Decât să stau degeaba, mai bine muncesc degeaba (Voluntariatul)

8

Cineva a amintit odată că părintele Dumitru Stăniloae ar fi spus această vorbă: „decât să stau degeaba, mai bine muncesc degeaba”. Pentru spiritul capitalist al lumii de azi care strigă în gura mare: „Time is money” e o mare ciudăţenie. Părintele Stăniloae a scris foarte mult la viaţa lui şi probabil era foarte conştient că din cărţi nu va scoate prea mulţi bani, sau chiar deloc, dar totuşi a considerat că e mult mai bine să aduci un folos comunităţii în care trăieşti chiar fără a fi plătit, decât să stai degeaba.

Acest articol este dedicat tuturor tinerilor studenţi, absolvenţi şi celor care-şi caută un loc de muncă. E criză economică, sunt mulţi şomeri, puţine locuri de muncă, iar concurenţa este foarte mare. Toată lumea are facultate, aproape toată lumea are master… dar totuşi angajatorul trebuie să facă diferenţierea cumva atunci când îşi alege viitorul angajat.

Ce legătura are asta cu voluntariatul? O să vedeţi imediat.

Când eram student la Facultatea de Ştiinţe Economice din Galaţi, în anul I, am intrat in AIESEC (Asociatia Internationala a Studentilor în Economie si Comerţ), cu gândul să fac ceva mai mult, să mă implic, să pun bazele unui viitor strălucit. Aveam multă energie şi-mi doream să fac multe lucruri. AIESEC era o organizaţie frumoasă, cu mulţi tineri, cu întâlniri frecvente, conferinţe, plecări prin ţară şi străinătate, parteneriate, programe pentru studenţi şi multe altele. N-am stat mult aici, dar prin AIESEC am reuşit să obţin primul meu job, la BRD, la biroul de informaţii. La BRD am stat 4 luni.

Datorita acestei mici experienţe de 4 luni, m-a ajutat Domnul să mă angajez la o banca mare din Bucureşti, care la trei luni după angajare mi-a oferit un credit cu condiţii preferenţiale, prin care am reuşit să ne luam casă eu şi soţia mea. Dacă nu era acest job nu aş fi putut probabil nici face facultatea de teologie, la care venisem cu mult drag. Aveam nevoie de acest job ca să mă întreţin, să-mi plătesc chiria, taxa la facultate, cărţile, etc. Dacă nu era AIESEC-ul, eu şi familia mea nu am fi avut un apartament astăzi, ci am fi stat cu chirie. Puţinul meu timp investit ca voluntar în această organizaţie mi-a adus un avantaj foarte mare pe termen lung.

După ce am răcit relaţiile cu AIESEC-ul, am ajuns să merg la conferinţe organizate de ASCOR (Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România) şi cineva mi-a propus să fiu membru, să vin pe la ei şi să văd ce activităţi au. La puţin timp dupa asta am devenit membru şi eram mulţumit de ce se întâmpla pe acolo. Munca mea era ca în fiecare duminică să iau câte un grup de copiii de la orfelinat şi să-i duc la biserică. În timpul săptămânii făceam afişe în Corel Draw pentru conferinţe sau mă ocupam de diferite probleme tehnice cu calculatoarele din sediu.

După doi ani am plecat împreună cu un grup de la ASCOR, în Austia şi Germania pentru zece zile la un schimb de experienţă cu studenţii catolici şi protestanţi. Această plecare m-a ajutat foarte mult să înţeleg relaţiile dintre bisericile creştine, şi pe oamenii care s-au născut protestanţi sau catolici şi care trăiesc cu bucurie în credinţa lor.

Timpul pe care l-am oferit voluntar pentru activităţile de la ASCOR mi-a adus multe bucurii: un prieten bun, o apropiere de cei săraci şi orfani, şi în primul rând un apetit deschis către cele dumnezeieşti, o dorinţă foarte puternică de a sluji lui Dumnezeu.

ASCOR-ul şi AIESEC-ul mi-au conturat în mare parte viaţa mea profesională de astăzi. Dacă nu mi-aş fi oferit timpul meu acestor asociaţii lucrurile ar fi stat cu totul altfel… Acum, când mă uit în urmă, îmi dau seama că nimic n-a fost întâmplător şi Dumnezeu le-a aşezat pe toate foarte bine pentru viitorul meu.

Concluzia e simplă: Implicaţi-vă! Intraţi în organizaţiile specifice facultăţii voastre, sau în alte organizaţii non-profit şi faceţi ceva frumos pentru comunitate. Veţi avea mult de câştigat.

Florin, prietenul nostru, când era student la politehnică în Bucureşti a intrat in EESTEC. Astăzi după 7-8 ani vorbim amândoi şi ne dăm seama cât de mult l-a ajutat, câte lucruri a învăţat, câţi oameni a cunoscut! Firmele la care ei mergeau şi cereau fonduri pentru activităţile EESTEC, astăzi i-au angajat pe mulţi dintre ei.

Voluntariatul în ONG-uri poate fi trecut pe curriculum vitae şi cu siguranţă va conta în ochii angajatorului. Va conta pentru că arată că ai vrut să faci ceva, că te-ai implicat, că n-ai stat în faţa blocului să mănânci seminţe, sau n-ai stat toată ziua cu prietenii prin baruri.

Ce poate face voluntariatul? SMURD-ul, care astăzi e nelipsit de la locul oricărui accident aproape în toată ţara, şi care a salvat mii de vieţi, funcţiona la început cu studenţi ai facultăţii de medicină care lucrau voluntar şi pe o singură maşină. Astăzi, noi românii nu mai putem conştientiza cum ar fi serviciul de ambulanţă fără SMURD.

În orice organizaţie la început munca e pe degeaba, dar pe termen lung avantajele profesionale şi personale sunt foarte mari.

Şi bisericile organizează fel de fel de activităţi în parohii, şi oricând e nevoie de cineva să se implice. Astfel puteţi să mergeţi în pelerinaje, să cântaţi în corul bisericii, să participaţi la Paraclisul Maicii Domnului, o slujbă dedicată tinerilor. Puteţi să vizitaţi pe cei săraci şi pe cei bătrâni, puteţi ajuta copiii orfani, puteţi da o mână de ajutor la construcţia sau renovarea bisericii, puteţi participa la discuţiile (catehezele) pe diferite teme organizate de preoţi, şi multe altele.

Trebuie doar să vreţi, că nevoie de ajutor este pretutindeni.

Decât să staţi degeaba, mai bine munciţi „degeaba”!

(Claudiu)

(Visited 29 times, 2 visits today)