară la aer liber, închiși într-un țarc, asemenea puilor de găină, cu fețe posomărâte și îngândurați. Din punctul meu de vedere e înfiorător să vezi cum oamenii sunt ținuți ca animalele în cușcă, dar asta e lumea în care trăim. Dacă am fi cu toții mai iertători, un adolescent de 15 ani n-ar trebui să stea 3-4 ani în închisoare pentru furtul unui casetofon de mașină. Unde este justiția în România? Șerban Huidu omoară trei oameni și este condamnat la 2 ani și șase luni de închisoare cu suspendare (adică rămâne liber în societate), iar un tânăr de la țară sărac face ani grei de pușcărie pentru două găini furate.
Din discuțiile avute am ajuns la concluzia că perioada de detenție nu-i reabilitează moral pe mulți dintre condamnați ci mai tare îi degreadează. Acolo, în închisori se luptă părintele împreună cu Hristos să-i ridice, se luptă psihologul, se luptă cei responsabili de programele educative, se luptă gardienii, dar munca lor nu înseamnă mare lucru dacă nu e susținută de familiile celor condamnați.
Un tânăr deținut vizitat regulat de familie, reușește să treacă mult mai ușor peste perioada de privare de libertate. Spunea părintele Sorin că unii din ei au mare nevoie să vorbească cu cineva, pentru că nu-i vizitează nimeni. Vor să-și deschidă sufletul și n-au cui!
Doamne, câtă suferință este în inimele deținuților noștri!
Rugați-vă pentru deținuții din penitenciare, căci tare greu își duc traiul. Efectele unei societăți desfrânate și închinătoare la marele idol al lumii: banul, își fac simțită prezența foarte puternic și în celule. De fapt viața din închisori este imaginea concentrată a moralității decăzute din societatea noastră.
De câțiva ani, statul român, la impulsul Uniunii Europene, a început să fie mult mai deschis față de legătura dintre deținuți și cetățenii din societate. Astăzi oricine poate merge la un penitenciar și poate aduce mâncare, haine, încălțăminte, sau chiar și numai un cuvânt bun. Regimul nu mai este așa strict cum era înainte, pentru că s-a conștientizat că deținuții de azi sunt viitorii cetățeni liberi ai României de mâine. Cu cât le arătăm deținuților mai multă atenție, cu atât ei vor răspunde deschis la apelul nostru atât când sunt în temniță, dar mai ales când vor fi în libertate.
Vă anunț cu tristețe, pe de o parte, că sectarii fac un prozelitism foarte puternic în penitenciare. Vin în primul rând cu daruri, reușind astfel să-i facă interesați pe deținuți, iar apoi se întâlnesc cu ei spații destinate educației și încearcă să le propăvăduiască credința greșită. Pe de altă parte, unii oameni sunt de opinie că decât un infractor agresiv mai bine un pocăit în societate. E mult de discutat. Tind și eu să cred același lucru. Oricum, prezența sectarilor în penitenciare e un mare minus pentru noi ortodocșii care avem alte treburi ”mai importante” decât aproapele abandonat în patimi.
Cu toate acestea este o bucurie că în unele penitenciare există capele ortodoxe cu preot care stă 8 ore pe zi la lucru, mereu disponibil să ajute pe cei în nevoi.
E mult de discutat, dar închei aici!
Multumim tuturor celor care ați dat curs acestui demers și ați contribuit cu ce ați putut: bani sau cărți! Stați fără grijă, darul vostru este în mâini bune, și Dumnezeu va face misiune prin el!
La Penitenciarul Tichișeti am adus 134 de cărți, plus acatiste, paraclise și alte mici cărticele de rugăciuni și sfaturi duhovnicești. Pe site noi am anunțat că s-au strâns 221 de cărți, calculându-le și pe cele promise prin email de unii cititori. În acest moment avem la sediu 30 de cărți rămase, 60 de cărți noi comandate cu bani pe internet, care sunt în curs de livrare, și 120 de cărți promise de unii din cititorii noștri, care deasemenea urmează să sosească. În total, ar fi încă 210 cărți care urmează să fie donate Penitenciarului Galați și Penitenciarului Brăila.
Am pus și câteva fotografii, doar o parte, pentru că există reguli stricte privind fotografiatul în penitenciare. Fiecare deținut trebuie să-și dea acordul scris în privința filmării și fotografierii. Voi trimite pe mail toate fotografiile pentru cei care au trimis bani și cărți. Unii din voi nu ne-ați dat adesa email, așa că vă rugăm să ne contactați la asociatia@ortodoxiatinerilor.ro pentru a vă pune la dispoziție fotografiile.
Aici puteți vedea procesul-verbal de predare primire încheiat între Asociația Ortodoxia Tinerilor și Penitenciarul de Minori și Tineri, Tichilești.
(Claudiu Bălan)
Neicu Mihai-Ionut
iunie 30, 2012 @ 3:12 pm
Vreau sa va felicit din suflet pentru aceasta campanie si pentru toate de pana acum .
Doresc de asemenea sa spun ca acesti copii si tineri chiar incarcerati fiind fac parte din societatea noastra nu trebuie sa ii uitam sau sa-i judecam noi pentru faptele lor, ei au primit pedeapsa cuvenita aici probabil s-au cait. Nu trebuie sa fie luati ca modele negative pentru ca nu sunt .
Ne rugam lui Dumnezeu sa ii binecuvinteze cu harul sau ceresc si pe ei si pe preotii si personalul penitenciarului si pe cei care au donat carti si pe voi Dan si Claudiu si pe noi pe toti Amin!
„Sa fim oameni, pentru oameni,
Mai curati ,mai calzi, mai buni,
Si sa fim mereu aproape,
Ca romani pentru romani”
SB
iunie 30, 2012 @ 5:23 pm
Bravo, Băieți !!!
Meiloiu
iulie 1, 2012 @ 12:10 pm
[quote]Pe de altă parte, unii oameni sunt de opinie că decât un infractor agresiv mai bine un pocăit în societate. E mult de discutat. Tind și eu să cred același lucru.[/quote]
Nu mi se pare „mai bine „ ptr ca in ambele cazuri vorbim de mantuirea personala care este in acelasi fel periclitata ;poate chiar mai mult cand esti indoctrinat de sectanti -vorbesc din proprie experienta. Din punctul meu de vedere Dumnezeu sa-i intoarca la dreapta credinta pe toti cei rataciti fie prin diverse secte , fie prin diverse practici mai mult sau mai putin oculte .
Dumnezeu sa rasplateasca eforturile depuse de Dvs ptr aceasta campanie . SPER SA MAI AVETI ASTFEL DE INITIATIVE.
In ultimul rand imi cer scuze -nici eu nu am putut conta pe o persoana care avea carti si nu a aparut la biserica ,astfel incat sa le ofer si pe acelea.
PS-As dori si eu cateva fotografii ,daca se poate .Multumesc.
Sorin
iulie 1, 2012 @ 12:53 pm
Vreau să vă felicit și eu pentru această misiune. Să vă ajute Dumnezeu și Maica Domnului să mai faceți astfel de misiuni că avem mare nevoie în țara noastră.
Badea Patricia
iulie 1, 2012 @ 1:03 pm
Felicitari! Ar trebui sa se faca astfel de campanii in fiecare penitenciar din tara. Dar pana atunci, gestul pe care l-ati facut va ramane un model. Sunt sigura ca citirea acelor carti va da roade in sufletele detinutilor 🙂 Doamne ajuta!
Administrator
iulie 1, 2012 @ 1:22 pm
Mulțumim pentru încurajări!
Fără ajutorul vostru n-am fi putut face nimic.
Grigore Alexandru
iulie 1, 2012 @ 3:20 pm
Felicitări! Dumnezeu să vă răsplătească osteneala!
Cristina
iulie 2, 2012 @ 9:13 am
Banuiesc ca o sa continuati aceasta activitate. Ar fi foarte bine sa incercam sa schimbam lumea in bine, macar acolo unde putem. Caci, cei care au stat in inchisori, datorita degradarii morale care are loc acolo, se integreaza mai greu in societate cand se elibereaza.
Sper ca puteti lua legatura cu tot mai multe persoane aflate la conducerea penitenciarelor in vederea donarii cartilor (pana ajungeti sa bifati toate penitenciarele din tara). Iar cand va duceti pe la ei, nu strica sa aveti un videoproiector, pe care sa le puneti ceva ziditor pt suflet – daca va da voie conducerea penitenciarului (filme, predici sensibilizatoare sau educative, prin care sa inteleaga spre ex ca munca e o binecuvantare, ca nu e o rusine sa muncesti. Satisfactia muncii proprii, a reusitei, e mai mare decat cea a unui furt sau cersit) .
Desigur, depinde si de contributia financiara a fiecaruia dintre noi.
Apropo, pt cei care se gandesc sa cumpere singuri carti ca sa le doneze, cred ca e mai bine sa doneze direct acei bani asociatiei, ca la un nr mare de carti cumparate se pot obtine reduceri semnificative.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti, sa avem de unde da!
Albinuta
iulie 2, 2012 @ 9:29 am
Felicitari pentru acesta campanie ,de asemenea multumesc pentru acest articol,l-am citit impreuna cu baiatul ,a fost o lectie buna pentru el ca si pentru noi toti
Dan Tudorache
iulie 2, 2012 @ 9:47 am
Doamne ajută, fraților!
După cum ați sesizat din articol, această inițiativă încă nu s-a finalizat, deoarece mai avem de primit cărți (comandate sau donate) pe care să le oferim mai departe în penitenciare (rămâne de văzut unde și cum, imediat după ce terminăm cu primitul cărților; oricum vă ținem la curent cu noutățile).
Vom continua cu siguranță această inițiativă, până vom reuși să acoperim, dacă nu toate, măcar mare parte din penitenciare. Dar asta depinde însă cel mai mult de ajutorul/solidaritatea voastră, a tuturora.
Pentru ce s-a reușit până acum, meritul este al tuturor celor care au contribuit ”din bănuțul văduvei” și din cărțile care alcătuiau averea duhovnicească. Le știe Domnul la toți inimile.
Ovidiu
iulie 3, 2012 @ 7:25 pm
Sa-i ajute Dumnezeu sa gaseasca calea cea dreapta!…si asa cum spuneam, daca cel putin unul dintre ei reuseste sa isi indrepte privirea spre Dumnezeu, atunci aceasta campanie a fost un succes!
Doamne ajuta!