“Voi ortodocşii ridicaţi doar catedrale – să meargă la catolici sau la pocăiţi, aia se ajută între ei”
Aşa gândesc mulţi dintre romani şi din păcate foarte mulţi dintre cei care se declară „creştini ortodocşi”, atunci când vine vorba de implicarea Bisericii Ortodoxe în ajutorarea celor nevoiaşi.
În satul în care locuiesc am întâlnit o familie cu o situaţie foarte gravă şi am decis să fac ce pot pentru a o ajuta.
Părinţii nu au şcoală şi au 7 copii, dintre care 4 până în 7 ani. Şi-au vândut casa (amărâtă şi mică) pentru că aveau datorii. Necesitatea acestui gest poate fi discutată; doar că aceşti oameni nu ştiu să-şi gestioneze viaţa, fiindcă nu au avut niciodată nici un exemplu şi nu au fost educaţi niciodată în acest sens. De fapt, educaţia de orice fel le-a lipsit. Au în schimb bun-simţ şi modestie.
Acum sunt pe drumuri, dorm într-un pod parţial neizolat, nu au venituri, nici nu ştiu să facă nimic, deoarece nu au avut şansa să înveţe vreo meserie. Noaptea e din ce în ce mai frig, doar Bunul Dumnezeu ştie cum reuşesc să reziste temperaturilor scăzute, fără haine adecvate şi cu nişte pături subţiri.
Trăiesc din mila oamenilor şi de multe ori rabdă foame zile la rând.
Autorităţile îi ajuta „în viitor”: primăria le va repartiza o locuinţă socială, iar Protecţia copiilor va face o anchetă socială după ce vor primi locuinţa socială. Doar că ei mor de foame şi de frig în prezent, în fiecare zi.
Am făcut o colectă printre colegii de serviciu şi mămici, am reuşit să le cumpăr de câteva ori mâncare, însă aceasta este doar o picătură de speranţă într-un ocean de chin şi disperare. Mulţi colegi au avut inimă bună şi i-au ajutat pe aceşti copii, dar şi-au exprimat şi părerile legate de acest gen de situaţie, păreri care contravin moralei creştine şi care reflectă viziunea multora despre viaţă.
Voi reda câteva din aceste păreri: „De ce fac copii dacă sunt săraci şi nu au cu ce să-i crească?”, „Hai să-i punem sterilet la mamă şi gata, am rezolvat problema”, „De la ortodocşi nu se pot aştepta la ajutor, că ăştia fac doar turle de biserică, mai bine să meargă la catolici sau la pocăiţi, că ăştia se ajută între ei.”
Cel mai tare m-a durut percepţia despre activitatea filantropică a Bisericii Ortodoxe, şi asta din două motive, contradictorii. În primul rând, fiindcă eu ştiu despre multe iniţiative filantropice ale Bisericii Ortodoxe Române în ţară. În al doilea rând, fiindcă am fost nevoită să le dau dreptate, aceste iniţiative sunt total insuficiente.
Biserica Ortodoxă este percepută că o Biserică care construieşte aşezăminte de cult, şi nu una care-şi ajută semenii, în timp ce alte biserici şi culte, deşi îi rătăcesc pe oameni şi îi duc la pierzanie, sunt percepute ca ajutându-şi semenii, ca implicându-se în viaţa comunităţii, ca venind în întâmpinarea nevoilor acesteia, ca „salvându-i” pe cei oropsiţi. Astfel, bieţii oameni ajung să-şi piardă sufletele în schimbul unei farfurii de mâncare şi a unor haine. Oamenii săraci sunt de obicei uşor de manipulat şi de atras către aceste biserici şi culte.
Pe noi ortodocşii acest mod de gândire trebuie să ne trezească din confortul de credincioşi „căldicei” şi să ne mobilizeze în aplicarea concretă, practică a învăţăturilor Mântuitorului nostru. Lângă fiecare biserică trebuie să ne străduim să construim şi o cantină socială, şi un azil, şi un centru unde să fie adăpostiţi oamenii sărmani. Iar dacă acestea nu există, atunci este de datoria noastră, a tuturor şi a fiecăruia în parte, să pornim aceste demersuri, să ajutăm şi să ne zbatem pentru realizarea lor, fiecare acolo în parohia din care face parte.
Într-o ţară majoritar ortodoxă, Biserica Ortodoxă trebuie să devină o „forţă” în sensul pozitiv al cuvântului, atunci când vine vorba de implicarea în viaţa comunităţii, mai ales în viaţa celor necăjiţi, singuri şi bolnavi. Şi aceasta nu este doar responsabilitatea mitropolitului X, a episcopului Y sau a preotului paroh Z. Este obligaţia şi datoria fiecăruia dintre noi ca aceste aşezăminte sociale să existe şi să funcţioneze pe lângă fiecare biserică ortodoxă.
E uşor să judeci o mamă, fiindcă a făcut 7 copii când nu are cu ce să-i crească, e uşor să oferi avortul sau protejarea împotriva sarcinilor nedorite, e uşor să dai vina pe tărăgănarea demersurilor din instituţiile statului, e uşor să citeşti Paraclisul Maicii Domnului stând în genunchi pe un covor pufos, în căldură, e uşor să posteşti când ai mâncare de post din belşug în frigider.
Mai greu este să nu judeci, mai greu este să te rogi „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu Cel Viu, ai milă de mine păcătoasă” în timp ce umbli pentru autorizaţia de construcţie pentru cantină socială, mai greu este să umbli din casă în casă cu un chitanţier şi să aduni bani pentru un centru de adăpost, mai greu este să duci în spate, alături de crucea ta şi crucile mult mai grele ale celor amărâţi.
Mai greu este să-l întrebi pe cel care întinde mâna şi aşteaptă de la tine bănuţi sau ceva de mâncare dacă e ortodox. Şi dacă este, atunci e greu să-l întrebi dacă şi-a botezat copiii, e greu să-l întrebi când s-a spovedit şi s-a împărtăşit ultima oară, e greu să-l întrebi dacă e cununat. E greu să-ţi rupi din timpul tău să-l îndrumi spre Biserică şi spre tainele bisericii, să-i alini suferinţele vieţii de zi cu zi şi să-i luminezi sufletul cu credinţa ortodoxă.
Doamne ajută!
(Natalia)
crysty
octombrie 4, 2011 @ 8:31 am
Foarte adevarat.Se uita mai ales faptul ca ortodoxia inseamna credinta jertfelnica si intr-adevar e usor si de postit si de rugat,de mers la biserica ca niste crestini cuminti de duminica dar toate astea sunt doar mijloace pentru curatirea de patimi si nu scopuri in sine.Pacat ca biserica ortodoxa ramane neimplicata ci doar se rezuma la catedrale sau la predici stereotipe de genul ”sa fim buni”,”sa-L iubim pe Dumnezeu” dar o adevarata impartasie a suferintei nu exista.Mai ales ca in biserica majoritatea nici nu se cunosc intre ei,spre deosebire de alte culte unde toti se stiu si se ajuta.Asta nu inseamna ca trebuie sa cautam de mancare la altii ci sa ne implicam cumva cat de putin.Numai ca asta poate pleca doar de la preoti, pentru ca in ciuda asa zisei noastre credinte,nimeni nu e dispus sa renunte decat cand e vorba de un surplus,de ceva de care nu e nevoie.Dar asa fac si paganii.Oare asta vrea Hristos de la noi,sa dam din surplus?
Foarte rar vezi pe cineva care-si asuma crucea si nu fuge de ea.Adevarata credinta se vede si se probeaza doar in suferina.Doamne ajuta!
nicoleta_v
octombrie 4, 2011 @ 10:35 am
Eu am dus haine la biserica insa mi-a fost tare greu sa le impart pentru ca nu gasesti saracii potriviti pentru ele (daca pot spune asa). Parerea mea este ca ar trebui organizat in fiecare biserica un punct de colectare, numita o persoana responsabila sau macar pus un anunt pentru cei care vor sa aduca haine, bunuri, mancare pentru nevoiasi despre felul cum sa procedeze.
Doamne ajuta!
silvia
octombrie 4, 2011 @ 10:36 am
Din cate am vazut eu, la biserica vin si fac donatii pentru saraci chiar cei care sunt si ei saraci. Cred ca asta explica de ce adesea nu sunt bani suficienti. Iar cei care au un surplus (deloc neglijabil), asa cum spune crysty, nu sunt dispusi sa renunte la el. Sunt oameni care prefera sa strice 5000 de euro in cazinou intr-o noapte in loc sa ajute un sarac. Si apoi se declara ortodocsi. Dumnezeu sa ma ierte ca judec, dar ma enerveaza la culme fazele astea! Si atunci tot preotul e de vina? Tot babele cu pensii minuscule care vin la biserica sunt de vina pentru saracii de pe strada? Ce se doneaza la biserici e o picatura in ocean, fata de cat ar fi nevoie si cat ar putea dona cei care stau pe margine si critica biserica.
silvia
octombrie 4, 2011 @ 10:42 am
Nicoleta, din cate stiu in fiecare parohie exista familii sarace care sunt asistate lunar de biserica. E vorba de oameni pe care preotul ii cunoaste, care vin la slujbe. Acestia se mentin cumva pe linia de plutire. dar sunt o gramada de cersetori, care traiesc pe strazi si pe care nimeni nu ii stie. Haine am dus si eu, mai mult pentru femeile cu copii care cerseau in fata bisericii, am dus si mancare, dar m-am intristat ca ei cereau intr-una bani si cand le spuneam ca nu am se uitau la mine de parca as fi mintit. Pana la urma nu putem da nici fara masura, incat sa ne privam propria familie de cele necesare. Pentru cei singuri e mai usor…
Sorin
octombrie 4, 2011 @ 1:06 pm
@nicoleta_v: Am adus şi eu haine dar le-am dat la preot. De obicei preoţii ştiu cine sunt cei cu adevăraţi săraci şi de asta milostenii şi ceva de genul acesta e de preferat să le dai preoţilor ca ei să le împarte la cei care au nevoie.
Iar în legătură cu titlul articolul eu nu ştiu ce face Biserica Ortodoxă dar ştiu ortodocşi care m-au ajutat cu bani şi cu ce au putut ( preoţi, călugări, creştini mireni ). În Bistriţa de exemplu, de unde sunt eu, la biserici se strâng la fiecare Sf. Liturghie bani ( dă fiecare cât poate: 1leu, 5 lei etc. ) care sunt apoi împărţiţi celor nevoiaşi. Ştiam că se dă atunci bani dar mă gândeam că pentru preoţi. Am aflat că e pentru cei săraci când am primit şi eu un ajutor de la biserică. Mi s-a făcut chitanţă şi tot. Deci acuza asta nu e prea întemeiată. Poate alte culte au bani că sunt susţinuţi financiar de alţii mai bogaţi pe când în Ortodoxie majoritatea participanţilor sunt săraci. Iar în legătură cu făcutul catedralelor să mă ierte oamenii dar cine a spus asta nu cred că merge la biserică în Bucureşti. Iarna e un chin de mers la biserică: afară crivăţul iar în biserică o înghesuială de înnebuneşti. Aşă că la cât mai multe biserici din punctul meu de vedere.
Vlad M.
octombrie 4, 2011 @ 2:13 pm
Sincer, mi se pare o inconstienta criminala sa faci (atati) copii cand nu ai ce manca si poate nici sa citesti nu stii.
Care e virtutea? Ca ai mai creat cativa viitori cersetori si maturatori? (nu, nu ma intereseaza exceptiile) Ca poate o sa te apuce deznadejdea vazand ca nu ai ce sa le dai de mancare si o sa hulesti?
Daca „cresteti si va inmultiti” trebuie luata ad litteram, atunci Genghis Han e in Rai, si inca la un loc de frunte…
Lilii
octombrie 4, 2011 @ 4:20 pm
Eu cred ca Biserica Ortodoxa n-ar mai trebui sa fie blamata pentru ca nu ofera ajutoare oamenilor,ba ofera…dar ofera mai mult ajutor spiritual,decat un ajutor banesc,eu sincer nu am prea observat la preotii catolici sa-si faca timp sa scoata un suflet din pragul deznadejdii asa cum fac preotii ortodocsi.
Si bineinteles ca Biserica Catolica poate oferi ajutor banesc,daca stam sa ne gandim ce putere a fost ea in istorie si totusi intrebarea de unde are a avut si va avea bani..ramane fara raspuns.
Eu cred ca trebuie sa avem si un pic de ratiune in ceea ce facem.7 copii desi stiu ca traiesc in saracie crunta si nu au nici o paine pe masa sa le puna?Eu intotdeauna am apreciat familiile sarace dar care au putut sa le dea copiilor un minm de educatie(adica sa le insufle bun simt si respect fata de oamenii din jur) si care pot sa le puna copiilor o paine pe masa,sa aiba o haina cu care sa-i imbrace.Oamenii aceia,bietii de ei au trait fara educatie,oare nu si-au pus problema ca acei 7 copii pot ajunge la fel ca si ei?Nu vreau sa-i judec,dar totusi…sa faci de exemplu..3 copii si tu sa vezi ca nu ai nici pe acei 3 copii cu ce sa-i cresti si sa mai faci inca 4…si nu sunt deloc adepta avortului(sunt total impottriva lor) si nici a anticonceptionalelor(la fel,sunt impotriva lor) dar totusi eu cred ca in cazurile in care nu ai chiar ce manca si nu ai un acoperis deasupra capului(la propriu spus) faci abstinenta din reflex,adica nu te mai gandesti la relatii intime sau altele de genul cand tu ai probleme foarte grave.Imi pare foarte rau daca am suparat pe cineva prin ceea ce am spus.
Desigur,poate ca bietii oameni inainte au avut un servici,ceva …asa cum se spune in articol,de judecat e usor…adevarul e ca daca stam sa ne gandim nu este in totalitate vina noastra,pentru ca majoritatea copiilor din familiile sarace devin infractori sau cersetori,cu alte cuvinte din cauza lipsei de educatie si de multe ori a anturajului ajung pe un drum gresit fara intoarcere.
Sorin
octombrie 4, 2011 @ 7:45 pm
„majoritatea copiilor din familiile sarace devin infractori sau cersetori” – oare chiar e aşa sau e doar o preconcepţie? Dacă copilul a fost educat cum trebuie atunci va ajunge un om cum trebuie indiferent de starea socială. Hai să fim serioşi: Hristos dă şanse tuturor. Ţine de noi să profităm de ele.
Vlad M.
octombrie 4, 2011 @ 9:02 pm
maturatori* , nu infractori
Stiu si eu exemple de orfani din case de copii care au ajuns medici, dar stiu si mai multi care au ajuns cersetori.
Cum statul doar ii da afara la 18 ani, ce or sa faca? SI, chiar daca au parinti, dar acestia nu ii pot da la scoala, ce or sa faca?
Albinuta
octombrie 5, 2011 @ 5:26 am
Doamne ajuta,citind articolul mi-am dat seama ca este intradevar foarte greu (privind din afara)care este cea mai buna solutie ,poate ca ar fii fost mai usor acelui cuplu cu mai putini copii insa cred ca doar ei stiu cu adevarat situatia prin care trec ,nu este usor cand ai casa ,loc de munca sa cresti 7 copii ,cand insa stai pe starada ….cred ca este enorm de greu .Tot din articol am citit ca parintii acestor 7 copii NU AU FOST EDUCATI ,nu au in jurul lor modele de viata ,pai atunci de unde sa stie bietii de ei,de anticonceptionale sau de abstinenta daca nimeni nu i-a invatat ,nu i-a pregatit cat de cat pentru viata ? Nu doresc sa supar pe nimeni (iertare daca totusi se intampla )insa mi se pare ca intradevar acesti parinti trebuie ajutati cumva insa nu numai cu bani si mancare ci si cu sfaturi ,asfel incat sa dobandeasca o minima educatie pentru a stii la randul lor sa-si educe copiii.Pentru persoanele cu minima educatie acest caz poate parea destul de usor de judecat felul in care i-si duc existenta cei de pe strada insa atunci cand ii asculti ,cand stai de vorba cu ei i-ti dai seama ca lucrurile stau cu totul alfel ca nu ei sunt singurii vinovati ca au ajuns asa .
Personal nu ii cunosc ,nu stiu cum as putea sa-i ajut insa cunosc si eu destule persoane in cazuri asemanatoare ,nu am cum sa ajut toate aceste persoane deoarece sunt destul de multe insa stiu pe cineva care cu siguranta are puterea de ai ajuta de acea il rog pe Dumnezeu sa ajute toate persoanele nevoiase ,sa le trimita tot ceeace le este necesar pentru a razbi in viata
Maria Vicol
octombrie 5, 2011 @ 6:51 am
iubita mea albinuta apoi fereasca Domnul sa-i mai invete cineva si de anticonceptionale ,dupa ce sunt intr-o situatie atat de grea sa ii mai facem sa fie si criminali,anticonceptionalele nu impiedica creerea vietii ci au ca scop distrugerea celulei de viata deja create de Dumnezeu si vie in noi,tot criminala este actiunea la fel ca si avortul,abstinenta e cea mai sigura…grea dar…
si sa nu uitam ca datorita cersetorilor de care ne tot ferim s-ar putea sa primim imparatia Cerurilor,si deasemenea sa nu uitam si de recunostiinta fata de maturatori ca dat lor poate avem mai curat in jurul nostru,fiecare are locul lui,poate din pacate sunt mai multi infractorii cu averi colosale decat dintre cei saraci,numai ca de multe ori asta mic si sarac intra pt o biata gaina furata pt copii sai iar pe ailalti de sus nu-i vede nimenii,doar Domnul.toti avem dreptul la viata,Hristos ni l-a dat,indiferent de ce vom ajunge ca si pozitie soc in ac viata vremelnica,Domnul are grija de toti.si daca Hristos le-a dat viata si lor cine suntem noi de judecam decizia Domnului!oare Domnul nu stie de ei!?sa nu uitam ca suntem crestini…si de ex nu stiu cat de multi crestini au ajuns in Biserica datorita educatiei parintilor…pe mine nimeni nu ma invatat acasa cat de imp este Sf Liturghie sau spovedania sau iubirea fata de aproapele si totusi mila Lui Dumnezeu mi-a deschis ochii print-o alta persoana.
Doamne ajuta!
Lilii
octombrie 5, 2011 @ 3:41 pm
Saurian ai dreptate in ceea ce spui „daca copilul este educat asa cum trebuie”(imi cer scuze pt cacofonie)..dar e foarte important acel „daca”…pentru ca foarte multi parinti care au o situatie financiara proasta din cauza grijilor neglijeaza complet educatia copiilor.La fel este UNEORI si cu familiile bogate…ii invata pe copii ca educatia nu are sens pt ca cu banul si cu pilele poti avea orice.Daca te uiti atent am spus „majoritatea” nu am spus „toti” tocmai pt ca si eu la randul meu cunosc multe persoane care nu au parinti bogati dar saracia nu i-a impiedicat pe parinti sa le ofere o educatie buna copiilor(credinta,respect,bun simt.)La baza educatiei sta totul.Ai nevoie de educatie ca sa fii om.Poti sa fii fiinta,dar nu poti fi OM.Daca am intelege noi ce mult inseamna acest cuvant…cate se ascund in spatele acestui cuvant.(Si cand zic educatie logic ca nu ma refer la cea de la scoala.)Dar oare cati dintre oameni(din Romania si chiar si din lume)mai stim ce inseamna adevarata educatie?Putini oameni..
Cristina
octombrie 6, 2011 @ 6:37 am
Maria, ai scris foarte frumos. Stiu ca un parinte drag spunea ca cersetorii si saracii in general sunt personaje biblice. Ei sunt trimisi de Dumnezeu special ca sa ne incerce mila si dragostea pentru aproapele. Asa si saracul Lazar o fi ajuns sarac pentru ca nu a fost ‘educat’ , sau pentru ca in loc sa se fereasca de a avea copii, i-a avut pe toti cati i-a dat Dumnezeu sau altele ca acestea. Insa una stim: saracul Lazar a ajuns in Rai! sa ne ajute Domnul sa ajugem si noi impreuna cu saracul Lazar in Rai, asa saraci in fapte bune si bogati in idei preconcepute si avutii materiale, precum suntem!
Autoarea articolului a scris foarte bine ce trebuie sa facem:”[b]Pe noi ortodocşii acest mod de gândire trebuie să ne trezească din confortul de credincioşi „căldicei” şi să ne mobilizeze în aplicarea concretă, practică a învăţăturilor Mântuitorului nostru. Lângă fiecare biserică trebuie să ne străduim să construim şi o cantină socială, şi un azil, şi un centru unde să fie adăpostiţi oamenii sărmani. Iar dacă acestea nu există, atunci este de datoria noastră, a tuturor şi a fiecăruia în parte, să pornim aceste demersuri, să ajutăm şi să ne zbatem pentru realizarea lor, fiecare acolo în parohia din care face parte.
Într-o ţară majoritar ortodoxă, Biserica Ortodoxă trebuie să devină o „forţă” în sensul pozitiv al cuvântului, atunci când vine vorba de implicarea în viaţa comunităţii, mai ales în viaţa celor necăjiţi, singuri şi bolnavi. Şi aceasta nu este doar responsabilitatea mitropolitului X, a episcopului Y sau a preotului paroh Z. Este obligaţia şi datoria fiecăruia dintre noi ca aceste aşezăminte sociale să existe şi să funcţioneze pe lângă fiecare biserică ortodoxă.[/b]”.
silvia
octombrie 6, 2011 @ 7:13 am
Mai e un aspect al problemei, mai neplacut, la care unii din noi prefera sa nu se gandeasca. Multi din cei pe care ii vedem ca intind mana in fata bisericii sunt exploatati, adesea de propriile familii. De aceea cred ca pe langa adaposturi si cantine pentru saraci, ar trebui lovit si in aceasta mafie a cersitului. Ce bani se fac din aceasta forma de sclavie, poate nici nu ne putem imagina… Pe saraci degeaba ii hranim si ii imbracam daca apoi se introc la exploatator. A doua zi vor fi din nou pe strada, cersind.