Vouă ce cărţi v-au plăcut ?
Acum câteva luni eram la metrou şi din curiozitate mi-am cumpărat o carte: Mara de Ioan Slavici. Am luat-o şi stând în picioare în tren, am început s-o citesc. Aveam un sentiment foarte frumos, fiecare rând citit îmi dădea o bucurie şi linişte aparte. Acţiunea cărţii se petrecea într-un sat românesc de acum 100 de ani şi era vorba de Mara, o văduvă, şi de cei doi copii ai ei: un băiat şi o fată.
Subiectul m-a captivat, îmi plăcea foarte mult viaţa simplă şi tihnită pe care o aveau ţăranii noştri acum un secol. Cireaşa de pe tort a naraţiunii a fost povestea de dragoste între Persida, fata tânără şi voinică a Marei şi Naţl, băiatul măcelarului din sat. Vă zic sincer că n-am văzut o relaţie de dragoste aşa frumoasă de când sunt eu. Ce frumos se-ndrăgostesc! Ce sfios se poartă unul cu altul! Ce emoţie au când se-ntâlnesc! Ce mult s-au căutat prin sat, deşi nu vorbiseră niciodată. Ce zbucium în inima lor, mereu cu gândul unul la altul! Ce iubire curată şi plină de sfinţenie!
Această carte m-a învăţat mult din ce înseamnă relaţia dintre un băiat şi o fată, mi-a arătat ce e dragostea aceea inocentă. Mi-a plăcut foarte mult că atunci, nu se concepea o relaţie cu un băiat sau cu o fată fără să te gândeşti la căsătorie. Relaţiile dintre tineri erau profunde pentru că ştiau că o apropiere mai mare între ei era condiţionată de căsătorie, de recunoaşterea ei de Dumnezeu şi de întreaga comunitate.
„Mara” mi-a plăcut pentru că am văzut şi cât de credincioşi erau oamenii înainte, ce importantă era biserica şi preotul pentru întreaga comunitate, şi cât de sfântă era ziua de duminică sau ziua de sărbătoare. Când bătea clopotul la Biserică toată lumea lua mână de pe sapă şi o lăsa jos.
Câte lucruri frumoase avem de învăţat din cărţi.
De atunci am mai citit „Decameronul” – scris pe vremea ciumei din 1343 din Florenţa, o carte din care am văzut cum se poate nărui o lume în câteva zile din cauza unei boli. Ce mi-a plăcut la această carte au fost şi informaţiile despre viaţa bisericească din vremea aceea, care mi s-au părut foarte interesante şi foarte asemănătoare cu viaţa bisericească a Ortodoxiei.
Poeziile lui Eminescu îmi plac foarte mult, sunt extraordinare, te introduc într-un mediu de basm, îţi expun lumea ca un paradis, fără urmă de răutate şi păcat.
Vouă ce cărţi v-au plăcut ? Pe voi ce v-a fascinat? Ce cărţi v-au impresionat?
(Claudiu)
D
septembrie 18, 2009 @ 1:26 pm
Bre, da’ „Mara” n-ai citit-o in scoala ? Parca ai ceva ani. 🙂
carla
septembrie 18, 2009 @ 1:27 pm
Ben Hur, Qvo Vadis, Cetatea blestemata
Mataniile, Invitatie la vals
admin
septembrie 18, 2009 @ 1:40 pm
Salut D:
In scola mi se bagau pe gat, trebuie sa le citesc din obligatie, acum le citesc cu drag, din proprie initiativa.
admin
septembrie 18, 2009 @ 1:40 pm
V-ar ruga sa spuneti si doua trei cuvinte pentru care v-a placut cartea.
Dan
septembrie 18, 2009 @ 1:57 pm
Nu sunt un mare cititor de carti dar mi-a placut in mod deosebit Qvo Vadis pentru frumusetea povestii de dragoste, sacrificiul primilor crestini si firul povestii intesat cu multe aventuri si rasturnari de situatie. Sfat celor care vor sa citeasca cartea: primele 30-40 de pagini sunt plictisitoare pentru ca abunda de termeni latinesti, dar care sunt necesari pentru intelegearea ulterioara a romanului. Si nu in ultimul rand…nu il osanditi cu judecata pe Nero (asa cum am facut eu)…Si-a luat saracul plata lui.
Mi-a placut si Robinson Crusoe cand eram de-o schioapa. Fiecare lucru si detaliu din carte mi le-am imaginat cu multa atentie. Nu cred ca mai sunt in stare sa fac asta acum.
Mi-a mai placut un roman cu viata intr-o inchisoare din japonia (parca) in timpul celui de-al doilea razboi mondial (parca). Imi pare rau ca nu mai tin nici numele cartii dar tin minte peripetiile de-acolo si lupta pentru supravietuire.
D
septembrie 18, 2009 @ 2:31 pm
Staretul Tadei – Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata (citirea ei poate ca ar reduce numarul de dispute de pe site)
Staretii despre vremurile din urma (o avanpremiera a vremurilor pe care este foarte probabil sa le prindem si noi; si ce spun parintii purtatori de Dumnezeu ca ar trebui sa facem)
livia
septembrie 18, 2009 @ 4:14 pm
Scrisoare de Dragoste, Mircea Eliade. superba carte, citita prin liceu.
Ana
septembrie 18, 2009 @ 5:05 pm
Subscriu la ce a spus D:
Staretii „Despre vremurile din urma”
si in aceeasi serie „Razboiul impotriva populatiei”. Lucruri infricosatoare despre aniconceptionale, virusi, sida etc. Daca nu citim, nu stim ceea ce deja s-a inceput!
M-au marcat cartile despre chinurile din inchisorile comuniste. De altfel sunt cartile care mi-au aratat istoria adevarata a tarii mele si frumusetea Ortodoxiei:
* Intoarcere la Hristos / Ioan Ianolide
* Marturisiri din mlastina disperarii/ Dumitru Bordeianu
* Imn pentru crucea purtata /Virgil Maxim
* Sfantul inchisorilor
* Tot ce s-a scris despre parintele Calciu.Brav luptator ptr ortodoxie si neam
* Toate cartile parintelui Bejan. MINUNATE!
________
* Cartile parintelui Cleopa. Nici nu am cuvinte.
* Toate cartile care sunt semnate de P Savatie Bastovoi.
Saurian
septembrie 18, 2009 @ 6:10 pm
Oameni buni, sincer nu cred că acest articol se referă la cărţi ortodoxe de învăţături sau istorice ci mai degrabă la romane sau ceva de genul ăsta. Mă mir cum de n-a scris nimeni Sf. Scriptură.
Mie îmi place „Quo vadis” şi „Un înger rănit”. Mai era cartea la nu ştiu ce autor român ( nu-i scriu numele că probabil îl voi poci ) cu numele „Lucrarea”. Cartea a fost OK în afară de ultimul capitol care după părerea mea a stricat tot.
În „Quo vadis” s-a spus despre ea; „Un înger rănit” e o carte ce te învaţă să nu renunţi niciodată iar „Lucrarea” e despre o demonizată. Oricum din ce am citit eu, literatura ortodoxă încă scârţie….
milucrocodilu
septembrie 18, 2009 @ 7:05 pm
cititi „fugarul” de richard bachman(
un pseudonim al lui stephen king)si veti vedea cum s-a nascut ideea atentatelor de la 11 septembrie precum si ceea ce ne asteapta pe masura ce tehnologia ne invadeaza viata!
Georgiana
septembrie 18, 2009 @ 7:43 pm
Mara tre` sa citesc eu in semestrul asta:-))
akm k am citit acest articol abia astept park s`o citesc:-)
mie mi`au placut: Romanul adolescentului miop (Mircea Eliade),Baltagul [e cam de varsta mea stiu] Taina iubirii de Danion Vasile…etc
Georgiana
septembrie 18, 2009 @ 7:43 pm
semestrul sau anul acesta..*
D
septembrie 18, 2009 @ 7:47 pm
Cred ca s-a vrut a fi o gluma. Sfanta Scriptura nu e o carte (decat ca si format fizic).
Si de ce n-ar fi vorba de carti duhovnicesti ? Poate mai aflam cate ceva unul de la altul. Asa, ce facem, ne recomandam romane ? Pai ajungem la aceiasi discutie ca in cazul articolului despre filme. N-o fi chiar acelasi lucru, dar nici foarte departe …
paula
septembrie 18, 2009 @ 7:48 pm
Cate certuri si contradictii pe site-ul asta..ma asteptam la cu totul altceva 🙁
D
septembrie 18, 2009 @ 7:48 pm
@Georgiana – pai roaga-l pe fratele admin. sa-ti faca un conspect ! Prietenul la nevoie se cunoaste, nu ? 😉
D
septembrie 18, 2009 @ 7:49 pm
@paula – n-ai nimerit articolul. Pe subiectul asta nu ne-am certat (inca)
paula
septembrie 18, 2009 @ 7:52 pm
pai putin a inceput si aici ..si prefer sa nu mai citesc comentariile, doar articolele.. 🙂
Iuliana
septembrie 18, 2009 @ 7:54 pm
Adevărat că Slavici este un foarte fin psiholog şi reprezintă iubirea în multe dintre aspectele ei care scapă majorităţii, dar intenţia lui a fost mai curând să exhibe efectele distructive ale sentimentelor pătimaşe care tulbură sufletele, alungă inocenţa şi afectează tocmai iubirea curată. Nu v-a îngrozit modul cum a decurs, până la anihilarea dragoste, relaţia dintre Persida şi Naţl. E un roman care te face să te gândeşti adânc înainte de a te decide să urmezi impulsurile iraţionale ale inimii. Slavici era creştin şi moralist.
Iuliana
septembrie 18, 2009 @ 8:05 pm
Eu v-aş propune să discutaţi în ce măsură literatura ajută sau împiedică viaţa duhovnicească. Scrieţi cu onestitate ce stări şi ce gânduri nu tocmai plăcute lui Dumnezeu deşteaptă în noi unele cărţi, cu cât sunt mai bine scrise. Personal, m-am confruntat cu pericolul sentimentalismului molipsitor, cu infestarea minţii prin imagini sau fraze din cărţile de literatură citite, cu jena şi penibilul de a citi şi discuta despre unele dintre ele în clasă, în calitatea mea de profesor de limba română. Am iubit literatura foarte pasionat, până ce, venind la Hristos, mi-am dat seama de contradicţia uneori ireconciliabilă între credinţă şi arta profană. Mă iertaţi, dar am propus tema de discuţie pentru că o consider importantă. Mă interesează mult opiniile dumneavoastră.
D
septembrie 18, 2009 @ 8:37 pm
„mi-am dat seama de contradicţia uneori ireconciliabilă între credinţă şi arta profană.” – Explicaia ? A spus Hristos: „Eu nu sunt din lumea aceasta”.
Adriana
septembrie 18, 2009 @ 9:28 pm
„Crima si pedeapsa” de Dostoievski.
m-a surprins in mod placut profunzimea pe care o are autorul in intelegerea sufletului si psihicului uman…
Eugen
septembrie 18, 2009 @ 10:35 pm
Despre credință și îndoială – Mitropolitul Antonie al Surojului (Antonie Bloom)
Adriana
septembrie 18, 2009 @ 10:38 pm
Eugen,
Exista si in format electronic sa poata fi descarcata de pe net?
Eugen
septembrie 18, 2009 @ 10:56 pm
Nu cred. Puteti s-o cumparati de-aici – http://www.librariasophia.ro/cartea-carte/2459-despre-credinta-si-indoiala-antonie-de-suroj-mitrop..html
sau de-aici – pentru diaspora : http://www.cartiortodoxe.ro/DIASPORA/carte-ortodoxa/2459-despre-credinta-si-indoiala-antonie-bloom,-mitrop..html
Tavi
septembrie 18, 2009 @ 11:24 pm
In adolescenta:
„Cei trei muschetari”-am citit cartea aia dintr-o rasuflare, mergeam si la masa cu ea
a urmat bine-nteles „Dupa 20 de ani” unde am inceput sa plang cand prietenii aproape ca s-au luat la bataie.
Cam tot ce a scris Mark Twain am citit cu sufletul la gura.
apoi…mai tarziu, am dat in biblioteca peste… „pe culmile disperarii”. O carte fascinanta pentru mine la vremea respectiva in lipsa mea de credinta. Si am mai continuat cu ceva Cioran.
O carte care m-a emotionat mult a fost „Ce mult te-am iubit” de Zaharia Stancu – despre mama 🙂 la tara. Atunci si-a dat seama abia, cat de mult a iubit-o… atunci cand n-a mai avut-o langa.
„Cismigiu &Co” de Grigore Bajenaru – amintirile din liceu ale autorului,am ras cu lacrimi,
„Jean Cristophe” de Romain Rolland – despre un geniu sarac care are la un moment dat un moment de iluminare, pasajul acela s-a lipit de mine intr-un moment mai greu al vietii si probabil m-a ajutat sa fiu mai receptiva fata de religie mai tarziu,
seria povestilor nemuritoare :-),
„Alchimistul” (recunosc :D),
„Panza de paianjen” – Cella Serghi – despre o fata fff frumoasa si fff saraca si familia ei
apoi:
Imitatio Christi
„Dovezi ale existentei lui Dumnezeu” – Richard Wurmbrand
„Pelerinul rus” – n-are nevoie de cuvinte
TOT ce e scris de si despre Pr. Paisie Aghioritul si am citit si eu
Jurnalul convertirii – Danion Vasile
si mai sunt si altele dar cele mentionate mi-au cel mai si cel mai mult.
Ana
septembrie 19, 2009 @ 8:43 am
Saurian a scris „Oameni buni, sincer nu cred că acest articol se referă la cărţi ortodoxe de învăţături sau istorice ci mai degrabă la romane sau ceva de genul ăsta. Mă mir cum de n-a scris nimeni Sf. Scriptură.”
Raspunsul tau era imediat dupa ce eu scrisem lista cu cartile ortodoxe. Draga Saurian EU NU-MI MAI PERMIT sa citesc altceva decat carti ortodoxe. Am petrecut ani din viata in care am citit continuu tot felul de carti, oriunde eram. Am trait in comunism si abia acum prin cartile ortodoxe inteleg ce putere are pamantul nostru romanesc, ce oameni demni, ce femei puternice sunt romancele, ce barbati strasnici. Daca mergi pe strada, poate nu ai sa vezi asta, insa ortodoxia ne arata adevarul genei noastre, adevarul despre tine. Adevar pe care nu ai sa-l descoperi in nici o alta carte sau roman!
Poti sa-ti imaginezi cum era in vremea comunistilor cand nu se gasea NICI MACAR O SINGURA CARTE DE RUGACIUNI? Sunt parinti ortodocsi care au facut inchisoare doar ptr ca au multiplicat carti de rugaciuni. De altfel inchisorile comuniste au fost pline cu cei care credeau in Hristos. Ptr credinta lor au fost inchisi. Daca nu citim, de unde sa stim astea? O sa-i credem pe cei din jur care ne imprastie mintea prin media. Cred ca mai ales in vremurile astea cand suntem loviti din toate partile cu atata senzualitate, dragoste etc, toate false, ar trebui sa avem grija de lectura ptr suflet.
Parintele Cleopa care avea o memorie extraordinara de tinea minte si randul si pagina sau care spunea ca o carte se impregneaza in el ca o stampila si o tine minte si dupa 50 ani, a spus ca a citit „PAZA CELOR 5 SIMTURI” de 5 ori!!
El care avea asa o memorie, a citit o carte de 5 ori. M-a pus pe ganduri lucrarea asta si cu adevarat e foarte puternica. In carte sunt sfaturi sensibile despre cele 5 simturi ale noastre prin care ne intra patimile.
*
Nu suntem feriti nici o clipa de ispite, de incercari. Stim sa ne aparam? Pentru cei care abia urca pe drumul credintei e bine sa inceapa cu Quo Vadis. Nu sunt impotriva romanelor etc, insa e multa imprastiere si CINE te scoate pe tine din acele imprastieri cand esti la rugaciune?
Eminescu, Iorga si ei vin cu mesaj ortodox. Vii recomand:-)
Doamne ajuta
Ana
septembrie 19, 2009 @ 8:46 am
*Rugaciuni pentru tineri / monahul Neofit
minunata carte. Sfaturi puternice
Tiberiu
septembrie 19, 2009 @ 8:57 am
Foarte frumoasa e Mara.Eu am citit-o cu mult drag acum ce sa mai propun?Cartile mele preferate sunt „Ion”,de Liviu Rebreanu,”Enigma Otiliei” de George Calinescu si v-as recomanda „Accidentul” de Mihail Sebastian.Nu sunt carti intocmai religioase,de fapt nu prea au tangenta dar sunt frumoase.
„Ne vorbeste Parintele Cleopa” astea da carti!!!
Dan
septembrie 19, 2009 @ 11:23 am
Pe mine m-a impresionat Fefeleaga prin tristetea povestii. Viata de chin. Cred ca acolo se potriveste cel mai bine vorba ca la omul sarac nici boii nu trag.
Saurian
septembrie 19, 2009 @ 1:44 pm
@Ana: „nu spun că nu ar fi bune cărţile ortodoxe ci doar că subiectul articolului ar fi altul
D
septembrie 19, 2009 @ 5:07 pm
Nu stiu de unde tragi concluzia ca subiectul ar fi altul …
Saurian
septembrie 19, 2009 @ 5:16 pm
@D: uită-te ce cărţi a povestit creatorul articolului: Mara şi Decameronul sau poeziile lui Eminescu. Nicăieri nu am văzut vreo carte de învăţături teologice numită. În fine, scrie fiecare ce vrea…
D
septembrie 19, 2009 @ 5:21 pm
Am vazut; dar nici din titlu, nici din intrebarile din final nu rezulta ca ar fi vorba de carti laice. Faptul ca a vorbit de Mara si de celelalte nu inseamna ca le-a exclus pe cele duovnicesti.
Si pana la urma suntem pe un site ortodox, nu? Or fi si site-uri despre beletristica.
Ana
septembrie 19, 2009 @ 5:33 pm
Saurian, subiectul articolului este legat de carti. Eu nu am vorbit de muzica:-)Inteleg insa foarte bine ceea ce spui tu.
Fiecare dintre noi avem anumite conceptii despre viata si in functie de asta ne alegem si ce filme vizionam, ce muzica ascultam, ce carti citim, cu cine ne intalnim etc. Tu de exemplu in functie de ce iti alegi cartile?
admin
septembrie 19, 2009 @ 6:20 pm
In mod intentionat nu s-a facut referire la carti cu invataturi ale Sfintilor Parinti. Era de la sine inteles ca lectura duhovniceasca este (sau ar trebui sa fie) baza fiecarui credincios.
Cu toate acestea, am urmarit sa vedem daca si din altfel de carti putem invata lucruri bune spre urcusul duhovnicesc, sa vedem daca putem sa culegem ceva folositor din ele si care sa ne imbogateasca spiritual, chiar si numai cu un pic. Nu are rost sa facem comparatie intre cartile de literatura profana si cele duhovnicesti, pentru ca e ca si cum ne-am intreba ce tine mai mult de foame: zeama de ciorba cu laptele?
Oricum si exemplele de carti duhovnicesti au fost bine-venite.
Asteptam in continuare sa (re)descoperim impreuna ce putem lua bun din astfel de lecturi.
Saurian
septembrie 19, 2009 @ 6:35 pm
O altă carte pe care o iubesc mult de tot ( deşi e cam de copii ) este Romain Kalbris. E povestea unui copil de marinar. Tatăl moare încercând să salveze pe cineva când era o furtună foarte grea. Rămâne cu mama sa dar sunt foarte săraci. Mama îl trimite la o rudă în alt oraş care îl chinuie în ultimul hal iar atunci copilul se hotărăşte să fugă şi să se îmbogăţească pentru a-şi ajuta mama. E o poveste frumoasă despre prietenie dar e cam pentru copii cartea.
ana-maria
septembrie 20, 2009 @ 10:08 pm
Sunt de parere ca timpul pe care Dumnezeu mi l-a dat la dispozitie e foarte scurt ca sa mai citim si carti laice, noi cei care am terminat cu facultatea sau liceul.Nu demult fiind la o manastire un mare duhovnic spunea:” ACUM NU MAI E TIMP DE CITIT CARTI BUNE CI NUMAI FOARTE BUNE .Si care sunt cartile foarte bune:SFANTA SCRIPTURA ,PROLOAGELE [unde aflam cum s-au sfintit mirenii,cum s-au cait pentru pacatele sau caderile lor atat laicii cat si calugarii],NE VORBESTE PARINTELE CLEOPA 1-16,VIETILE SFINTILOR, PARINTELE PAISIE AGHIORITUL,PARINTELE PORFIRIE,CARTILE PARINTELUI ARSENIE BOCA”.As mai adauga aici si PARINTELE ARSENIE DIN RUSIA SAU ACUZATUL ZEK si cartile enumerate de ana mai sus,dar nu vreau sa fiu plictisitoare ca sa mai le repet.DOAMNE AJUTA !
D
septembrie 20, 2009 @ 10:18 pm
Ai pus punctul pe i.
Nu mai e timp. Chiar, voi nu simtiti cum timpul se comprima ? Curge mai repede ca altadata. Si nu pare a fi ceva subiectiv.
Adrian
septembrie 21, 2009 @ 2:06 pm
Va sugerez si eu cateva titluri,pe care le puteti gasi si pe Internet:
Douglas Lloyd-Camasa lui Hristos
Kahlil Gibran-Iisus,fiul Omului
Kahlil Gibran-Profetul
Richard Bach-Pescarusul Livingstone
…lectura placuta !
Adrian
D
septembrie 21, 2009 @ 6:21 pm
Multumim, dar daca tot ar fi vorba de a citi despre Hristos, nu avem atatea carti ortodoxe ? Le-am terminat oare pe ale nostre ?
Saurian
septembrie 21, 2009 @ 6:36 pm
Spune-mi te rog ce cărţi de literatură ortodoxă ştii? Că eu în afară de „Casiana”, „Lucrarea” şi „Un înger rănit” nu prea ştiu altele…
D
septembrie 21, 2009 @ 7:48 pm
Am spus carti ortodoxe, nu de literatura ortodoxa.
Si pana la urma, daca vrei sa citesti in legatura cu Hristos, nu vad de ce sa citesti literatura, si nu ceva duhovnicesc. Care sa te foloseasca, nu doar sa te incante literar.
cabira
septembrie 21, 2009 @ 10:53 pm
1.Stefanos Anagnostopoulos – Rugaciunea in lume
2.Evagrie Ponticul – In lupta cu gandurile – despre cele opt ganduri ale rautatii si replici impotriva lor.
Aici sunt prezentate cele opt ganduri demonice care l chinuie pe om, cat si remediile lor ascetice.
La acestea se adauga un manual-arsenal practic de combatere a sugestiilor gandurilor demonice sub forma a 498 de citate biblice prin care mintea poate replica diverselor ispite dupa modelul Mantuitorului in desertul Karantaniei.
O recomand ca aprofundare, dupa „Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata”, a Staretului Tadei.
3.Cuviosul Siluan Athonitul – Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei.
Sfantul invata inaltarea la cer prin pogorarea la iad. Nu orice iad, ci iadul smereniei si iubirii lui Hristos, singurul in stare sa copleseasca iadul deznadejdii – experienta cotidiana a epocii noastre.
Am vazut ca a aparut intr un format nou, de curand.
4.Pr. Selafiil de la Noul Neamt – Dragostea care nu cade niciodata – o culegere a cuvintelor de invatatura ale Parintelui.
Daca o veti citi, veti avea prilejul sa va impartasiti de belsugul dragostei care izvoraste din cel care a fost si ramane Pr. Selafiil.
5. Fericiti cei prigoniti – martiri ai temnitelor romanesti – un album de exceptie, o culegere a celor mai cutremuratoare experiente ale celor care si au marturisit credinta in inchisorile comuniste, unii dintre ei chiar cu pretul vietii.
Sunt amintiti Pr. Justin Parvu, Pr. Atanasie. Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Gheorghe Calciu, Parintele Adrian Fageteanu, Valeriu Gafencu, si multi altii.
Citirea unei singure pagini din acest album nu te mai lasa sa te simti nedreptatit, greu incercat sau in mari suferinte – pentru ca martirii acestui neam nu le au trait o zi, o luna, un an – ci ani la randul, – 10, 15, 17, ca marturisitori ai credintei ortodoxe, constituind repere de demnitate crestina si nationala.
O carte pentru tineri…cei de azi si de maine (pentru cei care inca mai cauta repere autentice).
6. Pr. Gheorghe Calciu – Suferinta ca binecuvantare.
Suferinta nu mai produce ura, ci devine o binecuvântare, un loc al întâlnirii omului cu Dumnezeu. Nu trebuie sa L rugam pe Dumnezeu sa ne îndeparteze suferinta, ci trebuie sa L rugam sa patrunda în suferinta noastra şi sa o umple de Sine Insuşi, sa o îndumnezeiasca – este îndemnul parintelui.
mihai
ianuarie 12, 2011 @ 5:38 pm
Doamne ajuta!
Nu sunt un mare cititor de carti, insa din putinele carti pe care le-am citit v-as recomanda cartile parintelui Cleopa, cartile despre SF Nectarie, despre SF Serafim de Sarov si multe, multe altele. Mergeti la magazinele cu obiecte si carti bisericesti si acolo o sa gasiti o sumedenie de carti!
Lili
martie 11, 2011 @ 5:08 pm
Buna! Mie imi place mult sa citesc.Pacat ca acum oamenii,tinerii in special nu mai pun accent pe citit.M-au impresionat multe carti.Imi plac cartile realiste,care au cat mai mult sambure de adevar in ele,imi plac cartile cu personaje realiste,cu personaje care intruchipeaza tipuri umane ce se pot gasi si-n realitate.
Din literatura universala mi-a placut:
-La rascruce de vanturi-Emily Bronte-nu are tangenta cu religia dar este superba povestea de dragoste,ne arata ca indiferent cat de mult gresim in viata,dragostea ramane(cazul lui Catherine) si mai arata ca un suflet oricat de crud ar parea poate sa iubeasca asa cum putini pot !(cazul lui Heathcliff).
-Jane Eyre-Charlotte Bronte-este impresionanta povestea,mi-au placut mult ambele personaje si Jane,desi era o fata saraca,nu avea pe nimeni avea o credinta si o tarie sufleteasca imensa !Iar Rochester este tipul de om care a suferit mult,care a gresit iar la final isi rascumpara greselile iar Dumnezeu ii da ceea ce a cautat mereu,dar a cautat gresit: iubirea adevarata.
Mandrie si prejudecata-Jane Austen
Ratiune si simtire-Jane Austen
(recunoc,poate sunt putin cam feminista.:-)) )
Mizerabilii-Victor Hugo
Eugenie Grandet-Honore de Balzac
Memoriile unei gheise-Arthur Golden-este foarte frumos descrisa viata din acea perioada si cultura oamenilor din Japonia,dar si povestea este frumoasa si interesanta.
Cathy Kelly-Secrete din trecut-arata viata a trei femei care au gresit mult in trecut iar acum trebuie sa invete ca orice greseala are un pret,dar sa invete si ca nimic nu este mai puternic pe aceasta lume ca dragostea si iertarea.
Urmeaza sa citesc Dostoievski-Crima si Pedeapsa,Quo Vadis-Senkiewici(sper ca am scris bine numele autorului).
Iar din literatura romana mi-a placut:
Liceenii-George Sovu
Declaratie de dragoste-George Sovu
Extemporal la dirigentie-George Sovu
Invitatie la vals-Mihail Drumes,mi-a placut,mai putin finalul,nu am sa inteleg niciodata de ce unii oameni aleg aceasta "cale".
Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi-Camil Petrescu
Cismigiu&Comp-Grigore Bajenaru
As vrea sa citesc "Camasa lui Hristos" de Lloyd C.Douglas,am auzit ca este foarte frumoasa.:-)
Ionela
martie 24, 2011 @ 10:03 pm
Credeam ca cineva modereaza aceste comentarii!!!!
Stergeti aceste citate cat mai urgent, pana nu mai smintiti si alti frati! Vai vai, ce faceti fratilor!!?
Lili
aprilie 10, 2011 @ 8:44 pm
Ionela iarta-ma ca intervin; chiar nu stiu cum ar putea sa fie cineva "smintit" de o carte precum "Mizerabilii" sau romanele lui Jane Austen.Parerea mea e ca din acele romane chiar avem multe lucruri de invatat,cel mai important lucru: felul in care se purtau in acea perioada fetele cu deminitate, felul in care luptau pentru persoanele pe care le iubeau,etc…multe chestii care acum lipsesc in societatea noastra si in lume in general.;-)Daca romanele scrise in acea perioada "smintesc" lumea,atunci ce mai putem spune de cartile care apar in ziua de astazi cu autori contemporani?
Daniela
aprilie 10, 2011 @ 10:40 pm
Despre La rascruce de vanturi nu stiu ce sa zic… e o capodopera a literaturii asta da…insa Heathcliff nu poate fi luat drept reper al iubirii, chiar e crud nu doar pare, iar iubirea lui e egoista si distrugatoare.
soso :p
aprilie 11, 2011 @ 9:09 am
Invitatii la libertate, Rugaciuni pt tineri, manifest la pastrarea curatiei toate scrise de monah Paulin
Lili
aprilie 11, 2011 @ 11:09 am
E adevarat ca Heatchliff este crud,doar oare din ce provine cruzimea lui?Oare nu din suferinta mult prea mare pe care i-au provocat-o altii?Si ultima "lovitura" fiind data de exact fiinta pe care o iubea cel mai mult in lume,fiinta care era Universul sau,lui nu-i pasa de bani,de parerea celorlalti lui ii pasa doar ca are pe Catherine si asta era suficient pentru el.Cand si Catherine l-a tradat(de fapt,ea s-a tradat pe sine insasi) a simtit ca totul s-a prabusit.Bineinteles, nu spun ca este un model,a procedat gresit in multe situatii,dar totusi si personajul care sufera cel mai mult este tot el.Cartea este superba daca iti dai seama de puterea iubirii,la cat poate suferi un om din cauza iubirii…oricum,nu am spus si nu-l consider pe Heathcliff un personaj model,pt ca nu este avand in vedere faptele sale dar in momentul in care vezi cata putere de iubire a avut,asta este deja altceva.
Cricri
aprilie 11, 2011 @ 4:30 pm
pt Lili
pb cu Jane Austen e ca a descris iubirea dintre barbat si femeie asa cum si-a imaginat-o ea, nu cum a trait-o. Si nu e de prea mare ajutor in viata reala sa ai mintea plina de domnul Darcy, si sa ii compari eventual si pe baietii pe care ii intalnesti cu el, cel care nu a existat vreodata. Jane Austen nu s-a casatorit si a fost spre sfarsitul vietii destul de artagoasa si nici pe departe atat de senina si optimista ca Elizabeth Bennet. Cartile ei sunt amuzante, atata vreme cat nu le iei in serios si nu te astepti sa ai o relatie aidoma cu cele infatisate in ele. Ce tin minte ca m-a frapat la un moment dat a fost comentariul unui personaj: pt ce traieste omul daca nu sa faca haz pe seama vecinilor? Se face o multime de haz pe seama lor, prezentandu-se aceasta ca pe o critica la adresa societatii, insa este si ceva malitiozitate aici, nu? Cat despre trairea pentru Hristos, aceasta era departe de mintea lui Jane Austen, Dumnezeu sa o odihneasca.
Ceva bun putem scoate din orice carte, pb e cat timp avem la dispozitie si cat discernamant ca sa nu fim afectati de ‘moluz’. Fiecare varsta cu cartile ei, stiu, si eu am citit toate titlurile citate de tine. Daca tot esti in perioada romantica, as recomanda mai bine Elizabeth Gaskell, ‘Sotii si fiice’, ‘Nord si sud’, "Cranford" ; Viata lui Beatrix Potter (biografie); Edith Wharton, ‘Varsta inocentei’,’Casa milei’; Joseph Conrad ‘Lord Jim’. Acestea sunt mai realiste, desi tot destul de romantice.
Daca insa vrei sa iti folosesti timpul foarte intelept, este o lista data de Ana mai sus. Eu acum nu mai am rabdare sa citesc un roman pt ca am citit destule si mi-am dat seama ca nu prea m-au imbogatit. de asemeni imi par foarte nerealiste unele povesti. Insa am vazut ca si Steinhardt compara la un moment dat relatia dintre om si Dumnezeu cu scena refuzului cererii in casatorie dintre Liz si Mr Darcy. Spune Steinhardt ca atunci cand Liz l-a refuzat pe Darcy, a inteles si ca era singurul om care o putea face fericita; asa si noi cu Dumnezeu, atunci cand ne indepartam de El, ne dam seama ca nu putem trai fara El. Problema e ca nu suntem Steinhardt, sa vedem in toate aceste povesti romantice tot pe Dumnezeu lucrand.:-)Mai bine citesti mai intai pe Steinhardt si pe urma, daca mai ai timp, cartile romantice, ca sa le vezi in cheia buna.
Lili
aprilie 11, 2011 @ 5:16 pm
Cricri,
Nu stiu daca ai observat dar romanele lui Jane Austen au tema iubirii mereu in plan secund.Niciun roman de-al sau nu are tema iubirii principala.Ea a scris despre societatea engleza de la aceea vreme,a scris cu o ironie f. fina despre moravurile societatii din acea vreme.Iar referitor la iubire,este de apreciat faptul ca desi nu a fost maritata niciodata a stiut ca iubirea are puterea de a se ridica deasupra claselor sociale si pana la urma invinge ca nimic nu este mai puternic decat forta iubirii.Poate ca nu a existat cu adevarat povestea dintre Elizabeth si Darcy, dar stii bine ca orice carte este inspirata dupa ceva ce s-a petrecut in realitate.Poate nu exista un barbat fix numit Darcy si sa aibe caracterul ce l-a descris Jane Austen,dar, modul de a trai,valorile morale,pretul mare ce se punea pe vremea aceea pe educatie,comportamentul oamenilor din acea perioada au existat,toate acestea au existat(ca dor nu era nebuna autoarea sa inventeze ea totul?!) si eu asta admir in primul rand,toate aceste lucruri care existau pe-atunci si care contau enorm si care azi,in societatea noastra,sau mai bine zis in lume scad tot mai mult.
Recunosc ca Jane Austen este autoarea mea preferata,dar nu din cauza cartii "Mandrie si prejudecata" ci mai precis din cauza cartii "Ratiune si simtire",stai linistita asta nu inseamna ca am capul plin de personajele ei:-)) Ci doar faptul ca prefer cartile ei in locul cartilor,pardon,a maculaturilor ce se publica in ziua de astazi.
Si ca sa fiu sincera,decat sa pierd vremea prin cluburi mai bine stau in casa frumos si citesc o carte,macar ma binedispun,imi dezvolt cultura generala,compar modul de viata a oamenilor de-atunci si de-acum,chiar daca aceste lucruri nu or sa ma ajute in viata practica.
Repet,asta nu inseamna ca citesc doar cartile lui Jane Austen sau doar autorii englezi.Nu,citesc aproape orice gen de carte,de istorie,de teologie,etc,exceptie facand SF-urile,care nu-mi plac.
Lili
aprilie 11, 2011 @ 5:29 pm
P.S.: Inca ceva,Jane Austen desi n-a fost niciodata maritata,a fost indragostita de Tom Lefroy,dar casatoria n-a fost posibila din cauza faptului ca nici unul dintre ei nu avea avere si etc,se presupune ca din cauza acestei dezamagi ea ales sa nu se marite niciodata.Din aceasta reiese ca desi n-a fost maritata,a cunoscut dragostea,deci in romanele ei nu scrie despre subiecte care sa ii fie necunoscute.Iar din cate stiam eu,Jane Austen era credincioasa.(Poate ma insel..)Oricum,multumesc de sfaturi,am sa ma apuc de Steinhardt cat de curand.:-)
Guest
aprilie 11, 2011 @ 8:55 pm
Daniela
Tocmai asta vreau sa zic si eu Lili: Heathcliff o are DOAR pe Catherine asa cum ai spus si tu ea e " universul lui". De-asta si sfarseste tragic si loveste in toti in jurul lui pe parcurs pentru ca iubirea lui e pur egoista si de-asta spuneam ca nu e un model de urmat oricat de mult ne-ar impresiona forta cu care iubeste.
Lili
aprilie 12, 2011 @ 2:15 pm
Daniela,
Stiu f bine ca iubirea nu are de-a face cu egoismul,stiu f. bine ca Heatchliff s-a razbunat pe toti cei din jur,care in fond nu erau cu totii vinovati(de ex: fiica lui Cahterine-Cathy, Hareton..etc) acestia n-aveau nicio vina si el s-a razbunat,nu a facut tocmai fapte bune in viata sa,dar nici cei din jur n-au fost prea buni cu el,bine,stiu asta nu este motiv sa faci rau tu la randul tau la toti,doar ca unii oameni se schimba din cauza rautatii celorlalti.
(Stiu din proprie experienta cat de mult te pot schimba rautatea celor din jur,tradarea lor,falsitatea lor,pe mine m-au schimbat,dar nu m-au facut sa fac si eu rau la randul meu ci doar sa nu mai am incredere-n oameni.Si stiu ca nu e bine,dar asta se intampla atunci cand primesti prea multe lovituri tocmai din partea celor la care nu te asteptai,devii deja deja satul sa vezi cum te ranesc si atunci alegi sa zici : stop,pana aici.Si alegi calea cea mai sigura de a nu fi ranit,desi..nici asta nu e o cale,sunt constienta.)
Oricum,revenind asupra cartii,da,Catherine era fiinta cea mai importanta pt Heatchliff,era tot ce avea el nevoie,n-avea nevoie de bani,sau de un statut social,avea nevoie de ea si nu dragostea asta il distruge,pt ca mi se pare normal ca fiinta pe care o iubesti sa fie mai presus decat banii,statutul social si alte lucruri,ceea ce distruge este firea lui,este o vorba "ai dreptul sa fii suparat,dar asta nu-ti da dreptul sa fii rau" ei bine am putea spune ca Heatchliff nu tine cont de regula asta.In fine,n-am zis ca e un personaj model,nici macar nu pot sa spun ca-mi place,pot doar sa afirm faptul ca iubirea lui este f. puternica si ca daca personajul nu s-ar fi transformat intr-un tiran care nu dadea dreptul la fericire la ceilalti, atunci am fi putut spune ca modul total de-a iubi al sau ar fi ideal in lumea de astazi unde se pune atat de putin accentul pe puterea iubirii,pe cat de mult poate sa insemne persoana iubita pt cineva.Dar din pacate autoarea i-a dat mai multe defecte decat calitati.
George
aprilie 12, 2011 @ 6:40 pm
Spre Tabor – Pr. Ilarion Felea
Vietile Sfintilor
Idiotul – Dostoievski
Patericul egiptean
Morometii (in special vol. I) – Marin Preda
Minuni ale sfintilor ingeri
Cararea imparatiei – Pr. Arsenie Boca si multe altele…
Guest
aprilie 12, 2011 @ 9:16 pm
@ Lili
Întru totul de acord.
Ana
aprilie 12, 2011 @ 9:43 pm
George, frumoase si pretioase carti ai postat. Mi-au cazut ochii pe cartea parintelui (mucenic) Ilarion Felea.
Lili
aprilie 13, 2011 @ 1:39 pm
Multumesc Anonim,
Nu am citit niciuna din cartile ale caror titluri le-ai dat mai sus dar despre cartea "Idiotul" de Dostoievski am auzit de la multa lume ca este o carte superba.Probabil in vara ma voi apuca de ea.:-) si am citit cate ceva despre
Cararea imparatii-Pr. Arsenie Boca si aceasta vreau sa o citesc,le voi trece pe lista de "carti care urmeaza sa le citesc".Aveam o perioada in care ma lasam "vrajita" de titlurile dragute din librarii iar apoi ma lovea dezamagirea cand vedeam ca este genul de carte la care dupa 2 luni ii uiti personajele si actiunea asa ca in ultima vreme mi-am facut o lista de carti care mi le-au recomandat mai multe persoane care imi cunosc f bine stilul si care dupa ce am mai citit si eu despre ele mi s-au parut genul de carti care merita.Printre acestea se afla Dostoievski-Crima si pedeapsa,ele mai fascinante personaje din Biblie de R. P. Nettelhorst si acum am sa le adaug pe cele spuse de tine.:-)
Iar pentru Cricri,daca te duce gandul ca "pe lista mea se afla sigur vreo carte de-a lui Jane Austen",ai dreptate,nu m-am putut abtine ;-)),stiu ca indiferent cat m-as maturiza sau indiferent cate carti mi vor placea sau cate voi aprecia,cartile lui Jane Austen vor fi mereu niste carti speciale pt mine.:-)
Lili
aprilie 13, 2011 @ 1:40 pm
imi*
marcel
aprilie 13, 2011 @ 4:31 pm
oameni buni nu mai postati alte carti decat cele duhovnicesti credeti ca cel care a scris articolul a vrut sa vada asa ceva eu de exemplu intru si vad alte titluri decat cele trebuitoare sufletului. parerea mea sper sa nu va suparati
Lili
aprilie 13, 2011 @ 4:57 pm
Marcel,
Iarta-ma ca-mi permit sa intervin,este f. adevarat ceea ce spui tu,cartile duhovnicesti ajuta sufletul,sunt pentru suflet,dar nu poti desconsidera nici cartile din literatura romana sau universala,pentru ca majoritatea merita citite,nu spun ca toate cartile din lume-s bune.Nu.Dar omului de aceea i-a dat Dumnezeu ratiunea si puterea de a alege,ca sa aleaga ceea ce merita citit si ceea ce nu merita.Sunt anumite carti in care pur si simplu vezi geniul autorului,talentul sau dat de Dumnezeu,eu spun ca acei oameni si-au valorificat talentul primit,l-au dezvoltat in loc sa-l "arunce la gunoi".Plus ca literatura te ajuta sa-ti dezvolti limbajul,vocabularul,cultura generala,te face sa percepi altfel lumea,sa intelegi oamenii mai bine,sa cunosti tipurile umane mai bine.Am trait experienta asta,acum vreo 5 ani nici nu vroiam sa aud de carti,iar incetul cu incetul am inceput sa citesc 80% din placere,20% din obligatie (carti obligatorii pt scoala care mi se cereau) si am vazut cat mi-am dezvoltat vocabularul,imi gasesc mult mai usor cuvintele acum cand port o discutie sau cand trebuie sa fac un comentariu literar,etc.:-)(Pablo Neruda spunea: "Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi."-) Chiar ajuta,dar bineinteles la fel ca in orice domeniu trebuie sa stii ceea ce se merita a fi citit si a fi numita "carte" si ceea ce nu se merita.:-)Iar referitor la faptul ca ar trebui sa postam doar titluri de carti duhovnicesti,daca te uiti mai sus sunt asemenea titluri,nu cred ca se supara nimeni din cauza faptului ca mentionam si alte titluri avand in vedere ca in articol este vorba de cartea "Mara" de I.Slavici.Numai bine!:-)
Ana
aprilie 13, 2011 @ 6:15 pm
Marcel, bine ai atins subiectul.
Lili, dorinta ta de a citi, de a cunoaste este foarte frumoasa si-ti dau dreptate cand spui ca nu avem cum sa ne formam daca nu citim. [b]Din nefericire toata literatura care nu are legatura cu credinta ortodoxa, nu hraneste ci dincontra chiar ne dauneaza, si asta pentru ca noi ne impartasim din duhul celui care scrie.[/b]
Oare conteaza tabieturile si tot ce gandeste, traieste autorul in viata privata? Oare nu are nici un efect asupra scrierii, credinta sau necredinta lui in Hristos? Desigur ca are.
Lili
aprilie 13, 2011 @ 6:32 pm
Ana,
Bineinteles ca are un efect f mare asupra scrierii credinta sau necredinta in Dumnezeu,de aceea spuneam mai sus ca atunci cand alegem ce citim trebuie sa alegem f atent sa fim atenti atat la autor cat si la subiectul cartii,pt ca un autor care a fost ateu acest lucru se vede in lucrarile sale,etc.:-)Dar nu cred ca din autorii ce i-am enumerat eu mai sus au fost careva atei(Dostoievski,Jane Austen,Honore de Balzac sigur nu au fost).Stii ce am observat?Am observat ca cu cat autorul este mai nou cu atat subiectul cartii este mai..cum as putea sa ma exprim?Mai departat de realitate,de viata reala,iar personajele sunt atat de departe de un modelele bune.Oare de ce?Oare pana si autorii care sunt contemporani s-au lasat influentati de modul in care a decazut lumea si societatea in general?Trist atunci…
Lili
aprilie 13, 2011 @ 6:34 pm
P.S.: Poate ma crezi sau nu,dar iti zic sincer,inainte sa cumpar o carte,caut mereu despre autorul sau,pentru ca nu stiu..mereu am avut impresia ca un om care nu a fost bun in viata sa reala,degeaba a avut talent..pt ca mai important decat talentul,este caracterul unui om.:-)
Lili
aprilie 13, 2011 @ 6:37 pm
fara "un"-la primul comentariu,scuze pt greseala.
Ana
aprilie 13, 2011 @ 7:01 pm
[b]Da pentru Dostoievski.[/b]
Pe Balzac insa l-am citit si eu in tinerete si nu cred ca este un autor crestin. Despre Jane Austin nu stiu prea multe cu toate ca am citit 2 din cartile ei, insa am citit mai sus la [b]Cricri[/b] cate ceva despre viata ei si am dat o cautare pe net care-mi arata ca autoarea [b]una scrie si alta traieste:-). [/b]
Asta imi aminteste despre educatia copiilor data de cei care nu au copii.
Lili, sa dea Domnul ca literatura asta sa nu dauneze. Observ insa ca totusi tu te tii de partea duhovniceasca. Frumos
Lili
aprilie 13, 2011 @ 7:51 pm
Mersi Ana!:-)
Balzac…nu-l am la preferati,este prea.."-)ur" pentru mine:D,dar am citit o carte care desi este trista si tot asa scrisa intr-o maniera prea dura mi-a placut cat de cat si n-am putut sa nu observ talentul,"Eugenie Grandet".Parerea mea este ca el un pic prea accentueaza defectele oamenilor.Sau poate doar mi se pare.Am citit aceea carte din curiozitate pentru ca sunt la profil filologie bilingv franceza.:D
La romanele lui Jane Austen pur si simplu imi place modul in care descrie viata personajelor,faptul ca in acea perioada chiar se punea accentul pe educatie,buna purtare,etc.Asta ma atrage la romanele sale,bineinteles si actiunea.Poate ca ea n-a trait iubirea aia pe care o descrie in cartile sale,desi pe internet daca dai vei vedea ca zice ca a fost indragostita si aproape logodita cu cineva,dar ideea e ca pentru o persoana care nu prea a avut tangente cu dragostea descrie destul de frumos sentimentul.:-)In niciun caz Jane Austen nu a fost atee deoarece a fost fiica unui paroh.
Nu pot sa spun ca sunt vrajita de povestile de dragoste din cartile ei,daca citesti cu atentie observi ca acea "poveste de dragoste" de fapt nu prea exista,personajele nu traiesc cu adevarat acea dragoste,ci mai mult se descrie despre societate,etc.Dragostea la ea fiind mereu o tema secundara,poate tocmai din faptul ca nu stia chiar totul despre acest sentiment.
Nu stiu,poate gresesc eu,de multe ori mi s-a intamplat sa gresesc,dar sincer,cum am zis mai sus prefer sa-mi dau banii pe o carte,care poate are imperfectiuni la scriere,dar intr-un fel ma binedispune ma face putin sa reflectez decat sa dau banii in cluburi si pe tigari cum fac colegele mele(am 17 ani).Stiu ca pe masura ce inaintez in varsta va trebui sa citesc carti tot mai profunde,mai grele,in special pentru ca vreau sa dau la facultatea de Litere,m-am gandit ca macar acum sa citesc ceva mai sensibil putin,care sa ma si binedispuna printr-un final fericit.;-))Sunt cam visatoare la anii astia:-)) o sa-mi treaca,in catva timp,sunt sigura.Mi-am amintit acum ce mi-a zis mami cand m-am apucat de "Mandrie si prejudecata"(si ei i-a placut la vremea ei) a spus: "e frumoasa cartea,si iti va parea si mai frumoasa pentru ca inca esti la perioada in care crezi in Fat-Frumos":-)Va trece si aceasta perioada…
Daniela
aprilie 13, 2011 @ 8:02 pm
@Lili
Am uitat sa ma semnez mai sus Lili iti spuneam ca sunt de acord cu tine pentru ca raspunsul tau nu infirma parerea pe care mi-am exprimat-o mai sus.
Lili
aprilie 13, 2011 @ 8:11 pm
Daniela,
Cred ca avem aceeasi parere pana la urma:-))doar ca tu vezi dintr-un punct de vedere mai matur decat al meu.
Ana
aprilie 14, 2011 @ 6:59 am
Lili
Tu ai citit ceva despre inchisorile comuniste? Citeste-l pe Ioan Ianolide cu Intoarcere la Hristos. O carte plina de prietenii adevarate, de iubire pengtru aproape, de istorie adevarata romaneasca si de demnitate, multa demnitate.
[quote]inca esti la perioada in care crezi in Fat-Frumos":-)Va trece si aceasta perioada…[/quote] Frumos ti-a spus mama ta. Stiu la ce s-a referit. Totusi, noi fetele suntem toata viata cu gandul la Fat Frumos, care a venit de fapt in povestile noastre din credinta. [b]Este Hristos![/b] [b]Putem visa toata viata la El fara sa gresim.[/b]
Analizeaza toate povestile romanesti si ai sa vezi ca atunci cand romanul nu a putut vorbi liber despre credinta in Dumnezeu, a vorbit prin povesti, poezii, doine. E minunata limba noastra si toata traditia care are la baza credinta in Dumnezeu. Infiorator de frumoasa, la fel ca tineretea ta.
Doamne ajuta
George
aprilie 14, 2011 @ 9:17 am
re:
[quote name=”Ana”]
Lili, dorinta ta de a citi, de a cunoaste este foarte frumoasa si-ti dau dreptate cand spui ca nu avem cum sa ne formam daca nu citim. [b]Din nefericire toata literatura care nu are legatura cu credinta ortodoxa, nu hraneste ci dincontra chiar ne dauneaza, si asta pentru ca noi ne impartasim din duhul celui care scrie.[/b] [/quote]
Asa este, insa sunt situatii cand trebuie sa citim si altfel de carti. De exemplu, un profesor de limba romana trebuie sa citeasca si literatura romana sau universala si ce mai tine de ea, pentru a putea transmite informatiile cat mai corect.
George
aprilie 14, 2011 @ 9:27 am
Si chiar daca nu are neaparat legatura cu articolul, totusi am sa dau un citat care-mi place, deoarece apreciez modul in care gandeste.
„Dacă îţi acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă şi nepătimaşă, vei găsi destule argumente să te bucuri. Lucrurile (încă) funcţionează. Şarpanta lumii (încă) ţine. Mai există încă oameni întregi, tradiţii vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conţine încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Marele animal cosmic nu pare încă să ia în serios agitaţia noastră propagandistică, spaimele noastre apocaliptice. Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos.“ (Andrei PLEŞU)
Lili
aprilie 14, 2011 @ 10:33 am
Multumesc Ana,foarte frumos ai scris!:-)
Si imi place mult citatul dat de George.
Ana
aprilie 14, 2011 @ 10:49 am
lectura si rezistarea in fata ispitelor
Multumesc si eu Lili.
George
[quote]Asa este, insa sunt situatii cand trebuie sa citim si altfel de carti. De exemplu, un profesor de limba romana trebuie sa citeasca si literatura romana sau universala si ce mai tine de ea, pentru a putea transmite informatiile cat mai corect.[/quote]
Daca este profesor, sa citeasca:-). Desigur ca ptr studiul de scoala mai trebuie sa mai citim si altele. Eu insa ma refeream la lectura neobligatorie, mai precis la singura lectura necesara sufletului.
Sunt situatii in viata cand nu stim ce decizii sa luam, si daca pana atunci am citit deja din Vietile Sfintilor, din marturiile din inchisorile comuniste, din Psaltire si Noul Testament, vom primi un gand folositor, calauzitor.
Nici o carte moderna, romantica, inteligenta nu ne v-a ajuta sa rezistam ispitelor.
Lili
aprilie 14, 2011 @ 11:38 am
Asa cum am mai spus Ana,omul in general trebuie non-stop sa aleaga,asa cum alegem daca sa facem bine sau rau,daca sa mergem pe drumul bun sau nu,asa alegem si ce carti sa citim,ce muzica sa ascultam,ce filme sa vedem,in ce mod sa ne petrecem timpul,etc.:-)E adevarat ca uneori nu stim ce sa alegem si tocmai din acest motiv eu mi-am promis ca n-am sa ma mai las "furata" de titlurile frumoase ale cartilor din librarii,pentru ca majoritatea acestor carti au un titlu interesant,o coperta frumoasa pt ca sa atraga,iar de fapt iti dai seama ca acea carte n-are niciun fond,niciun subiect.Dar am observat un lucru,cu cat ne maturizam si cu cat citim invatam sa facem deosebirea dintr-o carte proasta si o carte buna.Dar bineinteles asa cum ai spus tu nicio carte de beletristica nu ne va ajuta sa rezistam in fata ispitei,poate ca acesta este unul dintre multele motive pentru care nicio carte nu a putut ajunge la nivelul Bibliei.
Lili
aprilie 14, 2011 @ 11:43 am
P.S.:Ana,as vrea sa stiu daca ai citit ceva de Lev Tolstoi?Urmeaza sa citesc ceva de el,dar inca nu sunt prea sigura,oricum va trebui sa citesc macar o carte scrisa de el,dar inca nu stiu daca sa ma apuc in curand de el sau sa-l mai aman…
Euphrasie
aprilie 14, 2011 @ 3:14 pm
" Mizerabilii " – Victor Hugo este de departe cartea mea favorita! Un roman atat de intens, este o adevarata capodopera a literaturii universale. Desi Hugo are un stil destul de greoi pentru un " necunoscator ", ca sa zicem asa, " Mizerabilii " chiar merirta citita. Urmarind viata lui Jean Valjean, fost ocnas ( condamnat pentru ca a furat o paine ca sa isi hraneasca nepotii ) care datorita episcopului Myriel ( pe care autorul, desi un anticlerical convins, l-a creat ca pe preotul in adevaratul sens al cuvantului) devine ceea ce se poate numi cu adevarat " crestin " . Bineinteles ca nu lipseste nici povestea de iubire, o iubire pura, demna de poeziile lui Eminescu.
Desi mai citisem inainte de " Mizerabilii ", o alta carte a lui Hugo, "Notre Dame de Paris" , totusi cele trei volume m-au impresionat atat de mult incat acum, de cate ori aud sau citesc undeva numele lui Hugo mi se face pielea de gaina si mi se strange inima…
Acum imi doresc extrem de mult sa citesc " Razboi si pace " de Tolstoi. Sper sa imi placa 🙂 .
P.S. Despre " Decameronul " am auzit lucruri destul de ciudate ( nu scriu aici ca sa nu se sminteasca cineva ), insa nu pot sa ma pronunt, caci nu am citit cartea. O parere mai avizata ? ( ma refer la cineva care a citit-o)
elena denisa c
aprilie 14, 2011 @ 4:09 pm
Euphrasie eu momentan citesc "Mizerabilii",da,este superba!:-)Din toate punctele de vedere si totusi am fost socata si intr-un fel intristata cand mi s-a dat pt ora de romana sa caut un top 10 al celor mai citite carti din literatura universala iar cand am gasit topul am constatat ca "Mizerabiliii" nu se afla in acel top.Dar ma rog,gusturile nu se discuta.
Mie sincer,Victor Hugo nu mi se pare greoi,chiar imi place mult cum scrie.Poate ca a fost anticlerical,dar in romanul sau si in poeziile sale pur si simplu se vede credinta care o are autorul in Dumnezeu.
La Tolstoi imi plac f. mult citatele sale,dupa ce termin "Mizerabilii" ma gandeam sa incep Anna Karenina,desi nu stiu…am vazut filmul si e adevarat ca e frumos,dar totusi….parca ma "tine" ceva pe loc cand vine vorba sa ma gandesc sa incep acea carte.
Lili
aprilie 14, 2011 @ 4:16 pm
Scuze,Euphrasie, sunt Lili, nu am fost atenta cand am scris nu am vazut ca la nume scria altceva si nu numele meu…nu inteleg cum de-a ramas numele acela in loc de numele meu, de obicei la Nume: cand intru imi ramane mereu Lili…ciudat:-?
elena denisa c
aprilie 14, 2011 @ 4:32 pm
P.S.: Euphrasie ce-ai auzit rau despre cartea "-)ecameronul":-?Eu nu am citit-o dar am auzit ca este destul de frumoasa,doar ca este scrisa intr-un mod exagerat de realist.Stii eu cred ca un om care a atins deja maturitatea( a trecut de perioada in care credea in Feti Frumosi),care a atins deja o anumita varsta,care are niste valori morale f. stabile,credinta in Dumnezeu nu cred ca mai poate fi "smintit" de vreo carte.Pt ca el deja are experienta,vede lumea cu alti ochi,stie ce sa ia bun din carte aceea.In schimb pt adolescenti,tineri este un pic mai greu.
Lili
aprilie 14, 2011 @ 4:33 pm
Of,pe bune nu inteleg de ce imi apare acel nume,din nou.:|,Lili.
elena denisa c
aprilie 14, 2011 @ 4:33 pm
Si eu ma uitam foarte uimita deoarece nu stiam sa fii scris un comentariu la acest articol;-))
Admin
aprilie 14, 2011 @ 4:56 pm
Da fetelor, este o problema tehnica a site-ului.
Trebuie sa fiti atenti sa nu dati TRIMITE pana nu verificati ce nume apare.
Modulul de comentarii memoreaza ultima persoana care a comentat si ti-o afiseaza.
Doamne ajuta!
elena denisa c
aprilie 14, 2011 @ 4:59 pm
Multumim Admin:-) si eu observasem..a fost cat pe ce sa trimit comentariul cu numele Claudiu ;-))
Lili
aprilie 14, 2011 @ 5:00 pm
Scuze Admin.Incerc sa fiu mai atenta,de obicei nu ma uit la "nume" pt ca m-am obisnuit sa-mi apara acolo tot timpul numele meu.
Si imi cer scuze si tie Elena,a fost greseala mea ca nu m-am uitat la nume.:D
elena denisa c
aprilie 14, 2011 @ 5:04 pm
Nu ai de ce sa iti ceri scuze:-) si eu sunt obisnuita sa imi apara numele…oricum imi place comentariul;-))
daniel
aprilie 14, 2011 @ 5:29 pm
Una dintre cartile frumoase citite recent este "Jurnalul fericirii".
George
aprilie 14, 2011 @ 6:00 pm
Va mai recomand de asemenea:
Ne vorbesc staretii de la Optina
Rugaciunea lui Iisus (Indrumar duhovnicesc) – Ierod. Paraschiv Cleopa si Arh. Mina Dobzeu
Cslea spre mantuire – Sf. Teofan Zavoratul…
ellie
aprilie 14, 2011 @ 8:52 pm
Nebunul, Savatie Bastovoi si Iannis cel nebun pentru Hristos:D
Lili
aprilie 15, 2011 @ 6:19 am
Ana,
Tu ai spus ca "-)aca este profesor de lb. romana sa citeasca",dar stii cred ca noi am fi mirate daca am afla ca si profesorii de lb. romana isi selecteaza cartile ce merita citite si care nu merita citite.Sa-ti dau un exemplu,eu am 2 profesori care-s f. inteligenti si culti,profesorul de romana si prof. de psihologie.Ambii au citit f. mult,dar este o mare diferenta intre ei.Profesorul de romana desi preda lb. si lit romana si lit. universala el si-a selectat cartile,nu a citit fara discernamant,a citit atat cat sa-si dezvolte cultura si limbajul dar a tras linie acolo unde deja anumite carti puteau sa-l influenteze in mod negativ.In schimb profesorul de psihologie nu a facut acest lucru si crede-ma se vede in comportamentul sau si gandirea sa influenta nefasta care au avut-o anumite carti asupra lui.La fel ca in orice actiune facem si la lectura trebuie sa avem o limita de care sa nu trecem.Sa speram ca intotdeauna ne va ajuta Dumnezeu sa facem alegerea corecta in orice domeniu,inclusiv in domeniul cartilor.
Dan
aprilie 15, 2011 @ 8:22 am
Lili, ai mare dreptate in ce spui legat de cei doi profesori. Destul de fina observatia ta. Deci se observa [b]omul[/b].
Legat de intrebarea despre Tolstoi. Sigur l-am citit la varsta adolescentei, dar nu mai tin minte. Pe atunci citeam mult si aproape fara discernamant. Spuneam mai sus ca eu nu-mi mai permit sa citesc nici o carte duhovniceasca, si din cauza asta nici nu ma simt in masura sa recomand o carte sau un autor. Pe Dostoievski l-am recomandat ptr ca multi parinti ai bisericii noastre il recomanda si in ultima vreme observ ca se citeaza mult din el. Poate stie [b]Admin, Dan sau Laura optimista[/b] sau altcineva despre Tolstoi. Intreaba-i direct pe ei si vor vedea mesajul de la tine.
Doamne ajuta
Lili
aprilie 15, 2011 @ 8:42 am
Ok,Dan,mersi.:-) Pe Tolstoi toata lumea il recomanda,nu cred ca este o anumita problema cu el,dar stiu ca din cauza romanului sau "Invierea" a fost excomunicat de Biserica Ortodoxa din Rusia iar apoi scrie ca la moartea s-a a fost "iertat".De obicei atunci cand vreau pareri despre o anumita carte o intreb pe mama pt. ca a citit suficiente carti la viata sa,din cate mi-a zis ea Tolstoi este un autor f bun mi-a zis ca ii f. frumoasa cartea "Razboi si pace", dar ca Anna Karenina si Invierea nu i-au placut.
Lili
aprilie 15, 2011 @ 8:49 am
Crede-ma am avut si eu o perioada in care citeam orice carte,dar intr-un fel m-au ajutat sa fac diferenta dintre o carte buna si o carte fara valoare,dintre un autor care a vrut sa transmita un mesaj bun si un autor care a transmis exact opusul.De aceea am zis ca de-acum de fiecare data imi fac o lista cu cartile ce vreau sa le citesc dupa ce-am auzit suficiente pareri despre acele carti.Chiar astazi vroiam sa ma duc la librarie sa caut niste titluri ce mi le-a recomandat profesorul de romana(Procesul-Kafka, Pygmalion-George Bernard,Dr.Faustus-Thomas Mann),sper sa-mi placa.:D pt ca acestea mai mult intra la categoria "obligatorii" decat la "facultative".
Ana
aprilie 15, 2011 @ 8:52 am
Dostoievski [b]Demonii[/b]
Ioan Ianolide [b]Detinutul profet[/b] O carte foarte puternica despre vremurile pe care le traim noi acum!
Preot Alexei Gracev [b]Cartea Fetelor[/b]
Cartea fetelor o citesc cu fetita mea mica. E a doua oara cand o iau de la capat. Este o carte educativa in care o mamica ii explica pas cu pas fetitei ei incepand cu varsta de 5 ani si terminand cu 15 ani, cum se naste un copil, cum ia nastere viata pe pamant, conduita si frumoasa crestere a unei fete, ce trebuie si ce nu trebuie sa faca o crestina ortodoxa, [b]de ce nu este bine sa se machieze[/b].
Tot in cartea asta mama ii exlica fetei [b]de ce nu trebuie sa citeasca cartea Regina Margot, si in general ii explica ca o fetita trebuie sa fie atenta si sa aleaga cu discernamant ce carti trebuie sa citeasca[/b]. Exista si Cartea baiatului de acelasi autor. Fiti atenti la autori, daca vreti sa cumparati cartile astea. Exista foarte multe carti cu denumirea asta, dar cu alt subiect..
Din nefericire cartile astea educative se mai gasesc destul de greu:
http://www.libris.ro/carte-ortodoxa/cartea-fetelor–alexei-gracev-CST973-8256-31-3–p361920.html
http://www.libris.ro/carte-ortodoxa/cartea-baietilor–alexei-gracev-CST973-8256-41-0–c7941–p361922.html
Ana
aprilie 15, 2011 @ 8:55 am
Scuze, mai sus cu numele Dan, este tot mesajul meu.
Euphrasie
aprilie 15, 2011 @ 10:12 am
Eu am cartea Decameronul de la ziarul Adevarul si in ea sunt niste poze tare ciudate :">
Euphrasie
aprilie 15, 2011 @ 10:20 am
Cand am zis ca Hugo e putin mai greoi, ma refeream ca e greoi pentru tinerii din ziua de azi care pe langa ca au pierdut gustul pentru tot ce inseamna cultura ( in special literatura si muzica ), o mare parte dintre ei pur si simplu nu mai vor sa citeasca…
E foarte mare pacat ca o carte atat de buna ca si Mizerabilii este data la o parte cu mare usurinta pentru ca nu e plina de actiune…
Lili, si eu am fost dezamagita, cand, accesand tot felul de topuri cu cele mai bune carti, Mizerabilii ori nu aparea in lista, ori era undeva pe la coada. Avand in vedere ca traim intr-o lume pentru care Harry Potter si seria Amurg sunt capodopere, nimic nu ma mai mira ;-))
Lili
aprilie 15, 2011 @ 10:49 am
Buna Euphrasie,
Da,stiu cum e…le aud pe colgele mele (am 17 ani..) cum sunt innebunite dupa cartile cu vampiri,e adevarat am citit seria Amurg,m-am oprit la a3a carte…deja…era mai mult decat aberanta povestea.Dar daca ne gandim sunt alte carti mult mai rele.:-))Cred ca deja nu mai stim adevaratul sens al cuvantului "capodopera"…
Eu sunt genul de persoana care apreciaza si pune mult pret pe cultura,arta.De ce?Din varii motive.Cel mai simplu motiv ar fi pt. ca asa am fost crescuta.Dar un motiv si mai important este pt ca vad cat de putin pretuita este in ziua de astazi de catre oameni(in special,tineri,adolescenti) arta,pentru ca vad cat au muncit acei oameni pentru a lasa ceva posteritatii,iar noi care nu ii vom egala,nici macar nu avem respect pt ceea ce au facut.Eu cred ca arta este strans legata de Dumnezeu.De ce?Pentru ca Dumnezeu a dat toate calitatile omului,printre altele i-a dat talentul,talentul sa faca ceva,sa faca ceva frumos care sa-i bucure pe oameni,care sa infrumuseteze viata si acest pamant.:-)Bineinteles ca mai presus de talent conteaza caracterul si sufletul acelui om.Degeaba ai talent daca nu stii sa-i multumesti lui Dumnezeu de acest lucru creeand ceva frumos.Eu sunt de parere ca pe langa rugaciune Dumnezeu isi face simtita prezenta si prin arta.Pentru ca rugaciunea si arta inalta sufletul,il sensibilizeaza,il aduce mai aproape de perfectiune,de absolut care este Dumnezeu.Stii se spune ca fiecare om isi alege modul sau de-as petrece timpul liber,eu prefer sa mi-l petrec ascultand muzica(Debussy,Vivaldi,Chopin,R.Clayderman,muzica lor o ascult,dar ascult si ABBA si BZN,au melodii f. frumoase,cateva melodii ale formatiei Smokie,chiar daca se zice ca este formatie rock sunt anumite melodii lente si f. sensibile,iar din muzica romaneasca imi place foarte mult Ovidiu Komornyk si Dan Spataru)la muzica trebuie sa recunosc am mostenit gusturile mamei:D,citind anumiti autori(Ion Minulescu,Eminescu,Panait Cerna,Victor Hugo,Al.Dumas(tatal),Thomas Hardy),plimbandu-ma,calatorind,etc.Mai vizionez cate un film,la filme sunt destul de reticenta,in special aleg filmele vechi care chiar sunt cu actori adevarati.:-)(Imi place f mult Audrey Hepburn atat ca si actrita cat si ca femeie mi se pare deosebita).Daca stau sa ma gandesc bine,ai dreptate la multi dintre colegii mei li s-ar parea f greu Victor Hugo,iar jumate dintre ei n-au auzit de acest nume,dar ce sa facem?N-avem ce face,este o vorba "cum iti asterni asa dormi",asa si aici,un om se formeaza si dupa ceea ce citeste/asculta/priveste etc.
Lili
aprilie 15, 2011 @ 10:52 am
Lui*
P.S.: apropo de cartea "-)ecameronul" nu am rasfoit-o niciodat,e adevarat ca am auzit ca sunt anumite replici in ea care-s mai "-)iferite" sa spunem asa.Daca aceea carte chiar transmite un mesaj,sau are o valoare nu cred ca ar trebui sa ne poticnim de acele fotografii.Depinde acum de om,poate ca am sa o citesc si eu candva.
Guest
aprilie 15, 2011 @ 12:08 pm
Ana ,sunt si eu intereseta de cartile despre fete si baieti ,am intrat la adresa recomandata insa nu ni se da nici o descriere ,nimic spune doar ca sunt in stoc ,sunt intradevar cartile despre care spui ?Nu stiu as dori sa fac comanda insa daca nu apare nici coperta ,sincer nu prea stiuce sa fac ,Albinuta
Ana
aprilie 15, 2011 @ 1:02 pm
Buna Albinuta. Iti dau mai jos un link in care se vede cartea si observ ca este si mai ieftina decat pe celalalt site. Am inteles ca la raft se mai gaseste doar in raft sau poate uitata in vreo bisericuta. E o carte pe cale de disparitie:sad:
http://www.carteadeaur.ro/Cartea-Fetelor
Am cautat o descriere a cartii si pe un blog am gasit astea:
"-Destăinuiri, confidenţe, mărturisiri şi sfaturi, poveţe, îndemnuri şi îndrumări între o fetiţă şi mama ei.
-Intai observa florile si felul in care se inmultesc ele, apoi discuta despre diverse animale, deci firescul (naturalul) discutiilor se bazeaza pe observartiile din natura. Si cand ajung la om, totul e foarte normal si frumos."
Ana
aprilie 15, 2011 @ 1:17 pm
corectura la ultimul mesaj
Am inteles ca la raft se mai gaseste doar in [b]Iasi[/b] sau poate uitata in vreo bisericuta.
Emanuela
aprilie 15, 2011 @ 1:45 pm
Ms Ana,
Am comandat-o si eu 🙂
Cricri
aprilie 15, 2011 @ 2:01 pm
pt Lili
scuze, nu am mai avut vreme sa intru aici.
Voiam doar sa iti spun ca am mai discutat si cu alta prietena de-a mea care a citit ca si mine literatura romantica ‘la greu’ si mi-a destainuit aceeasi parere: felul in care este prezentata dragostea in aceste romane ne face rau mai tarziu. O sa asteptam tot timpul sa ne intalnim cu dl Darcy si o sa il subestimam poate din aceasta cauza pe un baiat care ne iubeste asa cum suntem, cu bune si cu rele. Este daca vrei drama unei alte eroine ‘romantice’, Scarlett O’Hara care desi il avea pe Rhett Butler langa ea, visa la Ashley.
Visatul nu e inofensiv, chiar daca in adolescenta pare doar ca o forma placuta de a trece timpul, in loc de a merge prin baruri/juca jocuri pe calculator etc. E adevarat ca e de preferat sa stai sa citesti decat sa mergi prin baruri dar poate e si mai de preferat sa o ajuti pe mama, pe bunica la treburile casei sau sa vorbesti cu prietenele tale, reale, sau sa citesti marturii despre vietile reale ale unor oameni care au suferit pentru noi, decat sa citesti carti romantice. Pana la urma Constantin Brancoveanu si-a dat viata si pentru noi, pentru ca sa ajunga credinta ortodoxa si la noi, peste atatea secole. Stefan cel Mare e domnitorul care a scris la intrarea in biserica facuta in Razboeni, locul unde isi pierduse fiul, mostenitorul la tron:"Io Stefan Voievod, aici la Razboeni, cu voia Domnului, am fost infrant".
Eu cred ca daca sunt acum 85% ortodocsi in tara noastra si 95% crestini e si datorita jertfei acestor oameni sfinti, pentru rugaciunile carora Dumnezeu s-a uitat la tara noastra si la poporul acesta. Nu merita sa citim despre ei, despre jertfa lor? Bineinteles, jertfa cea mai mare a dat-o insusi Mantuitorul nostru, despre care nu vom avea niciodata timp suficient de citit. Rugaciunea e foarte importanta si eu cel putin am observat ca dupa ce ma rog, gandesc altfel, mult mai calm si mai clar (si cu mai multa generozitate fata de ceilalti).
Este o lozinca a zilelor noastre: "Viseaza oricat de sus, de mult etc". La adevarata inaltime (cea duhovniceasca) nu putem ajunge decat cu ajutorul lui Iisus. Altfel de inaltimi nu sunt de dorit (spun americanii despre cineva care se drogheaza ca ‘is high’). Avem o singura viata, care trece repede, si ar fi bine sa nu ne-o petrecem visand ci ancorati in realitate si avand repere bune (credinta). Iisus nu era visator, ci om al timpului sau, neinfricat, neezitand sa se urce pe cruce. Stefan cel Mare nu visa cum ar fi fost daca turcii nu ar fi venit in Moldova ci se lua la lupta cu ei. Brancoveanu nu visa in momentul mortii sale la vreo scapare miraculoasa, caci nici Iisus nu a fugit de pe cruce. O sa vina vremea sa ne intrebe Iisus: ei, uitati ce au facut Stefan, Constantin, parintele Justin, in viata lor, voi ce ati facut? De fapt nu o sa ne intrebe Iisus ci o sa ne intrebam noi, mai devreme sau mai tarziu. Noi cand visam (mea culpa!)intr-un fel refuzam sa traim in realitate, e ca si cum am refuza lumea si viata aceasta asa cum ni le-a daruit Dumnezeu si am alege sa traim intr-o lume imaginara, unde toate se petrec dupa voia noastra. Sa iti spun de cate ori m-am imaginat intrand in actiunea unui roman si modificand-o dupa cum imi placea mie? Problema era ca atunci cand faceam asta ignoram complet realitatea din jurul meu, ca mama poate avea nevoie de ajutorul meu si ca poate as fi putut face ceva curatenie prin casa si din proprie initiativa, nu numai atunci cand imi cerea mama. Eram un monstru de egoism. Am crescut crezand ca sa ai o imaginatie bogata este un lucru bun, acum vad ca e ceva foarte periculos, si din cate am citit la Sfintii parinti trebuie sa ne ferim de imaginatie.
Ca sa ne fie de folos o carte ar trebui sa vedem cum ne ajuta in viata reala, nu sa ne imaginam personaje in ea, schimband cursul actiunii :-). cu asta ma indeletniceam eu si nu numai ca nu mi-a folosit la nimic, m-a facut sa imi pierd si timpul si orientarea.
Cricri
aprilie 15, 2011 @ 2:13 pm
tot pt Lili
Am citit o multime de romane, cateodata chiar in timp ce mama ar fi avut nevoie de mine pt gospodarie dar nu ma chema sa o ajut gandind ca e tineretea mea, sa ma indeletnicesc cu ce imi place(nu e bine asa, dragi parinti, puneti-i la treaba pe copii!). Uitandu-ma in urma, imi pare rau de toate orele petrecute lecturand romane, in loc sa o ajut pe mama si sa mai vorbesc cu dansa, sa ne bucuram una de alta. A venit facultatea, am plecat la Bucuresti si dupa aceea am petrecut din ce in ce mai putin timp cu familia, din cauza serviciului.
Timpul acesta e foarte pretios si din pacate ne dam seama de asta abia dupa ce il pierdem.
Asadar din experienta mea, visatul e o boala foarte pacatoasa:sad: Mie mi-a mancat ceva ani. Si cititul de romane/vizionarea de filme/comedii romantice(preferatele mele:-) incurajeaza visarea. Se promoveaza in mod gresit ideea ca cititul de carti(orice fel)/vizionatul filmelor e un act de cultura. Chiar dl Plesu mai sus citat si dl Liiceanu au promovat ideea ‘rezistentei prin cultura’. Steinhardt si toti mucenicii din inchisori au promovat ideea "rezistentei prin asumarea crucii". Multi dintre ei ar fi putut scrie carti memorabile daca stateau in libertate, sifonandu-si putin principiile. Valeriu Gafencu nu a scris nicio carte, dupa cum stim. Mucenicii inchisorilor au ales sa scrie carti vii, prin suferinta pe care au trait-o. A scrie despre sau a citi pe Heidegger e poate meritoriu insa a trai in Hristos este ceea ce suntem chemati cu totii sa facem. Si nu de la Heidegger cred ca aflam cum se traieste in Hristos, ci de la sfinti.
Acum mi se pare ca cel mai bun criteriu de a alege o carte buna este sa vedem de la inceput daca ne ajuta sa fim mai aproape de Dumnezeu (daca nu ne ajuta atunci ne indeparteaza deci trebuie sa o aruncam cat colo).
Spuneai mai sus ca vrei sa te apuci de Tolstoi. Eu una nu as recomanda(iertata-mi fie indrazneala, sa nu recomand un titan al literaturii universale; dar vezi, indrazneala asta mi se trage de la ce am spus putin mai inainte). Problema este ca Tolstoi nu a stat langa Biserica si langa credinta ortodoxa si s-a ratacit. Ideile sale ii influenteaza pe cei care il citesc. Spre exemplu vorbeam cu un prieten despre faptul ca avortul ar trebui sa fie ilegal si acesta mi-a citat un pasaj din "Anna Karenina" in care cumnata Annei o judeca in gandul sau pe o taranca pentru a-si fi omorat copilul insa tot ea s-a surprins nemultumita atunci cand a aflat ca este din nou insarcinata. De unde s-ar deduce ca avortul nu e chiar asa o oribilitate, nu-i asa, le elibereaza pe bietele femei de povara atator si atator prunci nedoriti. Mai sa fie! Si culmea, cel cu care discutam era un domn, care isi insusise aceasta parere despre eliberarea femeilor prin legalizarea avortul tot de la un domn, Lev Tolstoi. Atata stiu despre binele nostru domnii acestia, ca o sa ne zapaceasca si pe noi cu stiinta lor.
Am citit in liceu si facultate "Razboi si pace", "Anna Karenina", insa sincer nu prea pot sa spun ca mi-au folosit atat de mult. Imi amintesc doar despre Levin, cumnatul annei, ca dupa ce se hotarase sa se retraga la tara si sa fie un om bun, nu reusea tot timpul si la un moment dat si-a dat seama ca nu va putea niciodata sa fie la fel de bun, tot timpul. adica si caderile au rostul lor. In ‘Razboi si pace’ m-au obosit povestile despre Kutuzov si filozofia despre mersul istoriei, personajele sunt insa veridice si te ‘prind’. Intr-adevar, mi-a placut mai mult "Razboi si pace", dar nu i-as recomanda fetei mele (daca o sa am vreuna:-) la 17 ani sa citeasca tocmai cartea asta. Nu cred ca ajuta la formarea unui tanar si avand in vedere ca iti ia aproape o vacanta sa o termini, mai bine citesti altceva, mai ziditor pentru suflet.
Cricri
aprilie 15, 2011 @ 2:25 pm
pt admiratoarele lui Jane Austen:)
In ‘tineretele’ mele am avut o adevarata pasiune pt romanele lui Jane Austen, cred ca m-am uitat la ecranizarile dupa "Mandrie si Prejudecata" de vreo cateva ori (cel putin versiunea cu Colin Firth si Jennifer Ehle mi-e si rusine sa marturisesc de cate ori am vazut-o). Pomul se cunoaste dupa roade si uitandu-ma in urma vad ca singurul ‘beneficiu’ de pe urma acestei visari si evadari din realitate (este aproape ca un drog, nu e chiar ca vizionarea telenovelelor dar pe aproape) este ca m-am maturizat mult mai tarziu si timpul pierdut nu se poate da inapoi. Adica gandeste-te asa: la ce varsta vrei sa te casatoresti? Bineinteles, se poate casatori cineva si la 20 de ani, fara sa fie complet pregatit(a) psihic, duhovniceste, spiritual sa ia crucea casatoriei asa cum este ea. Deci mai degraba intrebarea mea nu era cand vrei sa te casatoresti ci cand vrei sa simti ca esti pregatita si stii care iti sunt indatoririle intr-o casatorie. Sunt atatea de stiut: despre credinta, despre sfinti, despre istorie, despre avort, despre morala etc. Daca vrei sa fii o sotie constienta de responsabilitatile sale cat mai curand, trebuie sa termini cu visarea si sa incepi sa te uiti la oamenii din jurul tau, asa cum sunt ei, caci sunt reali si facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, nu creati de minte omeneasca.
Gandirea critica e esentiala in scaparea de aceasta boala a visarii si ma gandeam deunazi ca Jane Austen a trait in vremea revolutiilor(s-a nascut in 1775-vezi cate stiu despre dansa?oare de ce?:-), cum de n-a scris nimic despre ororile care se intamplau atunci? Sau despre saracii care cu siguranta existau si atunci, ca doar nu i-o fi inventat Dickens ulterior. Pai nu a scris pentru ca nu prea ii vedea, nu se vedea decat pe ea si dorinta ei de fericire si de casatorie cu un domn frumos, destept si bogat:-). Era o visatoare Jane, draga de ea, fie-i tarana usoara si sa ma ierte Domnul ca am vorbit-o atat de rau. Era si ea om ca noi toti , supus greselilor, de aceea nu trebuie sa luam drept model de comportament ce este prezentat in cartile sale. "Mandrie si prejudecata" a scris-o cand avea 22 de ani asa ca era si ea o pustoaica.
Nu ne trebuie ‘cultura’, ne trebuie sa ne mantuim. ‘Cultura’ data de filme si de romane, impreuna cu toate ideile subliminale care ni se servesc (facandu-ne sa credem ca am ajuns la ele chiar noi, cu mintea noastra, nu ca ni s-au inoculat prin nu stiu ce forma) ne fac sa ne pierdem discernamantul, dreapta socotinta, dupa cum spunea si Lili mai sus. Numai un preot bun si sever te poate face dupa aceea sa te mai trezesti.
Mie mi-a placut cartea despre si cu parintele Gh Calciu pentru ca m-am regasit in ea. Am spus: eu, cu atatea si atatea pacate (apropo, si sa pierzi timpul e pacat 🙂 am sansa sa ma mantuiesc. S-a mantuit parintele Calciu, dupa ce la Pitesti nu a rezistat torturilor. Sa ne ajute Dumnezeu sa rezistam si noi tentatiilor, caci e aproape la fel de greu sa rezisti in fata lor ca si in fata torturilor. E o tentatie sa citesti carti ‘dragute’ sau sa visezi
:-).
Lili
aprilie 15, 2011 @ 5:39 pm
Hey Cricri.
Iti inteleg f. bine punctul de vedere.:-)
Dar,pe scurt:
1.Eu cu mama am o relatie f apropiata,pot spune ca imi este cea mai buna prietena,de fapt cred ca singura persoana pe care chiar o pot numi prietena in adevaratul sens al cuvantului,singura care nu m-a tradat "pe la spate" care nu a folosit alta "faţă" singura care mi-a fost alaturi cand am dat cu capu’ chiar daca eu faceam pe "-)esteapta" zicand : "ma descurc"…intodeauna mi-a fost alaturi si eu i-am fost alaturi,mai ales ca suntem doar noi doua.Faptul ca citesc nu m-a impiedicat nu mi-a luat niciodata din timpul pe care trebuia sa i-l acord mamei.(De obicei citesc seara,sau in weekend/vacante).Uneori stau pana seara tarziu povestind cu mama despre ceea ce ni s-a intamplat la amandoua in ziua precedenta.:-)
2.Oscilez si eu cand e vorba de Tolstoi,nici eu nu ma consider acum la 17 ani suficient de matura incat sa-l citesc.Aproape sigur il voi citi dupa 20 de ani..
3.Nu visez la un Domn Darcy,pt ca nu exista.:-)De fapt nu cred ca mi-ar placea un baiat asa de inchis in sine si de-o politete asa rece chiar cu fiinta pe care o iubeste.Daca apreciez ceva la personajul acesta este educatia si bunul simt.Aceste doua "calitati"(printre altele) sunt esentiale la un baiat care vrea sa aiba o fata alaturi de el.Nu ma intelege gresit,ai trecut banuiesc de liceu de ceva timp,poate ai facut liceul in perioada dinaintea lui ’89 cred ca ai ramane socata sa vezi cu ce fel de baieti ies fetele din ziua de astazi.Eu care traiesc "vremurile de astazi" si care nu cunosc alte vremuri raman "masca" atunci cand vad cat de jos pot sa coboare fetele,cum accepta orice nesimtire,orice mitocanie,orice lipsa de respect si bun simt din partea unui baiat.De ce? doar pt ca e frumos,sau pt ca are bani si masina.Ei bine eu nu sunt asa…pe mine ma lasa rece banii si masinile si hainele de firma,in schimb de la un baiat cer educatie si bun simt.
4.Da,trebuie sa ne mantuim,dar nici nu putem sa traim o viata searbada in care sa nu apreciem literatura si celelalte arte.Cum am spus,trebuie sa ai o limita,trebuie sa stii cand sa tragi linie intre bine si rau,intre ce-i folositor si ce-i daunator.Omul are ratiune stie ce-i bine si ce-i rau,face aceasta diferenta.
Uite,sa-ti dau exemplu concret.Profesorul meu de psihologie este un om f.cult si inteligent,dar e…lipsit de sentimente,de orice emotie,trateaza totul pur teoretic,este singur atat in sens propriu cat si figurat,pt el fericirea,iubirea nu exista.El a spus ca nimic nu-i mai placut decat sa inveti/citesti, eu l-am contrazis spunand ca nimic nu e mai frumos decat sa iubesti.Dar ma rog..e genul de persoana care nu-si accepta decat propria parere.
Ideea e ca el si-a petrecut toata viata studiind,citind,dar e singur,nu-l ajuta cu nimic faptul ca a citit si e inteligent daca e singur,daca nu cunoaste iubirea,fericirea….
Ne spunea odata: "Nu pot sa cred ca nu va intereseaza ca nu va intereseaza de fata(nu-i mai retin numele) care a citit la 6 ani in germana toata biblioteca tatalui sau" imi spuneam in gand: nu,nu ma intereseaza pt ca fata aia si-a irosit copilaria citind carti pe care poate nci nu le-a inteles,cu ce o va face fericita?cu nimic.
Vreau sa subliniez ca parerea mea e ca cititul cartilor nu iti aduce fericirea,iubire,sau alt ceva,doar ca…cred ca in viata merita sa apreciezi frumosul,arta,care tot de Dumnezeu este data,oamenii aia care si-au lasat amprenta in literatura(nu fac referire la Jane Austen!!) ,muzica,pictura,sculptura,cinematografie,etc..oamenii aia au avut talent daruit de Dumnezeu si i-au multumit lui Dumnezeu pentru talentul sau valorificandu-l.
Nu am spus nicaieri ca o consider pe Jane Austen o mare scriitoare.Nu.Doar ca-mi plac cartile ei, si atata tot.
Cum am spus in postul anterior,de ex. profesorul meu de romana este un om f cult,un om inteligent,dar care spre deosebire de cel de psihologie a stiut f. bine cu ce carti sa-si ocupe timpul.
Asta sper sa fac si eu,avand in vedere ca voi urma facultatea de Litere,unde bineinteles se cer carti multe.
Bineinteles ca sunt carti si mai serioase decat cele scrise de Jane Austen(chiar mi-a dat prof. de romana o lista).
Uite Cricri,eu niciodata nu-L voi da la o parte sau nu-L voi scoate din viata mea pe Dumnezeu.Acest lucru imi este f. clar,dar nici nu am de gand sa-mi irosesc viata cum fac colegii mei carora daca le spui de "Marile sperante" au impresia ca le zici cine stii ce reteta de prajituri, sau daca le zici termenul "metempsihoza" se uita urat la tine crezand ca le-ai facut bolnave mintal.Sa-mi fie cu iertare daca gresesc,eu am de gand sa stiu mai mult decat cum se aprinde o tigara si cum trebuie tinuta intre degete(ceea ce stiu ele la ora actuala).Am sa incerc pe tot parcusul vietii mele sa iau ceea ce este bun din orice nu doar din carti,am sa incerc sa evit ceea ce este in contradictie cu Dumnezeu sau cu parerile mele,dar asta nu ma va opri sa nu apreciez arta si sa nu incerc sa cunosc cat mai mult.
Guest
aprilie 15, 2011 @ 5:48 pm
Multumesc Ana ,o sa o comand si eu ,mi-ar fii placut sa gasesc si cartea pentru baieti (baiatul este mai mare ),Albinuta
Lili
aprilie 15, 2011 @ 5:58 pm
Buna Albinuta,
Am dat acum un search pe Google si am gasit Cartea Baietilor pe site-ul:
http://www.libris.ro/carte-ortodoxa/cartea-baietilor–alexei-gracev-CST973-8256-41-0–c7941–p361922.html
sper sa mearga site-ul,daca nu merge intra pe Google si scrie: Preot Alexei Gracev Cartea Baietilor si dai pe al patrulea site care-ti apare.:-) Sper sa reusesti!:D
Lili
aprilie 15, 2011 @ 6:06 pm
pt Cricri
P.S.: te-asigur ca poti sa fii un om cu suflet curat cu credinta in Dumnezeu si totusi sa ai si minimum de cultura generala incat sa nu te faci de rusine daca cineva te intreaba ceva.Cunosc astfel de oameni,mama mea este printre acei oameni si cunosc si altii.
Lili
aprilie 15, 2011 @ 6:14 pm
A,si apropo,iarta-ma daca ti-am parut putin "agresiva" in comentarii,nu am avut aceasta intentie.Iti multumesc mult pt sfaturi si pt ca-ti pierzi timpul cu o fetita de 17 ani ca mine care probabil nu stie nici pe sfert din lucrurile pe care le stii tu.Iti multmesc pt grija,sincer,dar tu din ce-am scris pe site-ul asta ti-ai facut probabil ideea ca sunt o visatoare care non-stop vrea lumea ideala,baiatul care sa se poarte ca-n secolul XVIII si etc…nu,gresit,chair nu cred in lumea ideala si roz,chiar stiu cum arata realitatea,uneori e gri spre negru(din pacate) si tocmai de-aceasta uneori gasesc un fel de refugiu in carti,tocmai pt ca macar pt o ora sa "visez" pt ca oricum dupa aceea ma reintorc la realitate.Stii era candva un status care spunea "-)aca viata ar fi ca si in carti,ar avea doar finaluri fericite",dar din pacate nu este asa.:-)Stiu ca nici visarea nu face bine pt ca te face sa fii nemultumit cu ce ai cautand mereu idealul,cum este profesorul meu de psihologie.Stiu asta,dar ideea e ca eu sunt multumita de viata mea si stai linistita au avut altii de "grija" sa ma trezeasca din visare si din lumea mea in care toti oamenii sunt buni si viata are mereu final fericit,doar ca au facut-o intr-un mod urat.In fine,vroiam doar sa iti zic sa nu te superi pe mine pt ce-am scris mai sus.Numai bine iti doresc!
Ana
aprilie 15, 2011 @ 8:58 pm
Cricri, frumos gandesti. mai mai omule drag, ai pus punctul pe i.
[quote]Acum mi se pare ca [b]cel mai bun criteriu de a alege o carte buna este sa vedem de la inceput daca ne ajuta sa fim mai aproape de Dumnezeu[/b] (daca nu ne ajuta atunci ne indeparteaza deci trebuie sa o aruncam cat colo). [/quote]
Nu stiu daca poate fi un criteriu mai inalt.
Lili
aprilie 16, 2011 @ 6:21 am
Cricri,
Trebuie sa fii tu cu sufletul tot timpul aproape de Dumnezeu nu sa te faca ceva sa fii aproape de EL.E adevarat ca o carte care este in contradictie cu ce spune Dumnezeu nu este o carte buna sau din care poti invata ceva(sunt f. multe carti din pacate de acest gen).Dar cred ca in lucrurile frumoase(nu neaparat carti) se simte prezenta Lui Dumnezeu pt ca Dumnezeu a "lucrat" prin omul/artistul care a creat acel "ceva" indiferent in ce domeniu.
Dar,sa zicem ca intr-un fel m-ai convins:-))Voi incerca de-acum sa citesc carti mai serioase,nu asa romantice,cartile lui Jane Austen le voi lasa cand voi avea 80 de ani si voi fi trecuta prin viata si voi sta linistita in fata casei pe-o banca intr-o zi de vara cu soarele stralucind frumos cu "Mandrie si prejudecata" in mana amintindu-mi ca mi-a spus candva o fata Cricri ca citind aceasta carte apare pericolul de a deveni prea visatoare asteptand mereu un Mr. Darcy sa-ti bata la usa.:-))Glumeam,desigur.
Acum vorbind la modul serios,voi incerca sa citesc carti mai profunde decat cele ale lui Jane Austen(mai ales ca am suficiente ce trebuie sa le citesc pt. scoala si alea sunt total diferite de cele ale lui Austen).:-)Am intrebat-o si pe mama si a zis ca "e adevarat,cartile lui Jane Austen te fac sa visezi la baiatul perfect,dar tu trebuie sa fii suficient de cu picioarele pe pamant sa cauti baiatul care sa-ti placa tie nu cei ce sunt prezentati in carti".
Lili
aprilie 16, 2011 @ 9:48 am
Inca ceva,Cricri, observ ca tu ai cultura,deci nu pot sa cred ca esti genul de om care nu da doi bani pe cultura generala,vad ca stii sa porti o discutie,stii sa te exprimi,stii sa-ti mentii punctul de vedere intr-o discutie.E adevarat ca faptul ca avem un vocabular bogat,o cultura generala vasta nu prea ne ajuta la mantuire,asa cum am spus cel mai important la un om este sufletul si apoi ce scoate pe gura.Dar !!! Traim intre oameni,(asta nu inseamna ca trebuie sa ne luam dupa ei) dar traim intre ei si trebuie sa le dam un exemplu bun,buna educatie,un limbaj adecvat,etc..inclusiv inteligenta ti-o dezvolti citind.Sper ca nu ma contrazici aici,eu cred ca daca Dumnezeu ne-a dat lumea aceasta si a lasat atatea lucruri frumoase pe acest Pamant de ce sa nu le cunoastem?De ce sa nu incercam sa le aflam?Pt ca Dumnezeu tocmai de-asta ni le-a lasat,Dumnezeu ne-a facut multe daruri,dar noi nu stim sa le apreciem.
Chopin,Brancusi,Eminescu,Delacroix crezi ca talentele lor au fost pur intamplatoare?Eu cred ca au fost un dar de la Dumnezeu pt ei si mai ales pt restul lumii.Cum ai spus tu,au fost oameni si ei,au facut greseli,dar noi trebuie sa fim neutrii,sa-i analizam ca oameni,dar sa-i apreciem ca artisti.In fond,de fapt n-avem dreptul sa-i judecam.Stiu ca tu zici ca "visatul" e o "boala" de care scapi cu greu.Sunt de acord:-)) Dar sa fim seriosi,crezi ca eu la 20-25 de ani mai visez?Nu.Atunci o sa am alte "preocupari" ca sa spun asa…uite:-)) colegele mele de la prea multe romane cum vampiri au ajuns sa spuna la profesori ca ele "cred ca exista vampiri" si ca "vor sa fie muscate de un vampir", daca eu sunt visatoare ele ce sunt?:-)) Poate ca sunt o visatoare,dar prefer sa fiu o "fetita de 17 ani visatoare" decat sa fiu o fata care vrea cu orice pret sa atinga maturitatea asa cum fac alte persoane.Daca este sa analizam totul,in orice lucru exista un rau(uite-te ca este un articol unde zice "consumul duhovnciesc fara discernamant dauneaza grav sanatatii!" asa as zice si eu la profesorul de psiho.(daca ar fi genul de om cu care se poate discuta): "consumul de carti fara discernamant dauneaza grav sanatatii!"…. :-)pt ca asa este,orice lucru in care n-ai discernamant dauneaza ! absolut orice.De-asta ziceam,trebuie sa ai o bariera,o linie f. bine fixata intre ce-i permis si ce-i exagerat. Gata,inchei promit pt ca deja cred ca te-am stricat suficient la cap si incepi sa urasti faptu’ ca te-ai apucat sa discuti cu mine:-))Nu,pe bune,nu am incercat sa fac pe "-)esteapta" cu tine sau sa dau "lectii" ci doar am incercat sa arat felul in care vad lucrurile.Sincer iti multumesc pt sfaturi,m-ai facut sa vad anumite lucruri din alta perspectiva.:-)
Ana
aprilie 16, 2011 @ 12:46 pm
Lili
[quote]Dar sa fim seriosi,crezi ca eu la 20-25 de ani mai visez?Nu.[/quote]
Putem visa la orice varsta:-) Vezi doar comentariile cu Zeo de la alt subiect si cat de visatoare este, cu toate ca a trecut sigur de 20 ani.
Ieri citind aici despre Tolstoi mi-am amintit ca am citit si eu Anna Karenina. Lili, dintr-o data senzatia pe care am simtit-o atunci la varsta la care am citit cartea, mi-a revenit brutal in fata. Anna Karenina se arunca sub rotile trenului, deci se sinucide. Asa se termina cartea. Cum poate un autor sa aiba o astfel de decizie ptr finalul cartii? Poate un om cu credinta si frica de Dumnezeu sa lase sa-i scape asa ceva?
La fel toate flirturile si toate dragaleseniile din anumite romane, aduc un mare prejudiciu. Imi amintesc cu rusine cum eu si alte fete flirtam. Habar nu aveam ca ceea ce faceam se numeste flirt si ca este pacat. De unde insa am invatat astea? De la mama? Nicidecum. De la tv? Nici. Pe atunci noi aveam doar 2 ore de program tv. [b]In afara de carti si cinema, nu aveam de unde invata sa flirtez[/b]. Si tind sa cred ca, cartile erau cele care imi daruiau asta. Carti duhovnicesti nu se gaseau, insa romane politiste si de romantice din plin. Conducerea de atunci ne dorea …visatori. Si asta ptr ca un visator nu este un luptator, nu este un om cu picioarele pe pamant si nici nu poate fi credincios.
In toate discutiile de pana acum ne-am dat cu parerea, insa nu ne-am referit deloc la duhovnic. Daca ai un duhovnic cere-i sfatul. Mai merita mers si pe la manastiri si intrebat la parintii traitori de acolo, ce este potrivit ptr o tanara de azi sa citeasca.
La o manastire un parinte mi-a vorbit atat de adanc despre sf cuv mucenica Elisabeta, despre cum se imbraca si cum vorbea, despre decenta si curajul ei. Parintele era atat de impresionat de viata ei frumoasa. Avea in fata cartea cu viata sfintei Elisabeta si mi-a aratat pozele din ea, cum era imbracata, ce privire curata avea. Cartea este inspiranta
[b]http://www.librariasophia.ro/carti-Sfanta-Elisabeta-mare-ducesa-a-Rusiei.-Viata-si-patimirea–so-4923.html[/b]
Cred Lili ca acum cand tu esti la o varsta pe cat de frumoasa pe atat de frageda, trebuie sa citesti lectura care sa te intareasca, cu care sa poti sa raspunzi ispitelor si atacurilor de mai tarziu. Observ ca te tii destul de bine, ca ai citit mult, deci nu exista la tine frica ca nu poti vorbi in societate.
Lili
aprilie 16, 2011 @ 1:59 pm
Multumesc pt toate sfaturile.:-)
Cum am spus-si ma tin de cuvant,las de-o parte romanele romantice.Oricum am mult de citit pt scoala,carti care-s exact opusul romantismului,se pare ca si domnul profesor de romana a observat "predilectia mea spre visare" si mi-a dat o lista care cred ca o sa ma tina si treaza si ancorata in realitate.:-))
Da,sunt f. constienta ca la facultatea de Litere nu se studiaza Jane Austen sau altele de genul.:-))[oricum cum am zis,am citit-o pe J.Austen in vacanta] in rest nu prea am timp de citit.
Atunci cand spun cultura generala pe cuvant ca NU ma gandesc la Jane Austen.Ma gandesc in general la tot ce exista pe acest Pamant,la tot ce ne-a lasat Dumnezeu in dar.
Nu am sa ma apuc de Tolstoi,acum,am vazut si eu filmul de la Anna Karenina da,personajul principal isi distruge viata.Probabil multa vreme am sa evit sa citesc Anna Karenina.
Revenind la duhovnic…nu am unul propriu,dar este un preot care e f. apropiat de mine si de mama,care ne-a ajutat f. mult cu anumite sfaturi si etc…mi-a zis ca e rar o fata care prefera sa stea sa citeasca decat sa mearga in cluburi,e rar o fata care prefera o carte in detrimentul cosmeticelor sau a altor chestii,a zis ca e mai bine sa citesti decat sa te uiti la TV si ca atunci cand aleg o carte sa fiu atenta la actiunea ei,la ce fel de tipuri umane infatiseaza acele personaje…cam atat,nu m-am apucat sa discut despre Jane Austen:-)).
Spuneati(ma scuzati,m-am uitat la dialogul purtat cu Zoe si am vazut ca sunteti doamna,nu chiar asa de apropiata de varsta mea cum credeam la inceput;-))deci imi cer scuze ca pana acum m-am adresat altcumva),revenind,spuneati ca acele carti romantice duc spre visare,da,in majoritatea cazurilor da,duc spre visare,dar daca petreceti 10 minute intr-o libirarie de genul Diverta,veti vedea ca multe carti scrise de "autori" contemporani(oameni care s-au trezit dintr-o data sa adauge langa numele lor si substantivul "sciitor"-) nu te mai fac sa visezi,ci te arunca pur si simplu intr-o…realitate creata de ei care este mai urata decat realitatea ce-o traim noi,unde totul este permis,unde nimic nu este anormal sau ciudat.Macar la romanele de genul celor scrise de Jane Austen apreciez faptul ca autoarea desi visatoare a creat personaje care aveau valori morale,care erau "normale" si care ar putea fi modele de conduita pentru fetele de astazi.Nu ma refer la a visa cu ochii deschisi la Darcy,ci la faptul ca fetele din ziua de astazi cred ca ce-i mare lucru daca nu stii sa vorbesti frumos,daca fumezi,daca ai relatii intime cat mai devreme si cu oricine?ca dor asa le place baietlor,ei bine cred ca ar fi socate sa vada ca pe alte timpuri nu era asa.
Dar ca sa inchei,pot spune ca am pus "romantismul in cui" pt o perioada nedeterminata de timp.Dar oricum,romantica stiu ca voi ramane tot timpul si nu din cauza cartilor(carti romantice pot spune ca in afara celor ale lui Jane Austen n-am citit altele).
Lili
aprilie 16, 2011 @ 2:00 pm
deoparte* scuze de greseala,n-am fost atenta.:D
Oana
aprilie 16, 2011 @ 2:34 pm
imi cer scuze ca poate ma bag unde nu-mi fierbe oala dar care este totusi rolul religiei (si in acest caz ortodoxe) in cultura generala si cat de mult este religia in masura sa decida ce carti ar trebui citite si ce carti ar trebui interzise? cred ca daca incepem sa desfiintam carti care au avut un impact major asupra culturii si pe autorii acestora, nimic nu ne deosebeste de inchizitie, un instrument al religiei catolice, care daca nu ma insel a ordonat arderea cartilor considerate eretice. Anna Karenina este un roman extraordinar, si nu cred ca suntem in masura sa-l crticam pe Tolstoi, unul din cei mai mari autori rusi, avand in vedere ca noi scriem pe un umil forum.
Lili
aprilie 16, 2011 @ 2:50 pm
Oana,
Mie personal la 17 ani mi se pare f. trista Anna Karenina, mi se pare ca Tolstoi putea gasi un alt final->asta nu inseamna ca-l judec,doar ca nu cred ca sunt in masura a-l intelege la varsta aceasta.Intotdeauna am sa citesc,intotdeauna voi incerca sa-mi dezvolt inteligenta prin lectura si nu prin prostiile de emisiuni ce se dau la TV.Lucru acesta sa fie clar.DAR,toate discutiile mele cu Cricri si dna Ana se reduc la faptul ca anumite carti romantice(ex cele ale lui Jane Austen) te pot face sa visezi putin cam prea mult si sa vezi oamenii cum sunt descrise personajele in carte.Tolstoi din cate stiu eu a fost un autor credincios,doar ca nu stiu de ce anumiti autori trebuie in romanele lor sa aleaga la final "sinuciderea" personajelor,prezentand astfel sinuciderea ca o cale de "scapare".Asta-i toata faza ce e dificila de inteles la Tolstoi.Normal ca asta nu inseamna ca voi pune pe foc cartile lui Jane Austen sau ale lui Tolstoi,nimeni nu mi-a recomandat acest lucru nici macar Cricri:-))),doar ca varsta este pt. un anumit gen de carte,eu am ajuns la concluzia ca Tolstoi nu este pt 17 ani,cel putin nu pt mine.
Lili
aprilie 16, 2011 @ 3:12 pm
Ca sa lamuresc niste lucruri(deja cred ca ne-am intins f mult la discutia asta):
1.Am sa citesc mereu,pt ca sunt constienta ca doar prin citit iti formezi vocabularul,limbajul,incepi sa cunosti nu oamenii din perspectiva autorului,ci tipuri umane diferite,cartea(in mod general) iti deschide noi orizonturi spre a percepe lumea,de aceea mergem la scoala,invatam,etc.Cricri a spus ca e mai important sa te mantuiesti,bineinteles ca e mult mai important sa te mantuiesti prin fapte bune,prin incercarea de a face cat mai putine pacate,etc..dar sa nu uitam ca suntem oameni si a ne stii exprima opiniile,a stii sa folosesti un limbaj cat mai adecvat si cat mai bogat in cuvinte este vital daca vrei sa fii apreciata pe ceva ce chiar merita.
2.Am sa incerc sa fiu mai atenta la cartile ce mi le aleg,la mesajele lor,la cat de mult se vede credinta sau necredinta autorului in opera sa literara.
3.Voi incerca sa las cartile romantice mai pe la sfarsit,punand pe primul loc cartile ce le am obligatoriu de citit pt scoala si fac. si cele care redau realitatea cat mai veridic.
4.Nu voi lasa niciodata o carte/film/persoana sa-mi zdruncine credinta sau parerea care o am despre Dumnezeu,lume,pacate,etc.
5.Daca ma uit atenta la cat am vorbit,chiar nu cred ca era asa mare nevoie sa dezbatem atat de mult subiectul despre cartile romantice,pt ca am spus doar ca acele carti ce le-am citit mi-au placut si atat.Nimic mai mult,nu ca visez cu ochii deschisi zi si noapte la personajele de-acolo sau ca imi doresc sa traiesc acea poveste de iubire din sec. XVIII.Nu,pur si simplu mi-a placut si atat.Poate ca nici nu le voi mai reciti.Ma gandeam acum ce-ar fi sa discutam despre efectul care-l au cartile lui Paulo Coelho asupra lumii care-l citeste,credeti-ma este un efect mult mai mare decat il au cartile pseudo-romantice(eu chiar nu consider Jane Austen o scriitoare romantica,mai ales ca s-a incadrat in curentul literar-artistic numit realism)
6.Multumesc inca o data pt sfaturile ce mi le-ati dat.:-)
Ana
aprilie 16, 2011 @ 5:27 pm
Lili, frumos si delicat:-)
Ana
aprilie 16, 2011 @ 5:32 pm
romantismul si sufletul
Zeo
[quote]Din curiozitate v-am citit postul de pe un alt thread referitor la Tolstoi, Anna Karenina, Jane Austen si romantism. Mi se pare un subiect interesant si cu oarescare legatura cu cel din acest thread (fecioria). Ana, din postul tau din acea discutie, am perceput o anumita doza de blamare a romantismului si a celor pe care ii numesti "visatori". De ce?[/quote]
Romantismul inseamna visare si visarea este ceva care te scoate din real. Am fost o romantica si toata trairea mea de atunci nu mi-a adus nimic de folos in viata. Una este sa gandesti si sa actionezi clar, si alta este sa visezi la ce ai sa faci. la cum ai sa traiesti, la iubire, imbratisari, plimbari, mangaieri, cadouri, priviri.
[b]Sa privim romantismul si sa ne legam de 3 intrebari esentiale in viata: de unde venim, ptr ce traim si unde plecam de aici? [/b]
Ana
aprilie 16, 2011 @ 5:42 pm
romantismul lui Bacovia
Singurul romantism care ma atrage este al poetilor romani sau chiar a lui Ion Creanga cu mama, cu satul romanesc, cu clopotele, cu florile campului.
Imi place Eminescu, George Cosbuc, Vasile Alexandri, Tudor Arghezi, Adrian Paunescu (am crescut cu el)George Bacovia. Acesta de la urma m-a infiorat in tineretea mea (fugeam de poeziile lui). Mai tarziu prin intermediul lui Brancusi, am inceput sa-l inteleg pe Bacovia. Brancusi odihneste ochiul in formele lui blande, obisnuite, insa lucrarile sale au legatura cu raspunsul la cele 3 intrebari de mai sus. Vedeti ca exemplu Coloana infinitului.
Lili
aprilie 16, 2011 @ 5:44 pm
Serios?Wow,ma asteptam sa imi "sariti" putin in cap cu chestii de genul "fetito nu ai inteles nimic din ce am incercat noi sa-ti explcam aici,etc.."
Bun.
Sa va raspund la intrebari:
1.De unde venim?=>Nu stiu,ma bucur doar pt ca traiesc si ii multumesc Lui Dumnezeu in fiecare zi cand ma trezesc si vad ca soarele straluceste,chiar si cand nu straluceste.:-)[daca intelegeti ce vreau sa spun]
2.Pt ce traim?->Fiecare om are scopul sau in viata.Dumnezeu stie asta.Probabil am si eu un scop micut,incerc sa mi-l gasesc.
3.Unde ne ducem?->-)epinde de fiecare,noi prin faptele noastre suntem responsabli pentru unde ajungem.Nimeni nu este de vina decat noi daca ajungem intr-un loc rau.
Dna Ana,vreti sa va explic cum inteleg eu romantismul?
Romantismul il percep ca o stare a sufletului care stie sa se bucure de orice.Care in locul unui inel cu pietre swaroski(nu stiu daca am scris corect cuvantul si nici nu ma intereseaza) prefera un apus de soare.
Care in locul unui club prefera o plimbare intr-o seara senina de vara.
Poti stii f bine ceea ce vrei in viata si de asemenea sa fii romantica,eu stiu la ora acutala f bine ce vreau de la viata(va pot si spune daca doriti) dar de asemenea sunt romantica,am o sensibilitate aparte pt frumusetea ce se gaseste peste tot…in natura,in lucruri,in oameni,frumusete care este data de Dumnezeu.
Daca va mai spun ca scriu si poezii veti spune ca sunt anormala si clar nu mai am nicio scapare.:-))
Zeo
aprilie 16, 2011 @ 5:44 pm
replica
Despre ce fel de romantism vorbim? Ca stare de spirit? Curent artistic?
De ce este visarea un lucru rau? Visarea sta la baza artei in esenta.
Iar daca nu visezi mai intai la ce ai sa faci, cum vei actiona clar? A gandi poate fi considerat, dintr-un anumit punct de vedere a visa.
De ce asociezi imediat "visarea" exclusiv cu "iubire, imbratisari, plimbari, mangaieri, cadouri, priviri":-?
Lili
aprilie 16, 2011 @ 5:48 pm
Ca si curent artistic mi se pare cel mai frumos curent.
Ca si stare de spirit este ok sa visezi pt ca orice tanar viseaza,daca nu visezi in adolecenta atunci cand sa visezi?La 30 de ani cand probabil ai o familie,ai probleme si griji,etc?
Dar exista si o parte rea a visului,faptul ca te poate face sa fii nemultumit de realitate,sa-ti doresti lumea ideala,perfecta,care de fapt nu exista si sa o cauti non-stop devenind astfel nefericit.
Zeo
aprilie 16, 2011 @ 5:50 pm
si raspunsul la intrebare
Punctual:
1) De unde venim? spiritual, dintr-o forma Supra-omeneasca, Dumnezeu.
2) Pentru ce traim? Am raspuns in cadrul discutiei celelalte la un moment dat, scuza-ma ca dau direct copy paste.
"Cred sincer ca Dumnezeu nu a creat femeia pentru a fi neaparat numai "mama" si "sotie", ci a creat-o in primul rand pentru a fi om (fapt aplicabil si in cazul barbatului) si de aceea menirea noastra a tuturor este de avansa, de a intelege si de a cunoaste dupa puterile noastre (pilda talantilor este un motto de-al meu in viata, dupa parerea mea fiind raspunsul mura-n gura pe care Dumnezeu ni-l da cu privire la "scopul vietii"-).
De asemenea mai cred ca nu toti talantii sunt la fel. Permitandu-mi o mica glumita, si folosind o analogie a talantului ca moneda (talantul attic de argint in 2004 valora cam 20 mii de dolari), nu toti oamenii au primesc acelasi etalon monetar. Unii primesc shekeli si altii primesc semissi (monezi din perioada biblica, shekelii la evrei si semiss la romani).
Nu va suparati de analogie, priviti-o ca pe o glumita.
Cu alte cuvinte, unii dintre noi sunt Picasso, Mozart, Thomas Edison, Orson Welles etc iar unii sunt mamele lor, tatii lor, oameni pentru care familia este pe primul loc si fara de care primii nu ar fi existat."
3) Unde ne ducem? Putem doar specula. In orice caz mai departe. Nu cred in moartea sufletului ci doar a trupului.
Ana
aprilie 16, 2011 @ 5:54 pm
Lili, scrierea ta ma bucura si ma relaxeaza.
E minunat ca scrii poezie. Asta este un talant al multora dintre noi si care trebuie folosit.
Cele 3 intrebari au legatura cu credinta ortodoxa. Cei care au studiat teologia pot pe alocuri sa corecteze unele lucruri. Din ce am citit si trait eu cred ca:
1. Dumnezeu ne-a creat
2. Traim ca sa ne mantuim sufletul
3. De aici mergem in vesnicie si in functie de cum am trait mergem in iad sau rai.
Lili
aprilie 16, 2011 @ 6:04 pm
Dna Ana desi nu va cunosc personal,va admir pt ca vad ca sunteti o persoana deschisa,imi place acest lucru la dvs si imi plac discutiile cu dvs.:-)
Da,sunt f adevarate raspunsurile dvs.Chiar m-au ajutat discutiile de mai sus despre romantism,pt ca m-a facut sa fiu mai atenta pe viitor la ceea ce citesc.
Niciodata nu mi-a luat din timpul ce trebuie sa-l atribui pt scoala,teme, nici din timpul ce trebuie sa-l acord mamei pt a o ajuta,imi ocupa timpul ce l-as dedica televizorului,iesitului prin oras seara,(da,pt ca seara citesc,de obicei de la ora 9 pana la ora 10-10:30 si apoi ma culc)dar poate ca mi-a luat din timpul ce trebuia sa-l atribui citiului altor carti decat cele romantice.Nu am inteles niciodata pe profesorul meu de romana de ce imi da carti care mie mi se pareau "urate" pt ca n-aveau final fericit si ma intristau,acum datorita dvs am inteles de ce.Cum am spus,am sa las cartile romantice de-o parte o perioada nedeterminata de timp.:-)
Supravietuiesc linistita fara romantism sau fara Jane Austen.;-))
anonim
aprilie 16, 2011 @ 6:07 pm
deci de cateva zile de cand intru aici se vorbeste in disperare numai despre carti ma uit la comenturi si vad numai de carti mai ducetiva si voi pe afara cat puteti sa cititi sau macar mai discutati si pe alta tema ca ati umplut siteu cu comentariile despre carti…..
Lili
aprilie 16, 2011 @ 6:11 pm
Spune Cricri mai sus ca si sa citesti carti dragute este o ispita.Depinde,daca ai ajuns dependenta de acele carti,da este o ispita.Intr-o perioada eram dependenta de chipsuri,si reprezentau pt mine o ispita,pot sa spun sincer ca nu reprezinta o ispita cartile romantice,pt ca nu-s dependenta de ele,pot sa apreciez o carte si sa-mi placa chiar daca nu este romantica.:-)
Dar m-am gandit cu cate ispite se confrunta oamenii in viata lor,m-am gandit cu cate ispite m-am confruntat eu de cand sunt la liceu si credeti-ma n-au fost multe,bineinteles dvs ati terminat liceul poate pe vremea dinaintea lui ’89 si va este f. greu sa intelegeti cum este acum.
Dar daca ar fi sa spun cu cate ispite m-am confruntat…pf..ar fi suficiente: tigarile,petrecerile implicit cluburile/barurile,spiritul de "turma",ideea ca nu esti cool sau te privesc toti ciudat daca nu faci ca ei,etc….de-asta poate am ales ca refugiu cartile,pt ca atunci cand sa zicem..sunt suparata pe oameni,decat sa ma razbun pe ei, sau sa le ziic 2 cuvinte ei sa spuna 10 si asa sa ajungem la carta,atunci prefer sa ma "retrag" pt catva timp..1 ora sa zicem pe zi,sau uneori trec saptamani intregi de cand nu citesc(de exemplu pt ca am fost putin ocupata in perioada asta au trecut 2 sapt de cand n-am mai continuat cartea "Mizerabilii"-)revenind,prefer sa ma "retrag" pt catva timp sa uit pt un scurt timp toata supararea iar apoi dupa ce mi-a trecut sa zambesc si sa trec mai usor pt aceste lucruri pt ca deja furia imi este trecuta.:-)
Ana
aprilie 16, 2011 @ 6:13 pm
visarea si paza gandurilor
Zeo
[quote]Iar daca nu visezi mai intai la ce ai sa faci, cum vei actiona clar? A gandi poate fi considerat, dintr-un anumit punct de vedere a visa.
De ce asociezi imediat "visarea" exclusiv cu "iubire, imbratisari, plimbari, mangaieri, cadouri, priviri":-?[/quote]
Visarea are legatura cu gandul. Gandurile sunt de 3 feluri; de la lume , de la diavol si de la Dumnezeu.
Cand gandurile sunt de la cel rau, devenim agitati, nu ne simtim prea bine si actionam rapid si rau:sad:. Gandul de la Dumnezeu este fin, calm si nu lasa nici o urma de durere oricat de grav ar fi. Astea insa sunt ganduri peste care noi trecem foarte repede. Dumnezeu vorbeste prin constiinta noastra. Gandurile de la lume sunt legate de ceea ce traim noi, de oamenii cu care venim in contact etc
Cand noi avem o parere a noastra despre ceva, de unde este acel gand? Daca am sta intr-o traire permanenta cu [i]rugaciunea inimii[/i], despre care vorbeai tu Zeo mai devreme, am fi in legatura permanenta cu Hristos si am putea lua decizii bune.
Toate deciziile noastre sunt legate de ganduri, toate trairile noastre sunt legate de ganduri. Tot ce scriem noi aici este legat de ganduri:-). De unde ne vin gandurile astea?:-)
[b]Visarea ne duce in imaginar.[/b] Tatal imaginatiei este tatal minciunii (diavolul). Odata ce am inceput sa visam la ceva ce nu este inca, putem cadea drept in mainile lui. Vai si amar. Atat de simplu este.
Toti parintii bisericii noastre ne-au lasat un cuvant intelept la care ar trebui sa reflectam si cand ne simtim bine, dar mai ales cand ne simtim rau: [b]paza gandurilor sau paza mintii[/b]
[b]Scrierile lui Eminescu[/b] si a multor alti poeti romani, ne duc intr-o zona reala, frumoasa, ne indreapta de fapt spre creatia lui Dumnezeu si ne adancesc spre gandirea la viata si moarte.
Zeo
aprilie 16, 2011 @ 6:13 pm
In ceea ce priveste romantismul si visarea. Mi se par benefice, fiind cele ce ne-au ajutat de-a lungul istoriei sa evoluam.
A vazut cineva "Amadeus":-? Filmul lui Milos Forman? Este o foarte frumoasa oglinda a eternului conflict religie vs. arta si creatie.
A lupta pentru o lume mai buna Lili, nu te face nefericit. Chiar din contra!
("sa-ti doresti lumea ideala,perfecta,care de fapt nu exista si sa o cauti non-stop devenind astfel nefericit."-)
Spui ca scrii poezii? Si tu deci cauti si lupti pentru acea lume mai buna in functie de puterea ta.
Cunoasterea nu ar trebui ingradita. Vrei sa citesti Jane Austen? Foarte frumos! Citeste. Esti indeajuns de desteapta sa-ti tragi singura concluziile ce-ti folosesc sufletului tau. Si in plus inveti ceva.
Biserica nu ar trebui sa-ti spuna ce sa citesti (nu numai tie Lili, ci tuturor). Ar trebui sa ne ajute sa tragem concluziile folositoare fiecaruia dintre noi.
Normal ca a te sinucide e cah! dar poate Tolstoi a vrut sa puncteze ceva terminandu-si romanul astfel.
In ceea ce priveste flirtul si romantismul, daca deschid subiectul mi-e ca repetam discutia de la "feciorie". E normal, reactie hormonala si chimica in corpul uman. Nu "e de la carti" si nici "-)e la teveu". Si pe vremea lui Stefan cel Mare si Sfant se flirta, personajul in cauza fiind un exemplu in aceasta directie. Dar n-are rost sa redeschidem ACEST subiect.
Lili
aprilie 16, 2011 @ 6:16 pm
Ma gandeam,oare n-ar trebui sa mutam intr-un alt loc discutiile noastre?Se cam supara lumea ca umplem de comenturi pe-aici.:D
anonim
aprilie 16, 2011 @ 6:21 pm
mutativa pe mess
Lili
aprilie 16, 2011 @ 6:22 pm
Eu din pacate nu am mess pt ca am o problema cu laptopul,dar eventual..putem vorbi pe blogul meu?:D e cam acelasi lucru,tot prin comenturi vorbim;-))
Guest
aprilie 16, 2011 @ 6:30 pm
Nu stiu de ce derajeanja,mie personal i-mi place deoarece aflu multe lucruri noi ,nu pot decat sa va multumesc,Albinuta
Lili
aprilie 16, 2011 @ 6:33 pm
Daca Zeo si dna Ana sunt de acord putem continua discutiile pe blogul meu:-)nici eu nu stiu de ce deranja dar..asta este:-) sa incercam sa multumim pe toata lumea.:D
Zeo
aprilie 16, 2011 @ 6:35 pm
cu placere lili, astept adresa.
dar mi-ar fi placut sa vad si alte opinii in discutiile de aici.
Ana
aprilie 16, 2011 @ 6:36 pm
[quote]i pe vremea lui Stefan cel Mare si Sfant se flirta, personajul in cauza fiind un exemplu in aceasta directie. [/quote]
[b]carte: Istoria lui Stefan cel Mare de Nicolae Iorga[/b].
Cine a fost Stefan cel Mare si sfant, ce a facut pentru tara si credinta lui? E indeajuns sa-l citim pe Eminescu ca sa intelegem cine a fost domnitorul Stefan cel Mare si cine a fost si cea care l-a crescut. Noi am ascultat niste zvonuri defaimatoare la adresa lui, care nu au nici o legatura cu realitatea.
La fel cum nu ne stim istoria adevarat din perioada comunista, la fel nu stim nici despre acest mare om si sfant.
Ana
aprilie 16, 2011 @ 6:38 pm
anonim
Despre ce altceva decat despre carti ai vrea sa se vorbeasca?:-)
Tie ce carti iti plac?
Ana
aprilie 16, 2011 @ 6:49 pm
Lili, Zeo stam aici. Avem un mediu unde la nevoie putem fi corectate (de admin, de Dan, Albinuta, Laura si altii)
Ceea ce vorbim nu este nici secret, nici urat. Daca admin cere intreruperea unei discutii, o va face cu siguranta cum a mai facut-o. Din ce s-a discutat pana acum, nu cred ca s-a trecut limita si nu au fost nici atacuri. Poate am consumat prea mult timp. Daca insa careva dintre noi a avut vreun folos, e bine.
Lili
aprilie 16, 2011 @ 6:52 pm
Blogul e impartit in 4 cateogrii: Poezii/Muzica/Carti/Citate incepem sa vorbim la orice cateogrie doriti:-)
Lili
aprilie 16, 2011 @ 6:52 pm
http://iuliamarya.wordpress.com/
Zeo
aprilie 16, 2011 @ 6:54 pm
Ok, stam aici. Lili, ma uit pe bogul tau acum.
Totusi eu va voi lasa pentru seara asta intr-un sfert de ora.
Lili
aprilie 16, 2011 @ 6:59 pm
P.S.: Sa-mi spuneti unde va hotarati sa postati comentarii ca sa stiu unde sa va gasesc.;-))
Lili
aprilie 16, 2011 @ 7:05 pm
OK,Zeo,eu mai stau putin mai ales ca sunt in vacanta si de obicei sunt o fire f. matinala.Dna Ana daca doriti continuam discutiile,aici sau pe blog mie mi-e indiferent,doar ca aici sa nu suparam pe cineva pt comentariile prea lungi.
Lili
aprilie 16, 2011 @ 7:08 pm
Eu cel putin pot spune ca am avut de castigat din aceste discutii.:-)
Lili
aprilie 16, 2011 @ 7:13 pm
Apropo,dna Ana chiar mi-ar placea sa aruncati o privire daca doriti, asupra poeziilor de pe blog si sa-mi spuneti o parere mica.:-)Cred ca mi-ar fi de ajutor.:D
Cricri
aprilie 16, 2011 @ 7:18 pm
discutia e interesanta
Da, sunt de acord ca nu trebuie sa va mutati pe alt site. nu am inteles de ce anonimul a citit comentariile daca nu era interesat de ele. In plus discutia a fost doar in jurul ispitelor ce pot aparea din lectura cartilor si suntem exact la articolul cu pricina. Cred iarasi ca lectura comentariilor poate fi utila si altora, eu una nu am scris numai si numai pentru Lili ci pentru orice fata de 17 ani care cauta o lista de lecturi si care ajunge la articolul acesta.
mai mult, am scris din experienta si am incercat sa ma tin de subiect, deci de ce sa fim invitate sa plecam? Mai curand m-as astepta la niste scuze:-)!
Niste ladies ca noi, date afara din salon tocmai cand ne luam ceaiul de la ora cinci…
Lili
aprilie 16, 2011 @ 7:20 pm
Vai ce tare ai fost Cricri !:-)))
Imi place ca ai umor.Vezi?Asta spuneam! Un om care n-are cultura nu are umor,deci vezi,ti-au folosit si tie la ceva aceste carti.Chiar ma gandeam cand reapari pe site.;;-)
Lili
aprilie 16, 2011 @ 7:21 pm
Daca te uiti cumva pe blogul meu probabil o sa fii surprinsa de numele de la blog: iuliamarya,ma cheama Iulia-Maria, "Lili" este mai mult o porecla deoarece floarea mea preferata este crinul alb,care in engleza inseamna "Lily",puteti sa-mi spuneti cum doriti.:-)
Cricri
aprilie 16, 2011 @ 7:33 pm
Nu plecam, nu plecam acasa : )
Pt Lili:
Tolstoi a murit foarte trist, ratacit, a plecat de acasa si s-a stins pe peronul unei gari. E important cum moare un om ca sa stim daca avem ce invata de la el. Cioran din cate am auzit a murit iarasi foarte trist. Jane Austen la fel.
Steinhardt, Gafencu in schimb au murit impacati cum ei insis, cu lumea si cu Dumnezeu (este un documentar de la tvr pe youtube despre steinhardt si intr-un fragment este prezentata si scena mortii sale). Sa ne ajute Dumnezeu sa avem si noi parte de asa o moarte linistita si impacata. Pentru asta trebuie sa lucram toata viata.
Cat despre faptul ca la 17 ani esti o fetita, nu sunt de acord. Poti sa intelegi foarte multe si lecturile de calitate, duhovnicesti, despre oameni reali si suferinte reale, iti vor deschide perspectivele de care ai nevoie cu adevarat. Bunica mea de pe mama s-a casatorit la 18 ani si a avut un copil la 19 si s-a achitat foarte bine de datoriile ei de mama si sotie. Nu iti spun asta pentru ca sa te mariti in curand ci doar ca sa te compari nu numai cu colegele tale ci si cu bunicile noastre. Cu cat ridicam standardul, cu atat castigam mai mult :-).
Pt Zeo:
Cultura de dragul culturii si arta de dragul artei nu prea avem timp sa facem caci o sa murim acusica. O prietena de-a mea foarte draga s-a ocupat de cariera pana la 37 de ani cand s-a casatorit. Atunci s-a decis sa aiba un copil si din pacate a fost diagnosticata la doua luni dupa nunta cu leucemie. Nu poate supravietui fara un trasplant, si pana la gasirea unui donor compatibil, trece prin chimioterapie la fiecare doua luni (cred ca stii efectele chimioterapiei, varsaturi, caderea parului, psihic afectat).
Chiar daca ni se pare ca astfel de lucruri se intampla doar altora, imi pare ca fiecare din noi se poate gasi in aceasta situatie. si ar fi mai bine sa ne prinda cat de cat pregatiti. Ori cartile romantice nu te pregatesc deloc sa intelegi sau sa treci printr-o astfel de experienta.
si nu avem nici tot timpul din lume sa ne casatorim, sa avem copii, Lili avea dreptate ca luate de cariera, de bani si de vise de femei de succes se poate sa pierdem din vedere esentialul.
Zeo
aprilie 16, 2011 @ 7:39 pm
Bun, am revenit. Fara nici o legatura cu subiectul, am reusit sa raman incuiata in casa. Deci ma mai aveti pe cap pana apare cineva sa ma scoata.
Lili
aprilie 16, 2011 @ 7:40 pm
Vai Cricri,groaznic:| Imi pare rau pentru prietena ta.:sad:
Uite,daca ai avut timp sa citesti mai sus toate comentariile acelea luuungi pe care il deranjeaza pe domnul Anonim,am scris ca nimic nu este mai important decat sufletul unui om,acest lucru o sa il sustin mereu in fata oricui,chiar si in fata profesorului de psihologie la care bietul om stiu ca nu mai pot schimba nimic,dar..incerc:-)incercaea moarte n-are,asa-i?!(si nu stiu daca ai observat,sunt o fire cam incapatanata:-)) )A si am facut o mica "promisiune" ma las de cartile romantice pt o anumita perioada de timp,destul de lunga sper.Nu-s dependenta,asa cum probabil crezi:-)) nu m-au indepartat de Dumnezeu,parerea mea este ca absolut nimic nu ma poate indeparta de Dumnezeu decat daca las eu din PROPRIA MEA VOINTA sa se intample acest lucru si niciodata nu voi lasa.:-)Nu,doar mi-au placut pur si simplu.:-??Am observat si eu stilul putin cam "naiv" de a scrie a autoarei si putin cam rece,tocmai as zice nu romantic,ci rece(oare asta se datoreaza faptului ca nu era maritata?!posibil..) oricum,am zis ca de-acum incolo voi incepe alte carti:-)si cele ce le am pt scoala,pt ca am un profesor de romana f sever,care mai nou de cand a aflat ca dau la Litere s-a facut dublu sever si cele ce mi le-ati recomandat voi.:-)
Lili
aprilie 16, 2011 @ 7:44 pm
Bun Zeo :-))
Lili
aprilie 16, 2011 @ 7:47 pm
CriCri vroiam sa-ti cer un sfat in legatura cu o carte cu tenta religioasa "Baraca" de Wiliam Paul Young,multi au zis ca este o carte f buna care ar pune bazele tinerilor crestini etc,altii au blamat-o spunand ca-i eretica.Poti sa-mi spui tu sau altcineva ceva despre carte aceea?:-)
Cricri
aprilie 16, 2011 @ 7:50 pm
Chesterton: despre casatorie vs.free love
Un autor neromantic (catolic) pe care il recomand: G.K.Chesterton.
http://www.jerrypournelle.com/reports/special/chesterton.html
aici e un pasaj despre casatorie vs ‘free love’, promit ca revin sa il traduc cand gasesc ceva timp:sad:
"The revolt against vows has been carried in our day even to the extent of a revolt against the typical vow of marriage. It is most amusing to listen to the opponents of marriage on this subject. They appear to imagine that the ideal of constancy was a yoke mysteriously imposed on mankind by the devil, instead of being, as it is, a yoke consistently imposed by all lovers on themselves. They have invented a phrase, a phrase that is a black and white contradiction in two words – `free-love’ – as if a lover ever had been, or ever could be, free. It is the nature of love to bind itself, and the institution of marriage merely paid the average man the compliment of taking him at his word. Modern sages offer to the lover, with an ill-favoured grin, the largest liberties and the fullest irresponsibility; but they do not respect him as the old Church respected him; they do not write his oath upon the heavens, as the record of his highest moment. They give him every liberty except the liberty to sell his liberty, which is the only one that he wants."
anonim
aprilie 16, 2011 @ 7:50 pm
un ultim mesaj as vrea sa va transmit exista si chat pentru discutii lungi si interminabile dar vad ca unii oameni nu vor sa inteleaga, va multumesc de intelegere sau neintelegere noapte buna 🙂
Lili
aprilie 16, 2011 @ 7:54 pm
Cricri,Zeo si dna Ana(daca mai sunteti) serios,nu vreti sa ne mutam?Se pare ca chiar deranjam pe unii si nu vreau acest lucru…
Cricri nu-i nevoie sa-l traduci pt mne ,inteleg engleza,cle putin eu,apropo citeste ce-am scris mai sus,chiar am nevoie de un sfat referitor la carte aceea.Nu stu ce sa fac,sa o cumpar sau nu?!
Lili
aprilie 16, 2011 @ 8:36 pm
Momentan am pe lista la autori neromantici si laici:
Dostoievski,Dickens,Kafka,Thomas Mann,Hermann Hesse si cam atat:-? Pe Tolstoi am zis ca-l aman..vreo..cativa ani,nu ma simt in stare sa-l citesc acum.:D Ultimii trei sunt pt scoala,si mai am si vreo 2 piese de-a lui Caragiale,deci clar va trece mult timp pana ma voi apuca de lit. romantica..(poate chiar cativa ani)…
Iarta-ma daca la inceputul comentariilor iti paream cam.."agresiva" ca sa spun asa,doar ca am intalnit destui oameni care-s putin cam…"aiuriti"(pt a folosi un termen dragut) si care la orice persoana care nu le placea spuneau ca-i ateu acel om.Hai sa fim seriosi ajungi sa zici ca Hardy si Eminescu sunt atei?Fara ca tu sa nu fi citit sau sa nu fi inteles nimic din ce-au vrut oamenii aia sa zica in operele sale?Asta doar o persoana absurda poate face.
Apropo,despre Mihail Drumes ai putea sa-mi spui cateva cuvinte?Am citit de el 2 carti,"Invitatie la vals" este frumoasa,dar nu inteleg decizia autorului de a o sfarsi in acest mod.Vroiam sa ma apuc in vara aceasta de "Scrisoare de dragoste" dar oricum stiu ca are un final prost.
Fetelor eu va las in seara aceasta pentru ca sunt destul de obosita.:-)
Ana
aprilie 16, 2011 @ 8:37 pm
Lili, frumos blog ai. Trebuie musai sa te citesc.
Anonim, bine ca este un ultima mesaj. Noi tot aici ramane, tot cu subiecte de viata ortodoxa, fie ca sunt lungi sau scurte. Nu stiu cine poate fi interesat neaparat de ce scriu eu sau altcineva. Mesajul cel mai important este dat in primul rand in articolul la care scriem.
Ai ramas dator/datoare cu un raspuns. Tu ce carti citesti?
Cricri
aprilie 16, 2011 @ 11:48 pm
Lili: despre ‘Baraca’ nu pot sa spun nimic,n-am auzit/citit, este o carte despre care nu imi dau cu parerea:-).
Anonim: Noi ne-am consumat timpul si ne-am deschis si povestit din experienta noastra crezand ca suntem de folos altora. Care este ideea comentariilor la acest blog daca nu aceasta?
Cred ca de postat la acest articol ar trebui sa posteze doar cei care au ceva de spus despre carti, nu sa interzica altora sa posteze. de-ar fi la toate articolele asa o activitate cum a fost la articolul acesta in ultimile zile, ar fi cu adevarat un semn foarte bun. Deci daca erati interesat/a de comentarii la alte articole, trebuia sa postati pareri/opinii si sa vedeti reactia. Se pare ca ce a postat Lili a avut reactie 🙂 .
Lili
aprilie 17, 2011 @ 1:04 pm
Ok,Cricri,desi ma bate gandul sa o citesc,am auzit ca a fost impartita si pe la biserici desi e considerata o carte laica,daca o voi gasi in librarii mi-o voi cumpara:-).Am scris ttlul ei si autorul pe ‘net si mi-a dat multe informatii despre ea,pana acum am o parere buna despre carte din ce-am citit,sunt mai multi cei care o lauda decat cei care o critica.
Albinuta
august 2, 2011 @ 8:07 am
Doamne ajuta ,cu cateva zile am descoperit o carte foarte folositoare tuturor tinerilor (si nu numai) ,se numeste „CUM SA INTEMEIEM O FAMILIE ORTODOXA -250 DE SFATURI INTELEPTE PENTRU SOT SI SOTIE DE LA SFINTI SI MARI DUHOVNICI „.
Nu am reusit sa citesc foarte mult insa cred ca este o carte pe care doresc sa o citesc ori de cate ori va fii nevoie deoarece cuprinde sfaturi foarte utile prentru cei ce doresc sa-si intemeieze o familie ,cum trebuie sa se poarte sotul cu sotia si invers ,leacuri pentru greutatile vietii de familie ,despre majoritatea problemelor care apar intr-o casatorie (cand unul din soti bea ,este gelos ,despre divort , etc). Ceea ce i-mi place foarte mult este si faptul ca dupa fiecare capitol este cate o scurta rugaciune potrivita problemelor despre care se discuta in acel capitol iar in incheiere este prezentat un capitol in care se arata caror sfinti trebuie sa ne rugam pentru problemele familiare (pentru mire bun ,pentru fericirea in casatorie ,pentru intelegere si iubire intre sot si sotie ,pentru izbavirea de betie ,pentru rodnicia pantecului ,pentru nastere de prunci sanatosi ),iertare daca am plictisit cu detaliile insa pur si simplu am crezut ca sunt importante ,eu am primit cartea in dar(deci nu stiu cat costa insa am fost asigurata ca nu foarte mult )de la o prietena care stie ca doresc asa ceva de ceva timp ,ea a comandat-o de la editura Sophia
Post cat mai usor si de folos tuturor
marcel
august 2, 2011 @ 3:21 pm
Vreau parerea voastra despre mai multe carti ( sincere nu luate de pe net )
Dostoievski- jucatorul, crima si pedeapsa, umiliti si obiditi
recunosc le-am cumparat mai mult din pareri am doar 18 ani si pot zice ca am vazut cate ceva din viata asta si literatura mea e cam seaca, am citit cand eram mai mic Robinson Crusoe si de la 16 ani am „bobinat” numai carti duhovnicesti ce ziceti sa fie prea grele pentru mine?:)
Apoi, a citit cineva cartea ” Calea luptatorului pasnic” ( peaceful worrior )
http://www.comandacarti.ro/carte/calea-luptatorului-pasnic–o-carte-care-va-poate-schimba-viata–i19913
m-am uitat la film si cred ca poti invata chestii folositoare in viata dar scrie categoria ezotersim
„Cel mai iubit dintre pamanteni de marin preda”
„Morometii”
„Peropetiile bravului soldat Svejk- de Jaroslav Hasek”
„Contele de monte Cristo”
Si ca tot a deschis Lili subiectu as vrea sa stiu si despre
„Baraca – Wiliam Paul Young”
multumesc anticipat 😀
Georgiana Ionela Tofoleanu
august 2, 2011 @ 4:55 pm
Hei marc3l. Am citit „Cel mai iubit dintre pamanteni de Marin Preda”, de asemenea am văzut şi o parte din film…Este un roman realist, o confesiune mai exact, ce urmăreşte prezentarea societăţii româneşti din anii trecuţi. Nu m-a impresionat foarte mult dar ţinând cont că e ultima capodoperă a lui Marin Preda…merită citită, sau măcar vizualizat filmul.
Moromeţii…chiar nu ai citit romanul? Mi se pare imposibil, deoarece ai 18 ani…iar acesta se studiază în clasa a X a din câte ştiu eu. În fine, dacă nu l-ai citit, apucă-te de el..chiar merită, crede-mă !
Crimă şi pedeapsă de Dostoevski…Ce pot spune, nu l-am citit încă, dar o prietenă mi l-a recomandat , făcându-i un scurt rezumat. E un roman ,,greu” şi totodată, trist… după toate confirmările ei; prezintă în prim plan drama unui student…dar dacă eşti interesat, citeşte-l şi vei vedea singur despre ce e vorba.
Nu am înţeles la ce te-ai referit în legătură cu întrebarea: ,, să fie prea grele pentru mine?” Cărţile duhovniceşti sau cele enumerate în comentariu?
Ca sfat…deşi e prea mult sfat, trebuie să citeşti foarte mult, indiferent de categorie…nu trebuie să te documentezi doar din cărţi duhovniceşti. Şi acestea au un rol extrem de important în viaţa unui creştin, dar nu uita de celelalte ! Cărţile citite acum, în tinereţe, îţi vor folosi pe viitor, în diferite situaţii ale vieţii. Sper că te-am ajutat cât de cât, succes şi spor la citit !
marcel
august 2, 2011 @ 5:38 pm
„să fie prea grele pentru mine?”
ma referam la cele de dostoievski
Georgiana Ionela Tofoleanu
august 2, 2011 @ 5:46 pm
Am înţeles acum, mulţumesc.
marcel
august 6, 2011 @ 3:41 pm
Haide-ti va rooog mai spuneti-mi parereile voastre sa fie cat mai multe plzz:D
Lilii
august 6, 2011 @ 5:44 pm
Salut Marc3l,
Imi pare rau ca nu-mi pot da cu parerea despre titlurile de carti ce le-ai scris mai sus,deoarece Marin Preda nu l-am studiat,trebuia sa-l studiez anul acesta dar din cauza faptului ca am fost un pic in urma cu materia am stat doar 1-2 ore la romanul „Morometii”.
Despre Dostoievski ce pot sa-ti spun?Un autor foarte bun dar putin greu,dar sa nu te sperie acest lucru,eu vara asta n-am apucat deloc sa citesc,am avut anumite probleme,dar prima carte de care vreau sa ma apuc cand am timp este Dostoievski-Idiotul.
Despre „Baraca” sunt tot in impas,nu stiu daca sa o cumpar sau nu,au fost scandaluri din cauza subiectului cartii,dar au fost si oameni care au ridicat-o-n slavi,deci,parerile sunt impartite.
Insa,as vrea sa-ti spun o chestie din experienta: niciodata sa nu citesti o carte doar pt ca e scris pe coperta numele unui autor mare,nu,pe bune…asta am crezut si eu pana acum vreun an,ca valoarea cartii sta in cat de cunoscut/important/editat este un autor,dar nu.Sa stii ca am dat peste carti care mi-au placut mult si nu avea deloc un autor important sau arhicunoscut.:)
Eu mi-am impartit cartile in 3 categorii:
1.Carti pt suflet,care sa ma linisteasca,care ma ajuta sa ma calmez atunci cand am in suflet neliniste,etc,aici intra cartile duhovnicesti.
2.Carti care sunt tot pt suflet,doar ca de data asta sunt mai usoare,adica din care invat mai mult despre tipurile umane si care ma sensibilizeaza.
Si 3.Carti ce le citesc doar de placere,adica,acelea subtirele si care le termini in 1-2 zile.:))Acelea foarte rar le citesc,de obicei in anumite zile de vacanta,etc…:)
Oricum,spor la citit,cred ca cel mai bine e sa experimentezi pe cont propriu,iti vei da tu seama dupa un anumit timp ce lecturi sunt pentru tine si imi pare rau ca nu ti-am putut da mai multe informatii.:(
Albinuta
august 25, 2011 @ 4:11 pm
Doamne ajuta ,as dori o carte pentru fiul meu de 14 ani,(sunt atat de multe carti recomandate nu stiu exact la care sa ma opresc ),ma poate ajuta cineva ?As dori sa fie ceva despre problemele adolescentilor ,(pacatele in care poti cadea daca nu esti destul de atent…. )
Lilii
august 25, 2011 @ 4:56 pm
Buna Albinuta,
Mi-ar placea sa-ti recomand o carte buna despre problemele adolescentilor dar din pacate nu am citit carti pe aceasta tema,tot ce iti pot recomanda sunt 3 carti despre care doar am auzit(citit) de pe internet.Din ceea ce am citit despre ele am tras concluzia ca sunt destul de potrivite,acum sincer nu pot sa te asigur 100% deoarece nu le-am citit.
Oricum,iti scriu titlurile aici:
„Underground-Despre problemele tinerilor”de Danion Vasile
„Adolescenta,Feciorie,Casatorie”-Arhim. Simeon Kraiopoulos (editura Bizantina)
„Tinerii vremurilor de pe urma” – John Marler si Andrew Vermuth(cartea asta sincer nu stiu cat de ortodoxa este dar parerea mea e ca poate fi folositoare pt adolescenti deoarece prezinta un scurt istoric a curentelor care au aparut in lume(gen hippie,emo,etc…) si in care au intrat majoritatea adolescentilor,motivele si motivele,etc si o consider buna deoarece este o explicatie la intrebarile adolescentilor : „de ce nu e bine?” )
Sorin
august 25, 2011 @ 8:13 pm
Lilii nu te speria de americani. 🙂 Cartea e ortodoxă: http://www.carteaortodoxa.ro/2008/05/21/tinerii-vremurilor-de-pe-urma-john-marler-si-andrew-wermuth/
Lilii
august 25, 2011 @ 8:20 pm
Multumesc Saurian.De obicei citesc carti de autori straini(in special beletristica,pt ca cele de teologie nu-mi plac care-s de autori straini deoarece apar obisnuitele contradictii,asa ca mai bine le ocolesc,dar recunosc de autorii americani am o oarecare reticenta mai ales atunci cand recomand o carte cuiva.:)
Lilii
august 25, 2011 @ 8:22 pm
Apropo,am scris in primul comentariu „motivele si motivele”,vroiam sa spun „motivele/cauzele,consecintele”.Imi cer scuze.
Albinuta
august 26, 2011 @ 7:21 am
Multumesc pentru recomandari Lilii,cu siguranta o sa comand macar una dintre cele trei carti
marcel
august 26, 2011 @ 7:22 am
Pt Albinuta:
Danion Vasile – Pacate noi pacate vechi
Danion Vasile intre iubire si pacat
Danion Vasile Tinerii si sexualitatea
Hristos si tinerii de Laurentiu Dumitru
Internetul tinerii in fata provocarii de Cristian Serban
Tinerii pe calea intrebarilor de Laurentiu Dumitru
Albinuta
august 26, 2011 @ 2:38 pm
Multumesc pentru recomandari marc3l, am ales ceva si de aici (Hristos si tinerii-Laurentiu Dumitru),acum sa vedem cam ce si-ar dori „tinerelul „
Badea Patricia
decembrie 15, 2011 @ 12:30 pm
Va recomand cu mult drag o nuvela de-a lui Dostoievski – Visul unui om ridicol. Nu are mai mult de 20 de pagini si merita citita. Pe mine m-a impresionat foarte mult, este superba dar va las pe voi sa descoperiti despre ce e vorba 😉
Lilii
martie 10, 2012 @ 2:28 pm
„Maestrul si margareta” de Mihail Bulgakov,a citit-o cineva?:)Poate sa-mi spuna daca merita sau nu sa o citesc?:D
Am gasit-o zilele trecute si sunt tentata sa o citesc, din 2 motive:
1.Autorul e rus(ma rog..de origine e ucrainean)
si al 2-lea motiv faptul ca din cate am citit(recenzii,rezumate,etc..)cartea face unele referiri la religie.
Mihai Aurelian Gogonea
martie 10, 2012 @ 8:14 pm
Consider ca orice roman poate fi citit. Doar ca in timp ce il citesti, pe langa faptul ca trebuie sa te vezi in roman, trebuie sa treci totul prin aspectele de credinta si sa faci distinctia intree ceea ce propovaduieste Biserica dreptmaritoare si tot ceea ce este contrar acesteia, pentru ca altfel te poti sminti. De aceea Sfintii parinti interzic sa citim cartile eretice.
Este foarte important sa facem distinctia intre ceea ce este adevarat si ceea ce nu!
Lilii
martie 10, 2012 @ 8:40 pm
Cel mai important e mesajul transmis.Mesajul e intotdeauna real !De aceea conteaza ce carti citesti,ca nu orice carte transmite un mesaj bun,un mesaj care sa fie potrivit pt suflet.
Mihai Aurelian Gogonea
martie 10, 2012 @ 9:04 pm
Am terminat de citit romanul Que Vadis? de Henryk Sienkiewicz, roman recomandat pe site. Desi primele pagini m-au plictisit, dupa primele 40 de pagini actiunea romanului m-a invaluit, am trait fiecare clipa la intensitate maxima. Mi-a placut foarte mult si i-l recomant cu caldura.
Doresc sa specific insa ca in el am regasit si influente de natura romano-catolica ceea ce se poate explica prin faptul ca autorul este de origine poloneza, tara preponderent catolica.
In roman Sfantul Apostol Petru este socotit ca „loctiitor al Domnului” ceea ce este o invatatura strict catolica si sa nu ne-o insusim ca dreptmaritori, deoarece nu este recunoscuta de catre biserica dreptmaritoare.
In Evanghelia dupa Matei este scris clar: „Si Eu iti zic tie, ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui. „, asta nu inseamna ca Sfantul Apostol Petru ar fi fost loctiitor al Domnului, cu ata mai putin papa de la Vatican.
Fiecare suntem diferiti, si nici un om – fie el si Sfantul apostol Patru- nu poate fi considerat loctiitor al Mantuitorului nostru Iisus Hristos pe pamant.
Sa nu uitam ca el este peste tot!
Doamne ajuta!
Mihai Aurelian Gogonea
martie 10, 2012 @ 9:25 pm
Evident ca mesajul este important. De asemenea, daca vorbim despre romane acestea nu propovaduiesc intotdeauna adevarul, ci si imaginatia mai mult sau mai putin bogata a autorilor.
Consider insa ca tot ceea ce este interzis este tentat, de aceea prefer ca orcine doreste sa citeasca ceva, sa citeasca. Dar, sa aibe mare bagare de seama, sa discearna foarte bine adevarul de neadevar. Sa nu piarda nici macar o clipa din vedere ceea ce spune adevarul bisericii noastre.
Este ca si cum ti-ai tine copilul protejat de toate spurcaiunile pe care le poate vedea la TV, internet, strada etc. Dar sa nu uitam ca suntem oameni si vrand nevrand ne intalnim destul de frecvent cu raul (dealtfel, acesta a fost prezent si in Rai, dar a fost alungat de Sfantul Arhanghel Mihail). Nu putem trai intr-o cutie.
De aceea consider ca fiecare dintre noi trebuie sa cunoasca tot si toate, dar si discearna adevaru, sa i-l identifice si sa-l taie din radacina.
Nu ne putem ascunde pe noi sau pe cunoscutii nostri prin necunoastere, ci prin cunoastere.
Mihai Aurelian Gogonea
martie 10, 2012 @ 9:26 pm
continuare …
De exemplu, reusesti ca familie sa-ti protejezi copilul pana in adolescenta de foarte multe lucruri prin interdictii, dar ce ne facem dupa? De aceea, cred ca sunt atatia tineri care cad in atatea si atatea curse ale vrasmasului si ale lumii (droguri, pornografie etc.)
Solutia nu este sa ne ascundem si sa ne comportam ca si cum nu ar fi raul, ci sa-l cunoastem si sa-l biruim prin rugaciune precum faceau si fac bineplacutii lui Dumnezeu, care se invoiesc pentru un timp cu pacatul (cu gandul) ca mai apoi sa-l reteze din radacini si sa-l biruie pe vrasmas cu ajutorul lui Dumnezeu.
Cugetati doar la urmatorul citatat si trageti invataturi folositoare:
„Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume.”
Insusi Domnul ne indeamna sa cercetam duhurile ceea ce presupunem ca mai inainte de aceasta suntem datori sa le cunoastem. Deci sa nu fugim de rau prin necunoasterea raului ci prin eradicarea acestuia din radacina, prin cunoasterea acestuia (a raului).
marcel
aprilie 29, 2012 @ 6:35 pm
Dragilor am mare nevoie de recomandari, cat mai multe comenturi sa fie :)). Deci am un prieten caruia i se apropie ziua de nastere si as vrea sa i iau o carte sau 2 duhovnicesti, e tinerel face 17 ani si as vrea ceva usor de citit si care sa il atraga, va rog am nevoie de recomandari 🙁
Dan Tudorache
aprilie 29, 2012 @ 8:37 pm
Doamne ajuta, draga Marcel!
Cu toata inima, la orice ora din zi si din noapte, i-as recomanda tanarului tau prieten doua carti… cu baieti… la fel de tineri ca si el, dar cu destine speciale:
Una din aceste carti este Intoarcerea la Hristos de Ioan Ianolide iar cealalta este Sfantul Inchisorilor, editata de vrednicul monah Moise Iorgovan. Orice lauda as aduce acestor carti, este de prisos. De atractivitate nici nu mai vorbesc.
marcel
septembrie 6, 2012 @ 4:17 pm
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/09/05/serafim-rose-formarea-sufletelor-tinere/
Recent am citit articol si m-a pus pe ganduri, intr-un fel are dreptate parintele Serafim Rose, cred ca multi tineri se apuca de citit carti duhovnicesti si nu le inteleg, iar cele lumesti care au si ele roul lor sunt neglijate, va rog celor care au mai citit carti din acestea si care credeti ca v-au ajutat in formarea voastra ca oameni sau chiar duovniceasca sa puna niste autori si titluri si daca puteti argumenta ar fi super! Doamne ajuta!
Mihai Aurelian Gogonea
septembrie 6, 2012 @ 6:25 pm
Doamne ajuta Marcel,
recent am citiit o carticica – Pacatul judecarii aproapelui si a slujitorilor sfintiti- (foarte, foarte duhovniceasca) scrisa de Arhimandritul Vasilios Papadaki foarte interesanta.
Dupa ce am citit aceasta carte m-am schimbat si m-am dumirit ca judecarea aproapelui se datoreaza lipsei iubirii fata de oamnei si fata de Dumnezeu si este cel mai mare pacat…mai multe ve-ti descoperi citind aceasta carete (cam 3 ore de citit).
Doamne ajuta,
Mihai
Mihai Aurelian Gogonea
septembrie 6, 2012 @ 6:43 pm
…apropo un roman interesant care se numeste Camnasa lui Hristos de Loyd Douglas este pe masura romanului Que Vadis.
Dan Sorin
iunie 8, 2013 @ 6:51 pm
Surprinzător pentru mine, de ceva timp m-am trezit cu un nou obicei destul de cheltuitor: dragostea de cărți. Poate din cauza cărților ce am avut în bibliotecă ( marea lor parte destul de plictisitoare ) sau poate din cauza cărților ce ni s-a dat să studiem la școală mie nu prea mi-a plăcut să citesc cărți. A fost o perioadă când am mai citit niște cărți dar apoi am renunțat iar de când am pornit spre Biserică am renunțat cu totul la romane.
De vreo 3-4 ani urmăresc un serial polițist, Castle, în care eroul principal este un autor de romane ( varianta masculină a Jessicăi Fletcher ). Mai ales în primele sezoane vedem pe eroul principal jucând poker cu alții scriitori foarte cunoscuți ( ca și el ). Unul din acești scriitori este James Patterson. Așa că zilele trecute mergând prin Carrefour văd cărți scrise de James Patterson. Am început să mă gândesc oare cum sunt cărțile scrise de acest om care a apărul și într-un film serial? Iar prima carte pe care am ales-o este: Maximum Ride ( căutând pe Internet aflu că sunt vreo 7 volume din care traduse în română sunt doar 2 ). În mod ciudat am stricat vreo 80 lei și am cumpărat cele 2 volume și începând să le citesc parcă nu mă mai satur. Nu îmi amintesc ca înainte cărțile să fie așa de minunate cum sunt acum. Adică filmele mi se par mult mai plictisitoare decât această carte. Iar de la cartea asta am ajuns să mă feresc de secțiunea de cărți că zilele trecute era să dau vreo 100 lei pe o carte de Stephen King ( sunt curios să citesc o carte de groază de acest mare autor ).
Acum știu că aceste romane ( mă refer cele de care sunt interesat ) nu sunt la înălțimea unor romane cum sunt cele ale lui Dostoievski, Jules Verne și alți mari autori clasici dar mi se par mult mai interesante. Așa că aș recomanda și eu Maximum Ride: este un roman ce se întâmplă în zilele noastre cu tot new-age-ul ce multora ne place atât de mult ( și din cauză că ne place acest new-age foarte mult ne uităm la filme cum ar fi: Avengers, Twilight, Iron Man, Thor, Hulk, etc. ).
Personajele principale din roman sunt 6 copii care sunt rezultați în urma unor experimente științifce și au aripi pentru a zbura. Primele 2 volume sunt dedicate luptei acestora cu cei care i-au creat și care încă îi mai urmăresc. Romanul este unul plin de aventuri și în care te învață că mai important decât mâncarea, căminul, banii este să ai o familie.
Ludmila Doina
iunie 10, 2013 @ 9:23 am
Fiind din alta generatie, cu mult mai in varsta decat voi, am citit mult, pe vremea adolescentei mele de-abia aparusera televizoarele, de calculatoare nici nu se auzise, asa ca … citeam.
Am citit clasicii, citeam si lecturile suplimentare obligatorii, si multe altele.
Personal, cel mai mult mi-au placut, m-au odihnit chiar, [i]Razboi si pace[/i] a lui Tolstoi, [i]Forsyte Saga[/i] de John Galsworthy; poezie nu am avut rabdare sa citesc in tinerete, dar acum tarziu am indragit-o mult, si cel mai mult Lucian Blaga.
Si revenind la proza, marturisesc ca nu am putut sa-l citesc pe Dostoievski, doar [i]Idiotul[/i] acum tarziu cand nu mai am rabdare sa citesc romane; din punctul meu de vedere, referindu-ma la marile lui opere, calatoreste prin niste lumi care nu mi-au placut si nu imi plac.
Si mai aveam o toana in lecturare: daca pana la pagina 7 nu ma fura, mai mergeam cateva pagini, si daca nici asa nu se putea, cautam alta traducere, si in cele din urma renuntam daca nu puteam nici asa. Imi era limpede ca nu era pentru mine autorul respectiv; oricum mi s-a intamplat rar. Marii autori, te fura de la bun inceput
Acum mai citesc doar poezie, articole de crestinism ortodox, din Sfintii Parinti, si cam atat; si in rest, pe calculator si eu ca si voi tinerii, ca sa citesc ceva bun, bineinteles.
HRISTOS A INVIAT !